Foto: French ‘Vogue’: Devil Worship Is The New Black!
-
Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăsească.
-
Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăsească.
-
Cei care dau în cărti, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă si cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărtisoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii si la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăsească.(Canonul 61 Trulan.)
-
Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigas se socoteste si 20 de ani să nu se împărtăsească.(Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.68.)
Cititi va rog si:
Iata ce putem citi in articolul Depre farmece, vrajitorie, astrologie si magie:
Parinte Cleopa, ce este vrajitoria si de cate feluri este?
Prin cuvantul vrajitorie intelegem invocarea puterii demonice in ajutorul oamenilor, in locul lui Dumnezeu, cu scopul implinirii anumitor dorinti omenesti. Vrajitoria s-a practicat, atat la poporul evreu in timpul Legii Vechiului Testament, cat si la crestinii din Legea Darului, pana in vremea noastra. In Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apeland la vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrajitori au fost atat Valaam, cat si cei trei magi care practicau astrologia.
Dupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrajitoria se imparte in mai multe parti si anume: Vrajitoria propriu-zisa prin care se intelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrajitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palma, numita chiromantie si prin alte obiecte (bobi, carti de joc, cafea etc).
Descantarea, spiritismul, adica chemarea ajutorului diavolilor in camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt in viata. Descantatorii pretind ca cheama sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se razbuna pe cineva. In zilele noastre se practica descantecul in randul credinciosilor, precum stingerea carbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugaciuni, pentru cei bolnavi, care pretind ca sunt vrajiti, etc.
Ghicirea sau vrajitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numita astazi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesminte clericale, cheia bisericii, cenusa din cadelnita, scrierea unor nume pe toaca, pe clopote, pe ziduri de biserica, sau introducerea lor in candele etc. Fermecatoria, adica vrajirea unor tineri spre a se casatori unii cu altii sau a se desparti, prin invocarea ajutorolui diavolesc, numita popular ursita.
Ghicirea prin maruntaiele animalelor, visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numita si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mancarimea palmelor). Baierele prin care se intelege purtarea la mana sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucati de stofa vopsite spre pazirea de boli, de primejdii si de pagube, dupa ce mai intai s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chematorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Intre acestia se numara cei ce fac focuri inaintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pantece precum si cei ce ghicesc in maruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrajitorie ce se practica in zilele noastre.
Astrologia este o vrajitorie practicata din cele mai vechi timpuri pana astazi. Prin astrologie se intelege ghicirea celor viitoare prin miscarile stelelor, planetelor, vanturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind ca fiecare om are o stea proprie.
lata cateva din cele mai obisnuite feluri de vrajitorii, unele aproape uitate, altele practicate si in zllele noastre, pe care le combatem si de care trebuie sa fugim, fiind iscodiri diavolesti care amagesc si insala pe multi crestini spre a lor pierzare.
Poate, intr-adevar, sa ajute diavolul pe oameni prin vraji, mai mult decat ne ajuta puterea si harul lui Dumnezeu?
Sa se stie ca diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe raufacatori. Ei nu pot niciodata sa faca minuni adevarate, ci numai cu naluciri mincinoase insala pe cei necredinciosi si slabi in credinta. Acest adevar ni-l arata dumnezeiescul parinte loan Gura de Aur, zicand: “Nu vezi cum diavolii n-au putut sa vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecatorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise in Egipt, si pe tine oare au sa te vindece? (lesire 9, 11). Si daca dracii nu se milostivesc de sufletul tau, cum se vor intrista pentru durerea trupului tau?
Daca dracii se silesc sa te izgoneasca pe tine din imparatia lui Dumnezeu, cum te vor izbavi pe tine de boli? Acestea sunt rasuri si basme. Deci nu te amagi, crestine, ca niciodata lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face candva doctor. Ca mai lesne poate face focul sa inghete si zapada sa incalzeasca, decat diavolul sa te vindece pe tine cu adevarat” (Impartire de grau,pag.324).
