Sfintele Canoane ale primului Sinod local de la Ancira (anul 314)
CANONUL 1 Ancira (PREOÅ¢II CARE AU JERTFIT IDOLILOR)
In privinÅ£a presbiterilor care au jertfit idolilor ÅŸi apoi iarăşi s-au luptat în prigoAne pentru credinţă, nu însă prin vreo prefăcătorie, ci cu adevărat, nicipunând lucrurile la cale de mai înainte, nici lucrând cu intenÅ£ie vicleană, nici înduplecând pe prigonitor ca să pară numai că s-au supus chinurilor, atrăgându-le pe acestea asupra lor numai la aparenţă ÅŸi de formă; sinodul a hotărât ca aceÅŸtia să se împărtăşească de cinste ÅŸi de ÅŸedere; dar nu este ierÂtat ca ei să aducă jertfă, sau să propovăduiască, sau în general să săvârÅŸească ceva din slujbele ierarhiceÅŸti.Â
(62 ap.; 10 sin. I ec; 2, 3, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.)
CANONUL 2 Ancira (DIACONII CARE AU JERTFIT IDOLILOR)
Aşijderea şi diaconii care au jertfit idolilor, dar după aceea iarăşi s-au luptat pentru credinţă, altcum să aibe cinste, dar să înceteze de la orice slujbă sfântă şi de a aduce pâinea sau paharul sau de a propovădui. Dacă însă oarecare dintre episcopi vor băga de seamă la aceştia vreo râvnă sau umilinţa blândeţii şi ar voi să le dea ceva mai mult sau să-i ierte, dânşii au puterea să facă acest lucru.
(62 ap.; 10, 12 sin. I ec; 102 Trul.; 1, 3, 5, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.; 3 Vasile cel Mare; 4, 5 Grig. Nyssa)
CANONUL 3 Ancira (CEI TARI ÃŽN CREDINÅ¢A)
Pe cei ce au fugit ÅŸi au fost prinÅŸi, sau au fost trădaÅ£i de ai lor, sau altfel au fost despuiaÅ£i de averi, sau au suferit chinuri, sau în temniţă s-au arunÂcat, ÅŸi strigând că sunt creÅŸtini, ÅŸi au fost sfâşiaÅ£i, sau cu sila punându-li-se ceva lucru idolesc în mâini de către siluitori, sau de silă primind o oareÂcare mâncare de la idoli, însă mărturisind neîncetat că sunt creÅŸtini, ÅŸimâhnirea asupra celor ce li s-a întâmplat arătând-o pururea cu toată atiÂtudinea ÅŸi înfăţiÅŸarea lor, ÅŸi cu smerenia vieÅ£ii, unii ca aceÅŸtia, fiind afară de păcat, să nu se oprească de la împărtăşire; iar de s-au ÅŸi oprit de către cineva din stricteÅ£e prea mare, sau din nepriceperea unora, îndată să se primească. Aceasta este în vigoare deopotrivă ÅŸi pentru cei din cler, ÅŸipentru ceilalÅ£i laici. S-a mai cercetat deodată ÅŸi aceea dacă se pot înainta în treapta preoÅ£ească laicii care au căzut în urma aceleiaÅŸi silnicii; deci s-a hotărât ca aceÅŸtia să se prohirisească (hirotonească) ca unii care nimic nu au păcătuit, dacă vieÅ£uirea lor de mai înainte s-ar afla dreaptă.
(62 ap.; 10, 11, 12 sin. I ec; 4, 12 Ancira; 2, 10, 13, 14 Petru Alex.)
CANONUL 4 Ancira (CERTAREA CELOR SLABI ÎN CREDINŢĂ)
în privinÅ£a celor care prin constrângere au jertfit idolilor ÅŸi pe lângă aceÅŸtia ÅŸi în privinÅ£a celor care au participat la ospeÅ£ele de la idoli, toÅ£i aceia care, deÅŸi fiind seduÅŸi, au mers acolo cu înfăţiÅŸare mai veselă si au îmbrăcat haină mai luxoasă ÅŸi s-au împărtăşit fără rezervă din ospăţul pregătit, sinodul a hotărât ca un an să fie ascultători, ÅŸi trei ani să se smeÂrească, ÅŸi doi ani să participe numai la rugăciune, ÅŸi numai atunci să se apropie de ceea ce este desăvârÅŸit.
