X

GLOBAL RESEARCH: Donald Trump este „idiotul util” al Israelului

de null

Articol de Philip Giraldi

Benjamin Netanyahu, Reuven Rivlin și Donald Trump la Aeroportul Ben Gurion. Foto: Ministerul de Externe al Israelului / flickr
Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Ideea lansată de neo-conservatori, cum că Israelul și Statele Unite sunt partenere în Orientul Mijlociu pentru că interesele lor în regiune sunt identice, nu stă în picioare din cauză că israelienii sunt mai mult decât dispuși să ignore Washingtonul, atunci când le convine acest lucru. Așa-zisele interese identice au fost false dintotdeauna, fiind promovate de media sionistă și de un lobby intens făcut în Congres, pentru a-i face publicului american mai digerabilă relația dezechilibrată cu un regim în esență rasist și de apartheid dar, în lumina masacrului din Gaza și a legislației ce urmează să fie adoptate în Knesset și care permite comunităților evreiești să îi alunge pe rezidenții ne-evrei, aceste interese identice nu mai au nicio fărâmă de credibilitate.

S-ar putea să-i surprindă pe americanii prieteni ai statului Israel să afle că prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a fost in vizită la Moscova de trei ori în acest an, mai ales știind că Rusia este demonizată aproape zilnic de presa americană. Există un motiv pentru asta, dincolo de ceea ce Rusia o fi făcut sau nu în campania electorală din SUA în 2016. Rusia a devenit o țintă specială a ostilității fundațiilor neoconservatoare, al căror număr înflorește spectaculos și care, de asemenea, au legături cu Israelul și ale căror finanțări provenite de la contractorii din industria de apărare depind de nevoia de a avea un inamic puternic. Abilitatea Israelului și a suporterilor săi de a juca la ambele capete, ignorând ce poate însemna interese americane în ochii publicului american, ar trebui să fie un motiv de îngrijorare.

Armata SUA este puternic angajată în Siria, în parte și datorită presiunii Israelului, în încercarea de a debarca guvernul Președintelui Bashar al-Assad și a-l înlocui cu o Sirie compusă în principal din jurisdicții locale fragmentate, reprezentând mai degrabă triburi și grupuri religioase decât un stat unificat. Israelul crede că ocupația Înălțimilor Golan nu mai poate fi amenințată de o Sirie zdruncinată și ar putea fi chiar o oportunitate de a-și extinde teritoriile ocupate.

Ca răspuns la interesele Israelului, Statele Unite au încercat schimbarea regimului din Siria și s-au jucat cu crearea a câtorva mini-state în interiorul țării, controlate de kurzi și de așa-numiții rebeli moderați. Asta ar însemna sfârșitul Siriei ca națiune, ceea ce a reprezentat un obiectiv al Israelului încă din 1967. Israelul a contribuit și el la tensiuni prin atacarea unor ținte din interiorul Siriei. Țintele sunt descrise de obicei ca fiind „iraniene” sau „ale Hezbollah” dar ele au inclus și instalații militare siriene. Un asemenea atac a avut loc acum două săptămâni, după ce o presupusă dronă  a pătruns în spațiul aerian israelian.

Israelul a colaborat, de asemenea, cu grupurile de rebeli, inclusiv grupuri-satelit ale al-Qaeda și ISIS, fapt care pune Washingtonul într-o poziție jenantă din moment ce SUA pretind că se află în Siria în principal pentru a distruge ISIS și alți teroriști. Într-un episod bizar, ISIS chiar și-a cerut scuze Israelului pentru atacarea neintenționată a unor poziții israeliene din Golan. Au existat, de asemenea, relatări despre spitale israeliene care tratau teroriști răniți.

Duplicitatea Israelului în conflictul din Siria reprezintă o recunoaștere a faptului că Rusia, nu Statele Unite, și-a asumat mai degrabă rolul de pivot pentru determinarea rezultatului politic final al luptelor. În afară de a slăbi și fragmenta Siria, Israelul a declarat cu subiect și predicat că are drept obiectiv să reducă sau, chiar mai bine, să elimine prezența iraniană în Siria, obiectiv pe care Netanyahu îl descrie, hiperbolic, drept „…foarte important pentru securitatea națională a statului Israel.”