Deci, noi cand ne imbolnavim sau avem necazuri, sau suntem nedreptatiti, sau avem pagube, sau feciori de casatorit, sau alte greutati in familie, sa nu mai alergam la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrajitorii si ghicitorii, ci la biserica sa alergam si la preoti, la rugaciune si la post si indata ne va ajuta Bunul nostru Tata, Care ne-a zidit caci are mila de noi.
Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei?
Cei ce fac vraji si alearga la vrajitori, fac un mare pacat impotriva Duhului Sfant, caci lasa pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapada de slujitorii lui Hristos, adica de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adica, lasa apa cea vie, preotul si harul mantuirii din Biserica si, pentru interesele lor patimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adica al vrajitorilor si vrajitoarelor. Se leapada de adevar si primesc in loc minciuna, caci toate cuvintele vrajitorilor sunt minciuna si amagire diavoleasca. Un pacat asa de mare impotriva Duhului Sfant nu se iarta celor vinovati nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa vina, dupa cum spune Hristos, de nu se vor pocai toata viata. Pentru un astfel de pacat vin asupra celor vinovati, care alearga la vraji, tot felul de rautati si primejdii. Mai intai, mustrarea constiintei ca au lasat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrajmasului lui Dumnezeu.
Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta impartasanie, de la 7 pana la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si alearga la vraji, alunga din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc in casa si in inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred in ajutorul lor, se leapada de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vraji si alearga la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu pacat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fara leac, cu suferinta in familia lor, cu pagube si neintelegere, cu saracie si moarte cumplita. Si daca nu se spovedesc la preot si nu-si plang pacatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mantui.
Vrajitorii si cei ce cred si alearga la ajutorul diavolului, daca nu se parasesc de aceasta si nu se pocaiesc, se leapada cu totul din Biserica, adica se despart de Hristos si se dau de bunavoie in mainile vrajmasului, iar daca mor in acest pacat, nici nu se ingroapa cu preot; ci, asemenea celor pagani si lepadati de credinta, spre vesnica lor osanda in muncile iadului. lata urmarile grozave ale vrajitoriei.
Ce canon randuiesc Sfintii Parinti vrajitorilor si celor ce alearga la vraji?
Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sfantul Vasile cel Mare. lata ce spune el in canonul 72: “Cel ce se da vrajitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor”. (Sfantul Vasile 72; Sfantul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrajitori in randul ucigasilor de oameni si a celor lepadati de Dumnezeu, adica ii opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. in canonul 65, acelasi Sfant Vasile cel Mare, zice: femeia ce va fermeca pe straini si pe ai sai (se opreste de cele sfinte) ani 9 si metanii 500 pe zi.
lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de Sfanta impartasanie pe cei ce merg la ghicitori, la carti de joc si altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de sase ani de zile. lar daca vor starui in acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierzatoare si paganesti, hotaram sa se lepede cu totul de la Biserica, precum si Sfintele Canoane invata…” Sfantul loan Postitorul scurteaza canonul vrajitorilor si al celor ce alearga la vraji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, daca se marturisesc de pacat, daca il parasesc definitiv, daca tin post zilnic pana la orele 3 dupa masa si fac cate 250 de metanii pe zi.
Dar si Sfanta Scriptura arata cat de greu pedepseste Dumnezeu pe cei ce alergau la vrajitori, ca auzi ce zice: “Pe fermecatori nu-i lasati sa traiasca “(lesire 22, 18). Si iarasi zice: “Si barbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descantatori sau vrajitori, cu moarte sa se omoare; pe amandoi cu pietre sa-i ucideti ca vinovati sunt “. (Levitic 29, 27) Si iarasi: “Sufletul care se va duce la descantatori sau la vrajitori ca sa curveasca in urma lor, Eu voi intoarce fata Mea impoiriva sufletului aceluia si-l voi pierde din poporul lui”. (Levitic 20, 6).
Vedem ca pe imparatul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amara si grea in Babilon, ca trecea pe fiii lui prin foc si facea descantece si felurite vraji si a facut graitori din pantece si vrajitori si a inmultit a face rau inaintea Domnului, ca sa-l inlature pe el de la imparatie” (II Paralipomena 33, 6) Pe imparatul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea imparatiei si cu moarte de ocara, pentru ca a lasat pe Dumnezeu si a chemat femeie graitoare din pantece, urmand ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe imparatul Ohozia s-a maniat Dumnezeu foarte tare, ca a trimis sa intrebe pe vrajitoarea din Ecron.