(62 ap.; 11 sin. I ec; 5, 8, 9 Ancira; 2 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Neocez.; 73, 75, 81, 84 Vasile cel Mare; 2, 3 Petru al Alexandriei; 2 Grig. Nyssa)
CANONUL 5 Ancira (CERTAREA CELOR SLABI ÎN CREDINŢĂ)
Iar cei ce au mers la ospeÅ£ele idolilor cu haină jalnică ÅŸi ÅŸezând la masă au mâncat, dar în toată vremea ÅŸederii au lăcrimat, dacă au împlinit timÂpul de trei ani al smeririi, să se primească în comuniune fără de împărtăÂÅŸanie; iar de nu au mâncat, numai doi ani smerindu-se, într-al treilea an să se primească în comuniune fără de împărtăşanie, ca să ia celedesăvârÅŸite în al patrulea an. Episcopii însă să aibă putere ca, cercetând felul întoarcerii lor, să-i trateze ÅŸi mai blând sau să prelungească mai mult timpul de pocăinţă. Dar înainte de toate să li se cerceteze atât viaÅ£a de mai înainte, cât ÅŸi cea mai din urmă, ÅŸi aÅŸa să se măsoare blândeÅ£ea.
(62 ap.; 11 sin. 1 ec; 4 Ancira; 2 Laod.; 2, 11 Grig. Neocez.; 73, 81, 84Â Vasile cel Mare; 2, 3 Petru al Alexandriei; 2 Grig. Nyssa)
CANONUL 6 Ancira (CERTAREA CELOR SLABI ÎN CREDINŢĂ)
în privinÅ£a celor ce au cedat numai de ameninÅ£area muncilor ÅŸi a luării averilor, sau a exilării, ÅŸi au jertfit idolilor ÅŸi până în timpul de faţă nu s-au pocăit, nici nu s-au întors, acum însă, timpul sinodului apropiindu-se ÅŸi ajungând la hotărârea întoarcerii, sinodul a hotărât ca până Ia ziua cea mare să se umilească trei ani, ÅŸi după alÅ£i doi să se primească în comuniuÂne, fără de împărtăşanie, ÅŸi aÅŸa să vină la cele desăvârÅŸite, încât întreg timpul de ÅŸase ani să-1 împlinească. Iar dacă oarecare mai înainte de acestsinod s-au primit la pocăinţă, de Ia acel timp să Ii se socotească începutul celor ÅŸase ani de pocăinţă. Dacă însă s-ar întâmpla primejdie ÅŸi aÅŸteptarea morÅ£ii din boală, sau din altă oarecare pricină, aceÅŸtia să se primească după norma de faţă.
(6 ap.; 11, 12, 13 sin. I ec; 4, 5, 7, 8, 9 Ancira; 2 Neocez.; 7 Cartag.; 2, 5 Grig. Nyssa)
CANONUL 7 Ancira (CERTAREA CELOR SLABI ÎN CREDINŢĂ)
în privinţa celor ce împreună s-au ospătat la serbarea păgânească, în locul hotărât pentru păgâni, ducând şi mâncând însă acolo bucatele lor proprii, sinodul a hotărât ca, timp de doi ani, smerindu-se să se primească în comuniune; iar ori de trebuieşte fiecare a se primi cu împărtăşanie, episcopii au dreptul să judece, după cum ei au dreptul şi de a cerceta cealaltă viaţă a fiecăruia.
(62 ap.; 11 sin. I ec.)
CANONUL 8 Ancira (CERTAREA CELOR SLABI ÎN CREDINŢĂ)
Iar cei ce a doua oară ÅŸi a treia oară au jertfit idolilor de silă, patru ani să se smerească, iar doi ani să se primească în comuniune fără împărtăşaÂnie, apoi în al ÅŸaptelea an desăvârÅŸit să se primească.
(62 ap.; 11 sin. I ec; 4, 5, 9 Ancira; 2 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Grig. Neocez.; 73, 75, 81, 84 Vasile cel Mare; 2, 3 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)
CANONUL 9 Ancira (OSÂNDA VÂNZĂTORILOR DE FRAŢI)
Iar toÅ£i aceia care nu numai că s-au lepădat de la credinţă, ci s-au ridiÂcat ÅŸi împotrivă ÅŸi au siluit pe fraÅ£i, ÅŸi s-au făcut pricinuitori ai siluirii, aceÅŸtia trei ani să se primească la locul ascultării, iar în alÅ£i ÅŸase ani în cel al prosternării; ÅŸi alt an să se primească în comuniune fără împărtăşanie, ca zece ani împlinind să se împărtăşească de cele desăvârÅŸite; însă să secerceteze atât viaÅ£a lor din acest timp, cât ÅŸi cealaltă.
