„Eu am spus într-o altă împrejurare, la televizor, când s-a discutat despre condamnarea comunismului – nu din dorinţa de răzbunare, eu i-am iertat pe toţi, dar pentru o bună pedagogie a neamului românesc – ca cei care au încălcat legile din perioada comunistă să fie judecaţi după legile comuniste. Fiindcă se spunea să ai asistenţă juridică şi religioasă, să nu fi schingiuit… ori când erai arestat te luau la bătaie de cum intrai acolo, ca să te intimideze şi să te aducă în situaţia de a declara tot ce voiau ei.
Unii au fost mai rezistenţi şi au tăcut, cu preţul unor chinuri mai îndelungate, alţii [mai puţin rezistenţi] au cedat, pentru că fiecare avem o anumită limită de rezistenţă. La unul numai te stropşeşti şi spune tot, altul, îl baţi şi îl chinui şi nu spune nimic.
Oriunde în lume ordinul nu anulează legea, ori tot sistemul comunist a fost [dat] pe nişte dispoziţii precise care încălcau legea, având la bază un principiu leninist: Revoluţia proletară nu poate fi îngrădită de lege.
Gardienii au fost recrutaţi din oamenii cei mai decăzuţi, [iar ei] nu au reprezentat Aiudul, populaţia din Aiud. Ei au fost nişte unelte care au executat nişte ordine; dimineaţa când veneau li se făcea o oră de educaţie politică, în care erau otrăviţi sufleteşte, instruiţi cum să ne facă viaţa mai grea, iar seara trebuiau să raporteze ce au făcut.
Mântuitorul spunea într-un loc următorul lucru: Din mâinile voastre voi cere sufletele lor. Acest lucru este valabil pentru părinţi, profesori şi educatori, dar este valabil şi pentru funcţionarul public. De ce? Fiindcă el are datoria să creeze un climat moral şi spiritual, în care fiecare dintre noi să ne putem dezvolta”.
„Nu se pot rezolva problemele sociale atâta timp cât nu va fi o reformă morală şi spirituală. Criza lumii, nu doar a individului, este de natură morală şi spirituală şi până nu se vor rezolva acestea din urmă lucrurile nu se vor îndrepta.
Ni s-au dat false idealuri, ca de exemplu consumismul. Satana a făcut pe om să-şi facă din viaţă un scop, dar viaţa nu este un scop, ci un mijloc de a ajunge la mântuire. Ţinând seama de acest lucru în fiecare clipă atât gândul nostru, cât şi vorba şi fapta trebuie să o raportăm la Hristos, la Dumnezeu.
Singurul reper moral este Dumnezeu, care este suma perfecţiunilor. Oamenii, oricât de mari ar fi, au şi umbre… şi când ne raportăm la o fiinţă umană putem greşi.
Revoluţia trebuie să înceapă cu noi înşine, să ne transformăm din punct de vedere moral şi spiritual, să fim iubitori de Dumnezeu şi de adevăr, de aproapele şi să căutăm să ne cenzurăm şi gândul nostru şi vorba noastră şi fapta noastră cu principiul absolut. Şi atunci lucrurile se vor îndrepta. Până atunci să ştiţi că nu există soluţie materială care să poată rezolva problemele noastre”.
„Bătălia mare este împotriva culturii creştine şi împotriva creştinismului în general. Apusul este pe jumătate desacralizat, Uniunea Europeană în legislaţia ei nu a trecut nici un rând despre faptul că cultura europeană este de sorginte creştină. A protestat şi Biserica catolică şi Biserica Ortodoxă, fără efect însă.
Uitaţi-vă la subcultura care se propagă şi în care este prins tineretul, în care este atacată în mod deosebit familia. În toate filmele se despart cu multă uşurinţă, îşi încep viaţa sexuală înainte de mariaj, căsătoria devine un simplu contract şi nu mai este o Taină.
Se urmăreşte să ne pierdem identitatea. A apărut dictatura minorităţilor. Vedeţi problema icoanelor, aparent minoră, dar mai sunt şi altele în care majorităţile sunt obligate să se supună minorităţilor, ceea ce este o aberaţie. Sunt homosexualii şi lesbienele care cer drepturi, căsătorii şi strigă că sunt persecutaţi – bine, [aceasta] este o boală pe care caută insidios să o extindă. Vor să se căsătorească şi să înfieze copii. Nu am nimic cu ei, dar este bine să observăm lucrurile acestea.
Deci instituţia creştină, vreau să spun familia, care este baza, celula pe care se dezvoltă o societate şi care consolidează un neam este atacată în ea”.
„Cei care au luptat din anul 30 împotriva lui Hristos luptă şi acum. La evrei majoratul era la vârsta de 30 de ani, iar Hristos a respectat exact acest lucru şi la 30 de ani Şi-a început activitatea. Dar de cine s-a izbit? De sinedriu, de farisei, de cărturari, fiindcă El venea cu un alt mesaj, total opus concepţiei de viaţă materialiste a vremii – şi pe care o trăim şi acum, pentru că idealul nostru de viaţă este materia.
Da, există o conspiraţie – şi nu este o teorie – împotriva culturii şi creştinismului, pe care o vedem [dezvoltată] în mijloacele mass-media. Şi este un atac continuu şi repetat…”
Extrase din cuvântul D-lui Virgil Totoescu (+ 11 mai 2016), rostit la Simpozionul Biografii recuperate, Aiud 2009 şi publicate în Revista Gând şi Slovă Ortodoxe, nr. 4(34)/ 2010