Spuneti-ne mai pe larg despre pacatul ghicirii cu carti sfinte, sau cum se numeste “deschiderea pravilei”, care se obisnuieste astazi la credinciosi.
Vrajirea cu lucruri si cu carti sfinte este al patrulea fel de vrajitorie si se cheama “ghitia”. Acesti vrajitori amesteca vrajile lor cu rugaciuni, cu psalmi si cu alte cuvinte sfinte, adresate catre Maica Domnului si catre sfmti, ca sa poata insela mai usor pe cei slabi in credinta. Acest fel de vraji il obisnuiesc mai ales femeile cele rele, batranele si tigancile, pentru a amagi pe cei slabi la minte.
lata ce zice despre acestea Sfantul loan Gura de Aur: “Tu zici ca batrana aceea este crestina si omul acela este ghicitor crestin si cand descanta sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decat numele lui Hristos, al Nascatoarei de Dumnezeu si al sfintilor; deci ce rau fac ei? La aceasta iti raspund ca pentru aceasta se cuvine mai cu seama sa urasti pe femeia cea rea si pe acel rau fermecator si ghicitor (din carti) fiindca folosesc spre ocara si necinste numele lui Dumnezeu.
Crestini fiind, lucreaza ca paganii. Pentru ca si diavolii, cu toate ca numesc numele lui Dumnezeu, insa tot diavoli sunt. Unii, voind a se indrepta, zic ca este crestina femeia care a descantat si nimic alta nu zice, fara numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vartos o urasc si ma intorc de la ea, ca intrebuinteaza numele lui Dunmezeu spre ocara. Numindu-se pe dansa crestina, se arata pe sine ca lucreaza cele ale paganilor” (Hristoitia, op. cit p. 305-320).
Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor carti sfinte, se opresc de impartasanie pana la 7 ani, pentru ca Psaltirea este o carte sfanta cu multe prorocii in ea, insuflata de Duhul Sfant si este pentru rugaciune, iar nu pentru ghicit si castigat bani spre osanda. Acelasi pacat fac si unii preoti care descid cartea cum se spune in popor, si cad sub grea osanda, atat ei, cat si cei care cer sa le deschida Sfanta Evanghelie.
Pentru ce au cazut crestinii in vrajitorie?
Pentu ca a slabit in ei credinta si frica de Dumnezeu; pentru ca nu se roaga indeajuns crestinii de astazi, ca sa-si implineasca cererile lor prin rugaciune, iar nu prin ghicire; pentru ca nu citesc Sfanta Scriptura sa vada ce osanda ajung pe cei vrajitori si pentru ca nu merg regulat la biserica, nu se spovedesc in cele patru posturi si nu cer la nevoie sfatul si rugaciunile preotului. Mai alearga unii crestini la ghicit pentru ca au uitat fagaduintele pe care le-au dat lui Hristos la Sfantul Botez, cand au spus: Ma lepad de satana, si de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui… De asemenea, mai alearga crestinii la ajutorul diavolului cand nu li se implineste cererea lor la Biserica sau pentru ca uita de moarte si de ziua judecatii lui Hristos.
De aceea, Sfintii Parinti ne indeamna sa alergam numai la Dumnezeu, numai la Biserica si la preoti, iar nu la diavoli si la slugile lor. lar Sfantul loan Gura de Aur ne sfatuieste, zicand: Va rog, fiti curati de aceasta inselaciune… si cand voiesti a calca pragul casei tale, sa zici mai intai acest cuvant: “Ma lepad de tine, satana, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si ma impreun cu tine, Hristoase!” Fara cugetarea aceasta niciodata sa nu iesi din casa. Aceasta sa-ti fie toiag, aceasta arma, aceasta cetate de aparare, si impreuna cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. Ca asa, de te vei inarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va intalni, nu va putea sa te vatame pe tine (Hristoitia, p. 316-317).
Cum pot crestinii sa se izbaveasca de vrajitorii si de tot felul de farmece izvodite de diavolul?