Vizitele lui Netanyahu în Rusia pot fi privite ca eforturi de a determina protecția Moscovei să o înlocuiască pe cea a Iranului, cu toate că este o muncă de Sisif din moment ce atât Rusia cât și Iranul se află în Siria la invitația guvernului legitim și amândouă au contribuit în mod hotărâtor la la contra-ofensiva Damascului. Există, oricum, diferențe de percepție, din moment ce Moscova a contribuit limitat și într-o manieră preponderent high-tech în timp ce Iranul a desfășurat nici mai mult nici mai puțin de 80.000 de soldați în conflict. Rusia ar prefera ca Siria să nu devină un dominion iranian după terminarea conflictului.

Cu o Rusie curtată pentru favoruri atât de către Israel cât și de către Iran, președintele Putin a găzduit săptămâna trecută vizitele –  făcute pe la spate unul față de celălalt – atât ale lui Netanyahu cât și ale consilierului senior de politică externă iranian, Ali Akbar Velayati. Netanyahu a vorbit deschis despre intenția sa de a-i explica lui Putin de ce o prezență iraniană  semnificativă în Siria post-război nu ar fi de dorit și ar fi chiar periculoasă. El a insistat pentru reînființarea unei zone demilitarizate monitorizate de ONU de-a lungul Înălțimilor Golan și, de asemenea, pentru retragerea completă a forțelor iraniene din Siria. În schimb, rușii au sugerat că ar sprijini o prezență militară iraniană aflată la „zeci de kilometri” distanță de granița cu Israelul dar Putin a subliniat – de asemenea, foarte clar – că Siria se va reuni sub guvernul de la Damasc și că Iranul ar trebui să aibă un rol în apărarea și reconstrucția țării. Netanyahu nu a obținut ce a vrut dar discuțiile cu o Rusie în general prietenoasă vor continua. Așteptați-vă să mai aibă loc și alte vizite.

În privința iranienilor, ei au negociat mai larga problemă a sancțiunilor SUA asupra industriei petroliere a Iranului. Ei au obținut angajamentul lui Putin de a continua să investească în devoltarea petrolieră a Iranului și să colaboreze și pe mai departe pentru stabilizarea Siriei și eliminarea și a ultimilor așa-ziși rebeli. Cum  Rusia este un exportator de energie, problema cumpărarii de petrol iranian nu se pune în discuție, dar Velayati a declarat, în drum spre China, că va face presiuni pentru a obține un angajament din partea Beijing-ului că va continua să cumpere petrol, în ciuda amenințării cu sancțiuni din partea Washington-ului după 4 noiembrie.

Orice ar crede cineva despre conflictul din Siria si rolul Washinghton-ului în acesta, construirea politici prin aderarea la punctele de vedere ale Israelului a făcut din SUA un jucător neimportant, cedând controlul situației către inamicul de serviciu, Rusia. Israelienii au constatat că noua administrație de la Washington este ceea ce Lenin numea drept „idiotul util”, pregătit să susțină orice propunere a lui Netanyahu, neavând habar totodată că guvernul israelian poate bate palma nestingherit și simultan cu Moscova, subminând astfel prezența continuă a Statelor Unite din Siria.

Recentul comentariu al lui Donald Trump cum că SUA s-ar putea retrage complet din Siria până la finalul anului sugerează că s-ar putea ca președintele să fi înțeles în sfârșit cum stau lucrurile și să nu mai vrea să fie fraierul Israelului în conflictul din acea țară. S-ar putea, de asemenea, ca la Casa Albă să se fi înțeles faptul că un desfășurare continuă de forțe în Siria este un scenariu pierzător, indiferent de cum se termină conflictul.

Philip M. Giraldi este un fost specialist CIA în antiterorism și ofițer militar de informații, care a fost activ peste granițele SUA, timp de 19 ani, în Turcia, Italia, Germania și Spania. A fost șeful bazei CIA de la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992 și unul dintre primii americani care au pus piciorul în Afghanistan în decembrie 2001. Phil este director executiv al Consiliului pentru Interesul Național, un grup cu sediul la Washington care militează pentru încurajarea și promovarea unei politici americane în Orientul Mijlociu în conformitate cu valorile și interesele Americii. Este un frecvent contributor al Global Research.

Reclame

NOTĂ OrtodoxINFO

Citiți, vă rugăm, și:

NOUTATI RAZBOI SIRIA / Extinderea teatrului de operatiuni: GRECIA – TURCIA si ISRAEL – IRAN

Articolul conține o informație despre care presa de la noi nu a vorbit prea mult. Au existat totuși câteva excepții:

Legea statului-naţiune al poporului evreu, adoptată în Israel. Opoziția anunță ”moartea democraţiei”

Unul dintre puținele comentarii decente pe subiectul acestei legi îl puteți afla de aici:

Israel: o “lege controversată” transformă palestinienii într-un popor fără ţară

 

 

 

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button