Bine le mai zicea parintele Nicolae Steinhardt:
Foto: http://www.teologie.net/_IeromPetru
La finalul articolului Stimaţi ierarhi, opriţi inchiziţia! Temeţi-vă de Domnul!, Ieromonah dr. Petru Pruteanu adauga un P.S.:
P.S. În loc să ne preocupăm de cipuri, ar fi bine să înviorăm disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea, căci dacă credincioşii noştri îl vor avea pe Hristos, nu doar vor şti, dar vor avea şi putere să se împotrivească lui Antihrist. Iar cei care ştiu totul despre cipuri, dar nu se împărtăşesc sistematic şi nici de rugăciune nu se îngrijesc, aceştia vor rămâne doar cu informaţia despre cipuri… Exact ce-i trebuie dracului: multă informare, dar numai formare nu!
In articolul Despre apocalipsă şi sfârşitul lumii, acelasi parinte pare ca le zice bine pana la punctul 5:
5. Tot la această întrebare ar trebui să vorbim şi despre politica de globalizare şi îndosariere a persoanelor, care reprezintă nişte paşi pregătitori foarte concreţi pentru venirea lui Antihrist. Pe adevăraţii creştini însă, acestea nu trebuie să-i sperie, pentru că primirea unui cod numeric personal sau luarea unui paşaport cu cip nu pot reprezenta o lepădare de Dumnezeu, dar sunt, fără îndoială, o aprofundare a dependenţei noastre de „sistem”, până la imposibilitatea de a trăi în afara lui. La moment, anume acest substrat trebuie avut în vedere şi nu formalitatea de a lua sau nu un act, care oricând poate fi aruncat. Deci, dacă e să fim realişti, nu putem nega implicaţia socio-economică a introducerii actelor biometrice sau alte măsuri de genul acesta, dar nu avem nicio dovadă că ele ar însemna acum o lepădare de Dumnezeu. În scurt timp însă (poate 20-30 de ani, dar nimeni nu poate şti asta), facilităţile pe care le acordă „sistemul” (asigurare medicală, studii, posibilităţi de vânzare-cumpărare, libera circulaţie etc.) vor deveni atât de „fireşti şi indispensabile”, încât vom fi tentaţi să le acceptăm chiar dacă va trebui să alegem între ele şi Dumnezeu. Şi ni se va cere să facem această alegere! Formal ea va fi una liberă, dar de fapt, va fi una cât se poate de condiţionată, mai ales pentru cei cu familii. Atunci va fi pecetluirea şi domnia lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa. Ea nu va fi foarte lungă (trei ani şi jumătate), dar necruţătoare pentru cei care vor dori să rămână cu Hristos care, la venirea Sa, îi va răsplăti pe fiecare pentru cele făcute în viaţă: bune sau rele.
Comentariu saccsiv:
De ce considera ca cei ce cunosc cum sta treaba cu cipul (de fapt ansamblul format din DOCUMENTUL BIOMETRIC UNIC, adica cu cip si toate in unul: card bancar, buletin de identitate, pasaport, carnet auto, card de sanatate, abonament mijloace de transport in comun, etc. – EGUVERNARE – INTERNETUL OBIECTELOR – ELIMINAREA BANILOR CASH) nu se ingrijesc de rugaciune? Noi avem drept model niste uriasi. Anti cip si ei. Nu-i mai numesc, am dat foarte multe hiperlink-uri in articolul:
Nici aceia nu se ingrijeau de rugaciune? Mai mult, pe ei cumva ii critica referitor la „disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea”?
Daca din paragraful 5 de mai sus scoatem fraza „Pe adevăraţii creştini însă, acestea nu trebuie să-i sperie, pentru că primirea unui cod numeric personal sau luarea unui paşaport cu cip nu pot reprezenta o lepădare de Dumnezeu”, atunci el ar fi o mica sinteza a ceea ce multi dintre cei anti cip se tot straduie sa spuna.
Luata fraza de sine statator insa, e parca desprinsa din discursul celor mai aprigi militanti pro cip.
Cum se leaga amandoua? Ca nuca-n perete, caci nu se leaga. Sa zicem ca nu e lepadare, dar cum sa nu te opui la ceva ce duce in „20 – 30 de ani” (aici consider ca-i foarte optimist) la tot ceea ce descrie in restul paragrafului? Cum sa accepti senin asa ceva?
Voi reveni la o comparatie pe care am mai facut-o acum ceva vreme. E ca si cum pe un barbat ce n-a avut ani de zile nevasta langa el, il incurajezi sa mangaie si apoi sa dezbrace o frumoasa tanara femeie, pe considerentul ca va stii el sa se opreasca sa nu faca efectiv sex cu ea, caci isi iubeste nevasta si nu vrea s-o insele. Concret, ar putea parintele sa indemne vreodata la asa ceva? Desigur ca nu. Atunci de ce o face in cazul cipului?
Mai mult, chiar domnia sa avertizeaza despre „o aprofundare a dependenţei noastre de „sistem”, până la imposibilitatea de a trăi în afara lui.” Pai si atunci cum?
Paragraful pare ca se adreseaza celor ce totusi stiu care-i treaba cu cipul. Ce facem insa cu ceilalti ce inca dorm? Cum sa nu strigi in incercarea de a-i avertiza pe cat mai multi?