Cel ce crede cu tarie in Dumnezeu, cel ce se roaga neincetat lui Dumnezeu si alearga regulat la Sfanta Biserica, nu va cere niciodata ajutorul diavolului si al vrajitorilor, care sunt vrajmasii lui Dumnezcu.
Deci, cei ce au credinta tare in Dumnezeu, sa-I ceara neincetat ajutorul. lar cei slabi in credinta, care au cerut vreodata ajutorul vrajitorilor, daca vor sa se mantuiasca, mai intai sa se spovedeasca de acest pacat si sa ceara canon. Apoi, sa nu mai apeleze la ajutorul satanei in orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu sa alerge. Apoi sa se roage cat mai mult cu rugaciuni si lacrimi din inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) si asa cu rabdare si cu credinta se vor izbavi de vraji si vor primi darul Duhului Sfant.
Ce sunt visurile si vedeniile, care este deosebirea intre ele si de cate feluri sunt?
Va raspund cu cuvintele Sfantului loan Scararul, care zice: Visul este miscarea mintii in vremea nemiscarii trupului. lar nalucirea (vedenia falsa) este amagirea ochilor, cand doarme cugetarea. Nalucirea este iesirea mintii cand trupul vegheaza. Nalucirea este o vedere a ceva fara ipostas (nereal) ” ( Filocalia vol. IX, Cuvantul 3, p. 75) lata dar ce sunt visele si vedeniile. Ele sunt de doua feluri: vise si vedenii bune si rele. lar deosebirea dintre ele este aceasta: Visele si vedeniile bune sunt de la Dumnezeu, prin care se descopera voia Lui cea mare, numai la cei ce sunt cu totul desavarsiti si sfinti si care fac poruncile Lui, precum a fost dreptul losif, caruia i s-a aratat Arhanghelul Gavriil in vis, poruncindu-i sa fuga cu Pruncul lisus si cu Fecioara Maria in Egipt. Visele bune vin de la ingeri si ne amintesc de moarte si de osanda, iar dupa ce ne desteptam, ne indeamna la rugaciune si la pocainta. Dimpotriva, visele si nalucirile rele sunt de la diavoli, prefacuti in ingeri de lumina sau in sfinti, care ne amagesc in somn ca suntem buni si vrednici de rai; iar dupa ce ne desteptam ne scufundam in mandrie si in bucurie” (Filocalia vol. IX, Cuvantul 3, p. 76).
Este pacat sa creada crestinii in vise si vedenii?
Spune Sfantul loan Scararul ca “cel ce crede in vise, este asemenea celui ce alearga dupa umbra sa si incearca s-o prinda”. Tot el spune, ca diavolii slavei desarte sunt in visuri prooroci. Ei inchipuiesc, ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. lar daca se implinesc vedeniile, ne minunam si ne mandrim cu gandul, ca si cum am avea darul inaintevederii (proorociei). Cei ce asculta pe diavolul, acestia s-au facut adeseori prooroci mincinosi. Si mai departe zice: Diavolii nu stiu nimic de cele viitoare, dintr-o cunostinta de mai inainte, caci si doctorii pot sa ne spuna moartea de mai inainte”. Apoi incheie, zicand “Cand incepem sa credem in visele diavolilor, ei isi bat joc de noi, chiar cand suntem treji. Cel ce crede visurilor si nalucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este filosof'”( Filocalia, vol. IX, Cuvantul 3, p. 76).
Deci, este pacat sa credem in visuri si in vedenii, ca prin acestea ne amagesc foarte usor diavolii si ne arunca in pacatul cel cumplit al mandriei si al slavei desarte, cand omul se increde in sine mai mult decat in cuvantul lui Dumnezeu. Cu acest mestesug ispititor, diavolul a amagit pe multi crestini si calugari, aruncandu-i apoi in prapastia pierzarii. lar daca cineva are totusi indoiala de visul sau vedenia sa, sa se spovedeasca la duhovnic si sa-i ceara sfatul lui, ca prin duhovnic graieste Dumnezeu.
Din cate pricini se inseala oamenii de vedenii si de visuri desarte?