(62 ap.; 11 sin. I ec; 4, 5, 9 Ancira; 2 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Neocez.; 73, 75, 81, 84 Vasile cel Mare; 2, 3 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)
CANONUL 10 Ancira (CÄ‚SÄ‚TORIA DUPÄ‚ HIROTONIE)
ToÅ£i cei ce sunt puÅŸi diaconi, dacă chiar la punerea lor au mărturisit ÅŸi au zis că trebuie să se însoare, fiindcă nu pot rămâne aÅŸa, aceÅŸtia însurân-du-se după aceasta, să rămână în slujbă pentru că li s-a dat lor voie de căÂtre episcop. Dacă însă oarecare, tăcând ÅŸi primindu-se la hirotonie cu conÂdiÅ£ia să rămână aÅŸa, dar după aceea s-au însurat, să înceteze din diaconic
(5, 26, 51 ap.; 14 sin. IV ec; 3, 6, 13, 21, 30 Trui; 1 Neocez.; 16 Cartag.;Â 69 Vasile cel Mare.)
CANONUL 11 Ancira (RÄ‚PIREA LOGODNICEI)
Sinodul a hotărât ca fetele care s-au logodit şi după aceea au fost răpite de alţii să se dea înapoi celor ce mai întâi s-au logodit cu ele, chiar de ar fi suferit şi silă de la aceia.
(67 ap.; 27 sin. IVec; 92, 98 Trul.; 22, 25, 26, 30, 49, 69 Vasile cel Mare)
CANONUL 12 Ancira (CATEHUMENII CÄ‚ZUÅ¢I)
Sinodul a hotărât ca cei ce au jertfit idolilor mai înainte de Botez, şi după aceea s-au botezat, să se înainteze în treaptă, ca unii ce sunt spălaţi de păcat.
(14 sin. I ec; 5 Neocez.; 5 Chirii Alex.)
CANONUL 13 Ancira (HOREPISCOPII)
Horepiscopilor nu le este iertat să hirotonească presbiteri sau diacon în îltă eparhie, dar încă nici presbiteri pentru cetate, decât numai cu încuviÂinÅ£area episcopului, dată prin scrisori.
(8 sin. 1 ec; 14 sin. Vil ec; 14 Neocez.; 8, 10 Antioh.; 57 Laod.; 89 Vasile cel Mare)
CANONUL 14 Ancira (ÎNFRÂNAREA FĂŢARNICĂ)
Presbiterii sau diaconii cei din cler, care se reţin de la cărnuri, sinodul a hotărât ca ei să se atingă de ele şi apoi, aşa de vor voi, să se înfrâneze de la ele; iar de nu vor vrea, şi nici legumele ce sunt puse lângă cărnuri nu vor să le mănânce, şi astfel de nu se vor supune canonului, să înceteze din treaptă.
(51, 53, 66 ap.; 2, 21 Gang.; 28, 86 Vasile cel Mare)
CANONUL 15 Ancira (BUNURILE BISERICII)
în privinţa lucrurilor aparţinătoare Bisericii, pe care presbiterii, nefi-ind episcopi, le-au vândut, Biserica să le reclame înapoi. Şi stă în chibzuinţă episcopului de se cuvine a lua preţul înapoi ori nu, fiindcă de multe ori venitul celor vândute le aduce mai mult decât preţul.
(38, 39, 40, 41, 73 ap.; 22, 24, 25, 26 sin. IV ec; 33, 49 TruL; 11, 12, 13 sin. VII ec; 24, 25 Antioh.; 57 Laod.; 22, 33, 81 Cartag.; 2 Chirii Alex.; 10 Teofil Alex.)
CANONUL 16 Ancira (SODOMIA. CĂDEREA CUDOBITOACE – BESTIALITATEA)
Dintre cei care au păcătuit sau păcătuiesc cu dobitoace, câţi au păcătuit înainte de a fi de douăzeci de ani, prosternându-se cincisprezece ani, să seîmpărtăşească de comuniunea rugăciunii, apoi, împlinind cinci ani în această comuniune, atunci să se atingă de cuminecătură. Dar să li se cerceteze ÅŸi viaÅ£a lor din timpul prosternării, ÅŸi aÅŸa să dobândeascăblândeÅ£ea. Iar dacă oarecare fără cumpăt a rămas în păcate, să se supună prosternării celei lungi. Iar cei ce au trecut peste vârsta aceasta ÅŸi, având soÅ£ii, au căzut în păcatul acesta, să se prosterneze 25 de ani, apoi să se îmÂpărtăşească de comuniunea rugăciunii; după aceea, împlinind cinci ani în comuniunea rugăciunilor, să se împărtăşească de cuminecătură. Iar dacă unii ÅŸi femei având ÅŸi trecând de cincizeci de ani au păcătuit, numai la ieÂÅŸirea din viaţă să primească împărtăşanie.
(17Â Ancira; 7, 63 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
CANONUL 17 Ancira (SODOMIA (AMESTECAREA CU DOBITOACE))
Sfântul sinod a poruncit ca cei ce păcătuiesc cu dobitoace ÅŸi sunt leÂproÅŸi, sau au fost leproÅŸi, aceÅŸtia să se roage cu iernaticii (cei ce stau în locul deschis din faÅ£a uÅŸii Bisericii).
