Ca urmare a dezbaterii aparute la rubrica de comentarii a articolului Comentariul zilei (09.08.2010): Majoritatea preotilor vor accepta cipul? Ce vom face?, consider oportun sa vorbim despre CATERISIRE … Citez din articolul Natura caterisirii:
Membrii Bisericii sunt impartiti in doua categorii sau stari: clerici si laici. Impartirea membrilor Bisericii in clerici si laici este constitutiva Bisericii, deci necesara, ea avandu-si originea in vointa Mantuitorului. Aceasta distinctie intre laici si clerici se face pe baza starii harice deosebite pe care o are fiecare, primii avand starea harica dobandita prin botez, iar ceilalti o stare harica superioara, dobandita prin hirotonie, pe langa cea prin botez.
Pe baza starii harice se deosebesc si drepturile si datoriile care revin fiecareia, din cele doua stari. Clericii formeaza grupul conducator in Biserica, sunt subiect al puterii bisericesti pe care o exercita invatand, sfintand si conducand ; laicii formeaza grupul celor condusi, fara a fi insa simple „oi cuvantatoare”, simplu obiect de aplicare a puterii bisericesti, ci persoane care colaboreaza activ cu clericii la exercitarea puterii bisericesti, ca madularele aceluiasi trup, insufletite de aceeasi lege a dragostei.
Ridicarea unui membru al Bisericii – deci a unuia care a fost botezat si a ramas in credinta Bisericii -, in randul clericilor se face prin Taina Hirotoniei, dupa ce persoana respectiva a fost cercetata si a fost gasita ca indeplineste conditiile canonice. Prin hirotonie se da persoanei respective capabilitatea folosirii puterii bisericesti pe masura treptei pentru care s-a facut hirotonia, iar prin instituirea finala (instalarea la preoti, intronizarea la episcopi) i se da dreptul exercitarii puterii bisericesti, celui ce a dobandit deja capabilitatea.
Asadar, practica Bisericii cere pentru ocuparea unui post de slujitor bisericesc, a unui oficiu bisericesc, doua acte: o Taina, Hirotonia, care confera primitorului ei aptitudinea sau capabilitatea, calitatea harica, de a exercita puterea bisericeasca , si un act juridic, instituirea formala, act prin care autoritatea bisericeasca acorda indreptatirea exercitarii puterii bisericesti, intr-o anumita unitate teritoriala, celui ce mai inainte a primit capabilitatea de a o exercita, devenind organ calificat al puterii bisericesti. Indreptatirea acordata e proportionala cu capabilitatea dobandita, variind de la un grad ierarhic la altul.
Atat timp cat cineva are numai hirotonia, el poate savarsi in mod valid lucrurile care revin treptei lui ierarhice, pentru ca are capabilitatea de a le savarsi, dar aceste lucrari sunt ilegale, pentru ca n-are inca autorizatie legala de a le face. Actele lui sunt legale abia atunci cand s-a facut instituirea formala, caci abia atunci i s-a dat dreptul de a le savarsi, abia atunci i s-a determinat teritoriul in limitele caruia isi poate exercita drepturile, orice depasire a granitelor acestuia constituind de asemenea o ilegalitate.
Atat timp cat clericii isi indeplinesc constiincios misiunea, li se acorda cinstea cuvenita. Cand insa in activitatea lor se abat de la normele fixate de Biserica, autoritatea care a dat aceste norme intervine si sanctioneaza pe cei ce s-au facut vinovati de violarea lor. Prin aceasta sanctionare se are in vedere in primul rand indreptarea celui vinovat si prin acestea, restabilirea si apararea starii de ordine necesare pentru lucrarea mantuitoare a Bisericii.
Pedepsele bisericesti trebuie sa urmareasca acelasi scop pe care-l urmareste Biserica, adica mantuirea. Intre pedepsele care se dau clericilor, ultima si cea mai grava este caterisirea. Prin caterisire pierde dreptul de a invata, a sfinti si a pastori.
Astfel, ajungem sa ne intrebam: caterisirea se poate face coborand pe un cleric dintr-o treapta superioara a ierarhiei sacramentale in una inferioara sau prin caterisire trebuie sa se inteleaga numai coborarea dintr-o data a clericului vinovat in rand cu laicii? De asemenea ne intrebam daca prin caterisire clericul respectiv pierde capabilitatea pe care o poseda, sau este numai oprit s-o exercite?
Referitor la prima intrebare, trebuie sa stim ca prin caterisire nu se poate intelege o pierdere treptata a functiilor preotesti, coborand dintr-un grad ierarhic in altul, ci numai o pierdere totala si deodata a acestor functii. Cum capabilitatea harica se da sau creste printr-o Taina, urmeaza ca si reducerea ei se poate face numai printr-un act tot de valoarea unei Taine, insa, actele de acest gen ale autoritatii bisericesti (cele de degradare sau caterisire) nu pot avea o asemenea valoare, adica valoarea unei Taine.
Asadar, o degradare in acest sens, adica cu reducere a capabilitatii harice, pe care respectivul cleric o poseda, nu-i posibila. Totusi, o degradare exista si canoanele vorbesc de ea. Aceasta insa nu-i o degradare in puterea harica, in intelesul micsorarii acestei puteri, ci numai oprirea exercitarii unora dintre atributiile care revin treptei sacramentale respective. Canoanele opresc degradarea cand prin ea, s-ar intelege micsorarea capabilitatii harice, dar o ingaduie atunci cand ea inseamna, o limitare in atributii si drepturi.