Din sapte pricini se insala crestinii de vedenii si visuri, ca si cum ar fi de la Dumnezeu, si anume: din mandrie, din slava desarta, care este prima fiica a mandriei; din cauza mintii slabe si neiscusite a crestinilor, din cauza ravnei nesocotite a unor crestini, care se roaga si postesc mult ca sa aiba vedenii, de care spune Sfantul Isaac Sirul: Cu mare boala boleste cel ce are ravna cea rea” (Filocalia, vol. X, Cuvantul 58). A cincea pricina a amagirii prin vedenii si visuri este neascultarea de duhovnici si indaratnicia unor credinciosi, mai ales a celor mandri, din care cauza usor sunt vanati de diavolul; a sasea pricina vine din cauza vietii de sine ascunse a unora si din nemarturisirea curata a gandurilor la duhovnic. lar ultima pricina prin care se insala crestinii cu visuri si vedenii mincinoase este necunostinta de sine si lipsa de citire a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti.
Despre acestea spune si inteleptul Sirah, zicand: Visurile cele rele sunt desertaciune, ca vrajile si descantecele, si pe multi visurile i-au inselat si au cazut toti cei ce au nadajduit intr-insele” (Isus Sirah 34, 1-7) Cel ce crede lesne in visuri si in vedenii, fara multa cercetare si sfat, sa se canoniseasca, la fel cu cei ce merg la vraji si descantece, adica pana la 7 ani sa se opreasca de la Sfanta Impartasanie.
Reclame
Comentariu saccsiv:
Una dintre cele mai cunoscute vrajitoare din Romania a fost MAMA OMIDA:
Iata si cateva dintre „urmasele” ei:
Vrăjitoarele au descântat şi stropit cu “apă trăznită” o poartă a Palatului Parlamentului (Imagine: Răzvan Chiriţă/Mediafax Foto)
Iat-o si pe celebra VANGA:
Desigur, nu toate vrajitoarele sunt tiganci. Exista si femei sau barbati non tigani si cu un aer foarte cult:
Generalul Emil Străinu considera si el ca Basescu a castigat alegerile prin folosirea dracismelor
Tot un soi de vrajitorie au practicat si stalpii new age:
Personalitati si organizatii: MADAME BLAVATSKY (H. P. Blavatsky)
Personalitati si organizatii: ALICE BAILEY si FOSTER BAILEY
Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare
A caror „invatatura” face ravagii pana si in mediile academice:
Suntem inconjurati de rataciri cumplite si nu este de mirare ca daca nu suntem cu luare aminte, ajungem extrem de rau:
Asadar, vrajitori sunt inca din vechime.
Mergând Sfantul Apostol Ioan Teologul pe mare la locul Exoriei, a înviat pe unul din slujitorii ce se înecase în mare, si întoarse spre liniste si furtuna, care ridicase asupra lor valul cel groaznic al marii. Pentru aceea s-au botezat toti. Iar Ioan mergând bucuros la Exoria ostrovului Patmos, a scapat pe feciorul lui Miron, pe Apolonid, de dracul ce locuia într-însul. Si îndata toata casa lui Miron a crezut în Hristos si s-a botezat, împreuna cu Lavrentie ighemonul, care avea mare putere în acel ostrov, si femeia lui Hrisipia, fiica lui Miron, cu fiul sau si cu toate slugile sale.
Deci, era în partile acelea un vrajitor anume Chinops petrecând în loc pustiu, care cu multimea nalucirilor demonice minuna atâta pe cei fara de minte, încât era socotit ca un zeu. Preotii lui Apolon vazând îndraznirea ce avea Ioan în învatatura sa, au vorbit lui Chinops, pe dânsul rugându-l, sa foloseasca mestesugirile lui împotriva sfântului. Acela, nevrând sa mearga în cetate, caci petrecea în pustietati neumblate, a fagaduit ca va trimite un duh viclean la casa lui Miron, ca sa ia sufletul lui Ioan.
