Cu durere vă anunțăm plecarea dintre noi a fratelui Costel Condurache, organizator a multe pomeniri închinate Sfinților Mărturisitori din temnițele comuniste. Tragica dispariție s-a petrecut astăzi 29 iulie 2013, orele 19:20, după o agonie de câteva zile în urma unui accident de mașină. Rămâne un model de urmat în propovăduirea sfințeniei și mărturiei naționalist-creștine pe care au dat-o Sfinții Închisorilor din România. Dumnezeu să-l așeze cu drepții! Slujba de înmormântare are loc joi, 1 august, la 12, la Biserica Sapienței, peste drum de Biserica Mihai Vodă.
Citiți și Bunul Dumnezeu să îl odihnească cu drepții pe fratele nostru, Costel
Costel Condurache, prietenul nostru, a avut de săptămîna trecută un accident foarte grav. Întorcîndu-se, cred, din Sfîntul Munte, în Bulgaria maşina în care era s-a rostogolit de cîteva ori. Costel a fost paralizat complet, din cauza unei fracturi a coloanei vertebrale imediat sub gît. Îşi mai putea mişca ochii şi maxilarul, şi cam atît. Lăcrima la gîndul că a ajuns povară altora, după ce în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile şi greutăţile ultimilor mărturisitori ai unei generaţii exterminate în temniţele comuniste.
Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.
Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.
Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează în cea mai mare parte lui Costel Condurache, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.
Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe – Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.
Costel Condurache are un copil de doi ani şi un altul care e pe drum, în pîntecele soţiei sale. Orice ajutor socotiţi că se poate oferi acestei familii greu încercate, în primul rînd în rugăciuni, dar şi în bani, pentru familia sa sînt binevenite.