In primul sens, adica in sensul ca nu este admisibila degradarea harica, avem can 29 al sinodului IV ec., care spune ca „ierosilie este a retrograda pe episcop la treapta de presbiter”, deoarece – continua, canonul – cel ce pentru o vina grea este judecat ca nefiind demn de episcop, acela nici de presbiter nu este demn, caci – spune canonistul Nicodim Milas in comentarui sau la acest canon -, infractiunea care-l face nedemn sa savarseasca Sfintele Taine, il face nevrednic pentru aceasta in oricare treapta ierarhica, pentru ca aceeasi Euharistie o savarseste si episcopul si preotul.
Referitor la a doua intrebare, trebuie sa facem cateva precizari: La instituirea in cler avem o Taina, hirotonia, prin care se da celui ce-a primit harul preotesc si capabilitatea exercitarii puterii bisericesti in treapta pentru care s-a facut hirotonia, si un act juridic, instituirea formala, prin care autoritatea bisericeasca indreptateste pentru exercitarea practica a capabilitatii dobandite prin hirotonie, intr-un anumit teritoriu bisericesc. Remarcam faptul ca actul esential e hirotonia, prin ea devenind cineva cleric.
In cazul indepartarii din cler avem un singur act, anume caterisirea. Aceasta e un act juridic.
Caterisirea fiind un act juridic, nu va putea sa anuleze decat ceea ce s-a acordat tot printr-un act juridic, adica ceea ce s-a dat prin instituirea formala, caci e normal ca natura unui act sa determine continutul si puterea lui. Cum prin instituirea formala, celui ce poseda capabilitatea harica prin hirotonie i s-a dat doar autorizatia exercitarii practice a acestei indreptatiri, inseamna ca prin caterisire nu se va putea lua mai mult decat aceasta autorizatie, adica prin ea se va lua doar dreptul exercitarii practice a capabilitatii harice. Instituirea formala permite din punct de vedere legal exercitarea capabilitatii dobandite prin hirotonie, iar caterisirea opreste din punct de vedere legal aceasta exercitare. Dincolo de aceasta oprire legala, cel oprit nu-si pierde si capabilitatea, deoarece un act juridic nu poate opera decat in domeniul juridic, or capabilitatea nu s-a dobandit printr-un act juridic, ci printr-o Taina, act ce prin natura lui nu face parte din ordinea juridica. A socoti ca prin actul juridic al caterisirii, cel caterisit isi pierde insasi capabilitatea harica, inseamna a echivala un act juridic cu o Taina, a face din caterisire o contra-Taina a hirotoniei.
Caterisirea ca sa poata desfiinta insa capabilitatea, ar trebui sa fie un fel de Taina, o Taina deosebita, un gen de Taina cu efect negativ, insa asa ceva nu a instituit Hristos. Astfel, expresiile din canoane, in care se spune ca cei caterisiti „au cazut din har” (can. 21/VI) trebuie sa le interpretam ca oprire de a mai lucra ca organe calificate ale harului, ca ridicare a dreptului de a mai indeplini functii preotesti, nu ca pierdere a capabilitatii harice.
Aci insa trebuie sa facem o precizare foarte insemnata. Pastrarea capabilitatii harice in cazul caterisirii depinde de motivul pentru care a fost facuta caterisirea. Daca caterisirea este facuta pe motiv de erezie, cel caterisit pierde si capabilitatea dobandita prin hirotonie, deoarece pierzand credinta pierde baza succesiunii apostolice, iar incetand aceasta se pierde si preotia. De altfel, cel ce-i eretic nu mai face parte nici din Biserica, ba e chiar potrivnic al ei, or harul lucreaza in chip sigur mantuitor numai in Biserica, iar acolo unde lipseste credinta adevarata, lipseste baza oricarei lucrari sfinte. E logic ca cel ce nu mai este in Biserica sa nu mai poata lucra cele ale Bisericii. Asadar, capabilitatea harica se pastreaza la cei caterisiti numai atunci cand ei n-au fost si exclusi din Biserica, in special cand n-au cazut in erezie. In cazul caderii in erezie, pierzand si capabilitatea, ei nu mai pot savarsi lucrari valide in Biserica. Cand insa sunt caterisiti pentru alte motive decat erezia, si desi caterisiti, totusi raman in Biserica, ei pot savarsi lucrari valide in Biserica (e vorba in speta de lucrarile sacramentale), dar aceste lucrari sunt ilegale pentru ca in acest caz, prin caterisire au pierdut dreptul de a le savarsi, desi si-au mentinut capabilitatea harica.
In concluzie, nu putem socoti caterisirea ca altceva decat actul juridic al opririi exercitarii capabilitatii harice dobandite prin hirotonie, fara ca ea sa desfiinteze insasi capabilitatea, afara de cazul caderii in erezie.
Comentariu saccsiv:
Am scris cu litere ingrosate cele ce cred ca scot in evidenta ideea de baza din titlu. Asadar, preotilor ce vor fi caterisiti pentru atitudinea lor anti cip sau marturisitoare, in vremurile tulburi ce vor veni, nu trebuie sa le fie teama, ei tot preoti vor ramane. Totul e sa renunte la comfortul unei parohii pentru Hristos. Iar cei care ii iubesc, trebuie sa nu aiba frica ca ar fi pierdut harul, dar trebuie sa-i si ajute, dupa puteri, financiar si material.
Asta e parerea mea. Astept insa si parerile preotilor si ale teologilor.