A doua zi a trimis pe unul din duhurile cele viclene învatându-l sa-i aduca sufletul lui Ioan. Mergând demonul la casa lui Miron, a stat în locul unde se afla Ioan, care simtind pe demon, i-a poruncit sa nu se mai mute de acolo, ci sa stea pâna va spune pricina pentru care a venit. Iar duhul a zis: “Preotii lui Apolon au venit la Chinops, si au vorbit multe lucruri rele despre tine, si-l chemau sa vina în oras sa-ti rânduiasca moarte; iar el s-a aparat zicând: “Nu vreau sa ma ostenesc sa merg în cetate pentru un om mic si ticait, ci va întoarceti înapoi, ca mâine voi trimite un duh si voi lua sufletul lui si-l va aduce la mine, si-l voi da la judecata”. Iar Ioan zise: “Ai mai fost trimis vreodata si ai mai luat suflet de om sa i-l duci?” Si zise duhul: “Am fost trimis de am omorât, dar suflet n-am luat”. Atunci Ioan zise: “Pentru ce-l ascultati?” Si zise duhul: “Toata puterea satanei locuieste acolo si s-a tocmit cu toti cei mai mari si noi cu dânsul, si ne asculta Chinops pe noi, si-l ascultam si noi pe el”.
A zis Ioan: “Asculta duh viclean: îti porunceste apostolul lui Dumnezeu Ioan sa nu mai mergi niciodata sa mai viclenesti om, ci sa iesi afara dintr-acest ostrov, si sa umbli ratacind, si sa nu ai loc nicaieri”. Si îndata duhul cel viclean a iesit din ostrov. Vazând Chinops ca nu se mai întoarce duhul, a trimis pe altul, care patind la fel a mai trimis si alti doi: unul sa intre la Ioan si altul sa stea afara sa-i aduca raspuns. Deci intrând acela si patind ca si ceilalti, s-a dus celalalt si a spus lui Chinops ce s-a întâmplat. Atunci Chinops, umplându-se de mânie, si luând toata multimea demonilor a mers în cetate; iar cetatenii au început a striga, si toti i se închinau. Gasind el pe Ioan unde învata, s-a umplut de multa mânie si a zis catre popor: “Oameni orbi si rataciti! Ascultati calea adevarului: de este drept Ioan si sunt adevarate graiurile lui, si va face cuvântul care voi zice, voi crede si eu în cele ce zice”. Si apucând Chinops pe un tânar îi zise: “Tânarule, traieste tatal tau?” Iar acela îi spuse ca a murit. Chinops zise: “Cu ce moarte?” Iar acela raspunse: “A fost corabier, si spargându-se corabia pe mare s-a înecat”. Iar Chinops zise catre Ioan: “Iata, arata de graiesti adevarat, si scoate pe tatal copilului din mare si adu-l la fiul sau, sa-l vedem si noi viu”. Iar Ioan zise: “Nu m-a trimis Hristos ca sa înviez mortii, ci ca sa învat oamenii rataciti”. Deci zise Chinops catre tot poporul ce sta acolo: “Macar acum sa ma credeti pe mine, oamenilor, ca acest om este amagitor si va înseala cu farmece; tineti-l pâna ce voi aduce pe tatal tânarului si-l pun înaintea voastra viu”. Si l-au tinut pe Ioan. Iar Chinops tinzându-si mâinile si lovind marea, si facându-se sunet în mare de a speriat pe toti, s-a facut nevazut. Atunci au înaltat toti glas, zicând: “Mare esti Chinops si nu este altul afara de tine”. Si fara de veste iesi Chinops din mare tinând, precum a zis, pe tatal copilului, si s-au minunat toti. Deci zise catre copil: “Acesta este tatal tau?” Si zise copilul: “Acesta este, doamne”, si se închinara toti lui Chinops.
Si vrând ei sa ucida pe Ioan, nu i-a lasat Chinops zicând: “Daca veti vedea altele mai mari decât acestea, atunci va fi certat rau”. Si întreba pe unul din cei de fata: “Ai feciori?” El zise: “Am avut, dar l-a ucis oarecine cu viclesug”. Chinops s-a fagaduit sa-l aduca si pe acela la tatal sau, viu. Deci strigând tare, chema anume si pe ucigas si pe cel ucis; iar ei îndata se aratara stând de fata amândoi. Si zise Chinops catre omul acela: “Acesta este fiul tau? Si acesta este cel ce l-a ucis?” Si zise omul: “Asa, doamne”. Iar Chinops zise catre Ioan: “Te miri de acestea?” Iar Ioan zise: “Nu ma mir, ci mi-e mila de sufletele ce pier prin tine”.
