- Cip-ul (în special cel care poate comunica la distanţă – de tipul RFID) este elementul cheie prin intermediul căruia se realizează un “transfer de inteligenţă” de la oameni la universul inconjurător (plante, animale, lucruri);
- Comunicarea cip-urilor între ele potenţează “inteligentizarea” spaţiului înconjurător;
- Valul schimbărilor nu poate fi oprit pentru că progresul este forţa motrice pe scara evolutivă a tehnologiei (teza inevitabilităţii la care am făcut referire într-un capitol anterior);
- Prin cip-ul implantat în creier omul ar putea “comunica” atât cu calculatorul cât şi cu lucrurile, animalele şi plantele din jur fiind o prezenţă „vie” şi continuă în lumea virtuală.
Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică
Dacă la eforturile de “inteligentizare” a lumii prezentate mai sus le adaugăm şi pe cele de “îmbunătăţire” a plantelor şi animalelor astfel încât “să răspundă mai bine nevoilor oamenilor” putem vorbi despre “o nouă lume”, o ne-lume în înţelesul deplin al cuvântului. Legătura dintre „inteligentizarea” lucrurilor prin tehnologie şi ingineria genetică este dată de concepţia comună ce stă în spatele acestor procese: omul văzut ca demiurg omniscient şi omnipotent, prin intermediul ştiinţei, al lumii aflate sub stăpânirea sa. „De-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică, lumea nouă (ne-lumea), în proiectarea celor care cred că sunt demiurgii acestei lumi, ar trebui să satisfacă toate cerinţele de confort şi de plăcere pe care şi le-ar putea închipui omul – promiţând, astfel, emanciparea sa totală de constrângerile sociale, culturale şi chiar şi naturale. În realitate, având în vedere caracterul utopic al acestei credinţe demiurgice, se va ajunge la cea mai cumplită tiranie pe care a cunoscut-o omenirea, deoarece:
- noua lume, alcătuită din sisteme de administrare întreţinute tehnologic, nu va avea un echilibru dinamic pe termen lung (nu se poate susţine singură) şi, pentru a se menţine, sistemele vor trebui intreţinute într-un efort de putere total şi continuu;
- fragilitatea lumii nou create va solicita un control strict şi total, precum şi mecanisme de înlăturare a oricăror inadvertenţe, opoziţii, blocaje;
- va genera noi legi şi principii atât prin schimbarea / adaptarea celor
- existente cât şi prin apariţia unora noi care să răspundă mai bine noilor cerinţe de conducere / organizare / securitate / lucru etc. Îndepărtând lumea din ce în ce mai mult de legile „tradiţionale” care erau mult mai apropiate de firea omului prin raportarea la legile şi raţionalităţile dumnezeieşti puse în Creaţia Sa.
Deşi pare dificil chiar şi ca exerciţiu de imaginaţie, lumea “de-creată” este mai aproape de noi decât credem. Deja recunoaştem în jurul nostru elementele ei. În prezent se construieşte infrastructura prin intermediul căreia se vor uni toate elementele sale care vor avea astfel noi potenţialităţi. Eşafodajul cheie al infrastructurii pe baza căreia va funcţiona lumea “de-creată” este “lumea virtuală,” în care:
- prin apariţia unor noi soiuri de plante şi animale lumea creată de Dumnezeu se poate schimba fundamental faţă de ceea ce cunoştem în prezent, ajungând de nerecunoscut;
- inteligenţa artificială a lucrurilor şi interacţiunea dintre ele va remodela spaţiul de vieţuire al oamenilor;
- lipsită de serviciile de mentenanţă sau de condiţii specifice bunei funcţionări / creşteri lumea “de-creată” va fi fragilă şi fără capacitatea de auto-susţinere (atât construcţiile bazate pe tehnologie cât şi cele rezultate prin inginerie genetică);
- lumea nouă necesită a fi guvernată de principii şi legi noi adecvate funcţionării noilor sisteme (tehnologice, economice, sociale, politice, etc); având în vedere că pretenţia celor care instaurează noua lume este de tip absolut, utopic, intreţinerea acestei utopii nu se poate face decât printr-un regim de putere totalitar, absolut.
- „dezvoltarea” prin sine şi pentru sine este un principiu de bază al lumii „de-create”care astfel se îndepartează constant de creaţia lui Dumnezeu;
- ,,inteligentizarea” şi “îmbunătăţirea” lumii vii conduc la apariţia unor hibrizi, adecvate “minuni” prin prisma “realizărilor” tehnologiei, de fapt monştri prin prisma raportării la ceea ce a creat Dumnezeu;
- lumea “de-creată” este o caracaterizare a lumii create de Dumnezeu. Aparent, omul va fi “creatorul” şi “stăpânul absolut” al acestei lumi noi, de-create după chipul şi asemănarea păcatului.