(16 Ancira; 7, 63 Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
CANONUL 18 Ancira (EPISCOPII NEPRIMIŢI ÎN EPARHII. COBORÂREA ÎN TREAPTĂ)
Dacă unii care au fost puÅŸi episcopi, ÅŸi nu s-au primit de eparhia penÂtru care au fost numiÅ£i, ar vrea să meargă în alte eparhii ÅŸi să înlăture pe cei aÅŸezaÅ£i acolo ÅŸi să aţâţe împotriva acelora răzvrătire, aceia să se afuriÂsească. Dacă însă ar vrea să rămână în parohia unde au fost mai înainte presbiteri, să nu fie lepădaÅ£i din demnitate; iar dacă se vor ridica cu tulÂburare împotriva episcopilor aÅŸezaÅ£i acolo, să li se ia lor ÅŸi păstoria ÅŸi să fie lepădaÅ£i (să fie excluÅŸi din Biserică).
(14, 36 ap.; 8 sin. I ec; 9 sin. III ec; 29 sin. IV ec; 37 Trul.; 17, 18 Antioh.; 17 sin. 141; 1, 2, 3 Chirii Alex.)
CANONUL 19 Ancira (CÄ‚DEREA DIN VOTUL FECIORIEI)
Cei ce, făgăduind fecioria, violează votul, să se supună hotărârii pentru cei ce se căsătoresc a doua oară. Aşijderea am oprit ca fecioarele să vieţuiască împreună cu oarecare bărbaţi, ca surori.
(5, 26 ap.; 3 sin. I ec; 16 sin. IV ec; 5, 12, 13, 40, 44, 46, 47 Trul; 18, 22 sin. VII ec; 3, 4, 25, 38, 44, 70 Cartag.; 3, 4 sin. 141.; 6, 18, 19, 20, 60 Vasile cel Mare)
CANONUL 20 Ancira (ADULTERUL)
Dacă soÅ£ia cuiva a comis adulter sau dacă cineva comite adulter, se cuÂvine ca acela la ÅŸapte ani să dobândească cele desăvârÅŸite, potrivit treptelor care duc acolo.
(48 ap.; 87, 93, 98 Trul.; 102 Cartag.; 9, 21, 31, 35, 36, 46, 48, 58, 77, 80Â Vasile cel Mare; 4 Grig. Nyssa)
CANONUL 21 Ancira (AVORTUL (LEPÄ‚DAREA DE PRUNCI))
Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se ţine îndeobşte. Dar, găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de 10 ani să împlinească în penitenţă, potrivit treptelor hotărâte.
(91 Trul.; 2, 8 Vasile cel Mare)
CANONUL 22 Ancira (UCIDEREA DE VOIE)
In privinÅ£a uciderilor de voie, vinovaÅ£ii să se smerească viaÅ£a lor întreaÂgă, iar de cele desăvârÅŸite să se învrednicească numai la sfârÅŸitul vieÅ£ii.
(8, 56 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
CANONUL 23 Ancira (UCIDEREA FÄ‚RÄ‚ VOIE)
în privinţa uciderilor fără voie, hotărârea de mai înainte porunceşte ca cei vinovaţi să dobândească cele desăvârşite la anul al şaptelea, potrivit treptelor hotărâte; iar a doua hotărâre porunceşte să împlinească vreme de cinci ani.
(8, 11, 57 Vasile cel Mare; 5 Grig. Nyssa)
CANONUL 24 Ancira (CREDINÅ¢ELE DEÅžARTE ÅžI VRÄ‚JITORIA, SUPERSTIÅ¢IA ÅžI MAGIA)
Prezicătorii şi cei ce urmează moravurile păgânilor, ori introduc în casele lor pre oarecare spre aflarea farmecelor sau şi pentru curăţie, să cadă sub canonul penitenţei de cinci ani, potrivit treptelor hotărâte, trei ani de prosternare şi doi ani de rugăciune, fără împărtăşanie.
(61, 65 Trul.; 36 Laod.; 7, 65, 72, 81, 83 Vasile cel Mare; 3 Grig. Nisa)
CANONUL 25 Ancira (CÄ‚DERE (PÄ‚CÄ‚TUIRE) CU SORA LOGODNICEI)
ÃŽn cazul când cineva, logodindu-se cu o fecioară, a necinstit mai înainte pe sora ei, încât a rămas ÅŸi gravidă, ÅŸi după aceea s-a cununat cu cea loÂgodită, iar cea necinstită s-a sinucis, se porunceÅŸte ca complicii să se priÂmească între cei ce stau împreună la rugăciune în biserică după 10 ani de pocăinţă, potrivit treptelor hotărâte.
(54 Trul.; 2 Neocez.; 78 Vasile cel Mare)
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!