Si se lauda Chinops ca va face si pe sfântul sa se mire de cele ce facea el, speriindu-l, ca în cele din urma si de viata îl va lipsi. Iar Apostolul a zis: “Curând ti se vor dezlega semnele si tie”. Acestea auzind poporul si pornindu-se asupra lui Ioan, pâna într-atât l-au batut si l-au zdrobit ca l-au lasat aproape mort; si parându-le tuturor, chiar si lui Chinops, cum ca ar fi murit apostolul, nu l-au socotit vrednic de îngropare, ci din porunca lui Chinops l-au lasat neîngropat, ca sa-l manânce fiarele si pasarile. Apoi s-a dus fiecare la casa lui, bucurându-se ca au scapat de Ioan, si mirându-se de spurcatul Chinops. Dupa aceea, peste putin, auzind Chinops ca Ioan învata la locul ce se cheama zvârlitura pietrii, au chemat pe demonul cu care facea fermecatoriile, si mergând în locul acela a zis catre Ioan: “Vrând sa te fac de mai mare rusine te-am lasat atunci viu; dar vino sa mergem la marginea marii, si vei vedea puterea mea si te vei rusina”. Deci au mers dupa dânsul si cei trei demoni, care se aratasera a fi înviat din morti. Si batând Chinops tare din palme, sari în mare disparând fara de veste din vederea tuturor. Iar poporul striga: “Mare esti Chinops si nu este altul ca tine”. Iar Ioan, poruncind demonilor care se faceau ca sunt oameni înviati din morti sa stea pe loc sa nu se miste de acolo, s-a rugat catre Dumnezeu sa nu mai lase viu pe Chinops. Si îndata se facu mare sunet în mare, si învaluindu-se apa unde cazuse Chinops, n-a mai iesit. Iar demonilor carora se aratasera ca au înviat din morti, le-a poruncit Ioan în numele lui Iisus Hristos cel rastignit sa iasa din acel ostrov, si s-au facut nevazuti. Asteptând poporul pe Chinops trei zile si trei nopti pe marginea marii, de foame si de racnete si de zaduf cea mai mare parte dintr-însii lesinase, de zaceau fara glas, dintre care au si murit trei copii. Dar facându-i-se mila sfântului, si rugându-se pentru mântuirea lor si mult învatându-i pentru credinta, a înviat pe copiii cei morti. Atunci toti cu o unire întorcându-se catre Hristos, au primit Sfântul Botez. Deci s-au întors toti locuitorii ostrovului la propovaduirea Evangheliei si venind catre Hristos prin credinta, au facut rugaciune toti catre apostolul, sa le dea scrisa toata mântuitoarea propovaduire.
Cititi va rog si:
Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul
Unii dintre ei insa, s-au trezit, cum este cazul Sfântului sfintitului Mucenic CIPRIAN:
Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împaratului Deciu (catre 250), de bun neam si bogat, filozof si vrajitor cumplit. Si a fost câstigat la credinta cea întru Hristos de catre Iustina fecioara si crestina, care pe toate demonicele lui lucrari ca pe o pânza de paianjen le-a sfarâmat, fiind si ea din Antiohia. Caci un barbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumusetii ei ranindu-se si neajungându-si scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimitând demonii catre tânara, n-a izbutit nimic. Deci dupa ce a cunoscut ca mestesugul sau este neputincios, s-a botezat si, arzând vrajitorestile sale carti, a crezut în Domnul. Apoi a fost facut episcop si pe multi povatuindu-i la credinta lui Hristos, a fost prins împreuna cu Iustina de catre stapânitorul Damascului, si strujindu-li-se coastele au fost bagati în cazan de fier; si fiind trimisi la Nicomidia li s-au taiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântatorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Si se savârseste soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locasurile lui Solomon.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
