Iata comentariu cititorului Hionia postat la articolul CARD NATIONAL DE SANATATE pentru toti romanii. Acesta va avea CIP iar identificarea pacientului se va face pe baza amprentei digitale:
Eu fac dializa si daca nu primesc (accept) cardul de sanatate nu mai pot continua tratamentul si in cateva zile mor. Nu vreau card cu cip. Ce sa fac?
Nu stiu daca e o situatie reala sau m-a intrebat doar ca sa ma puna in incurcatura. Putem presupun insa ca e intr-adevar bolnav. CE SA FACA?
Iata doua dintre raspunsurile ce le-a primit acolo:
Ady:
Hionia: Alegi fie cardul si continuarea dializei fie moartea pt Hristos, Fie ca Bunul Dumnezeu sa Ne ajute pe toti sa luam deciziile cele mai intelepte
P.S: Rog sa ma corecteze fratele Saccsiv sau alti frati crestine, atat gandeste mintea mea neputicioansa, Iertare
Magda:
@Hionia
Sa te rogi cu toata puterea sufletului tau ,cu multe,multe lacrimi si cu post la Domnul nostru Iisus Hristos ca sa-ti spuna El,prin gura duhovnicului tau,ce trebuie sa faci.Sa mergi apoi sa te spovedesti si sa pui parintelui,intrebarea pe care ne-ai pus-o noua aici.Cu siguranta ca Dumnezeu nu te va lasa fara raspuns si daca ai putere(tot de la Domnul data,cu rugaciune) sa faci ascultare.
Dumnezeu sa-ti ajute!
Desigur, pana vor avea toti romanii astfel de carduri, mai este ceva vreme. Si vom vedea atunci daca intr-adevar fara el nu se poate face dializa. In plus, pana la acel moment pot apare razboiul, revoltele, foametea, intr-un cuvant: marele tambalau cand e foarte probabil ca nu va mai sta nimeni sa impuna carduri cu cip:
Va exista o SINCOPA pe traseul „de la acte si carduri cu CIP pana la SEMNUL FIAREI”?
E bine totusi sa discutam chestiunea, caci poate totusi SISTEMUL se va grabi cu cardul asta …
Pe masura ce din ce in ce mai multi inteleg ca trebuie sa se rupa de SISTEM (Necesitatea ruperii de SISTEM. Napasta ii va lovi pe toti: intai pe cei din marile orase, apoi la scurt timp si pe cei de la tara) vor apare din ce in ce mai des astfel de situatii.
Nu stiu exact ce sa-i raspund lui Hionia. In principiu, Magda are dreptate. Dar tot in principiu, putem muta si muntii din loc. Cati insa o pot si face? Cam asa e si cu „Sa te rogi cu toata puterea sufletului tau ,cu multe,multe lacrimi si cu post la Domnul nostru Iisus Hristos”. Cati insa ajung la a se ruga astfel? Sigur ca trebuie sa se roage. Trebuie sa ne rugam si noi. Trebuie sa ne rugam de asemenea unii pentru altii. Dar nu-mi place ca atunci cand cineva ma roaga sa-l ajut sau imi cere o parere sa-i raspund doar atat: roaga-te. Si apoi sa fiu eventual si multumit ca am mai rezolvat o problema …
Daca as stii ca acest card e mai mult decat un pas spre semnul fiarei, adica daca as stii ca este deja de fapt o componenta a celebrului 666, i-as spune exact precum Ady … Dar nu stiu.
Pot spune insa ce voi face eu: nu voi lua cardul. Dar eu nu sunt in situatia lui. E bine ca nu trebuie totusi sa ne decidem azi daca sa-l luam sau nu. Pana atunci, bunul Dumnezeu ne va invata ce si de ce sa facem cumva si nu altfel. Oricum, daca in acel moment i-as spune „nu lua cardul”, n-as sta mai apoi precum lemnul, ci as incerca sa si fac ceva mai mult decat sa inchei cu „Domnul fie cu tine”. In primul rand m-as ruga pentru el si L-as ruga pe Dumnezeu sa-i scoata lui sau mie sau cuiva pe cineva in cale care chiar si ilegal sa-i rezolve problema. Apoi, ori Dumnezeu imi va trimite un gand sa caut o anumita persoana, ori as intreba pe toti pe care ii cunosc.
Sunt insa destule altele cu cip de pe acum sau vor fi in viitorul si mai apropiat: carduri bancare, pasapoarte, carnete auto, acte de identitate, etc. Ce facem cu ele? In acest caz, repet ceea ce tot spun demult: consider ca nu trebuie sa le luam sau daca le-am luat, sa renuntam la ele. Indiferent de cum presupunem ca sunt: un pas spre semnul fiarei sau deja de fapt o componenta a celebrului 666.
Si aici ajungem la o chetiune extrem de importanta si de care se vorbeste rar spre deloc. Anume, va fi greu sa traim fara dracisme cu cip, dar va fi aproape imposibil s-o facem fara a ne ajuta unul pe celalalt. Unii au inceput de pe acum sa renunte la ele, ba chiar sa se rupa mult de SISTEM. Ce fac insa ceilalti? Pai majoritatea stau si se uita la ei precum lemnele, in conditiile in care cica ei se declara crestini. Si nu ma refer aici, evident, la cei ce n-au nici o treaba cu a se pregati pentru vremure apocaliptice ce bat la usi. Ci la ceilalti …
Unul poate e patron sau ceva la o multinationala. Are bani si desi teoretic e bine legat de SISTEM, culmea, daca se trezeste, pentru el e mai simplu sa se rupa, caci are oarece avere. Altfel spus, teoretic poate rezista cel putin cateva luni cu ceea ce are si sa se pregateasca cum poate el mai bine pentru marele tambalau. Altul insa poate nu este prins de SISTEM decat printr-un card bancar (pe care isi ia salariul) si printr-un act de identitate, dar e sarac si fara ele rezista doar cateva saptamani … Ce va face el? Il va ajuta oare fratele mai bogat? Dar chiar si noi intre noi saracii, ne vom ajuta oare? Apoi, din diverse motive, nu toti vor renunta la acte in acelasi timp. Pana vor renunta la ele, cei ce inca le au, ii vor ajuta pe cei ce au renuntat deja? Care e doctor, cu un tratament? Care e patron, cu un loc de munca?
Aici e marea problema fratilor. Ca ne declaram crestini si cam atat. Rugaciune … subtire, iar daca o facem, cerem doar pentru noi. Fapte, nici atat sau daca facem, suntem atenti ca nu cumva ideile celui pe care il ajutam sa difere nici macar cu foarte putin de ale noastre. Si parca de abia asteptam sa ne contrazica in ceva cat de mic, ca sa-l taiem de pe lista … Daca acum facem astfel, mai apoi cum vom mai proceda? Suntem vai de noi, ai Doamne mila!
