de null
https://www. youtube.com/watch?v=qhLJxs07YMc
Reclame
Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Neintelesul se face bine cunoscut precum urmeaza: Ceea ce exista deasupra tariei cerului, adica vazduhul, ajunge la o asemenea inaltime, incat nimeni nu poate pricepe. Oricat vei urca cu contemplarea te aflii inca foarte jos pentru ca este vorba despre abis. Si daca presupunema ca te gasesti la o margine oarecare , ce crezi ca exista dincolo de aceasta ? Negresit o intindere nesfarsita si o largime nemarginita.
Lasa acum indeletnicirea cu contemplarea celor de sus si priveste sub ape si foc, unde o prapastie urmeaza alteia si sub aceasta exista haos, abis, iad si pierzare. Inca mai jos exista intuneric nesfarsit care precum se spune, este cel mai negru; exista un abis in cele mai dedesubt, adancuri nesfarsite si infernuri.
De multe ori am coborat acolo cu duhul, ca sa vad oarecare sfarsit sub pamant, dar n-am aflat. Am coborat cu mintea si am alergat ca fulgerul in locurile cele mai joase ale ultimului abis, am intrat in iad, am trecut din abis in abis si m-am aflat indata in haos si in largime nesfarsita, infricosatoare, vesnica si nemarginita. Deoarece insa nu am intalnit vreun zid de nori sau oarecare alta margine, cu greutate mi-am readus privirea cea intelegatoare din aceasta contemplatie.
Dupa aceea am calatorit spre rasarit, am pornit cu luare aminte si iata, cu putera Domnului Savaot, am vazut foarte curat marginea pamantului unindu-se cu marginea cerului. Dupa aceea am trecut latimea rasaritului, am intalnit un rau pe care se sprijina cerul si inlauntrul caruia este cuprins pamantul.
Privind spre rasarit, mai sus de cer si pamant, iata am vazut multe ape luminoase albe si de nedescris. Urcand mai la inaltime, cu greutate am putut trece iutimea apei cand, uimit, vad acolo o lumina ca o fulgerare dumnezaiasca si si aud o voce spunandu-mi: “Andrei unde mergi ?” Oriunde vei merge, nici vorba sa aflii sfarsitul veacurilor cele nesfarsite! Si spre apus de vei merge, nu vei afla sfarsit. Esenta dumnezeiestii lumini a Dumnezairii celei nematerialnice, asemenea unei palme infricosatoare a unei maini intelegatoare, tine toate si cerurile si adancurile si rasaritul si apusul. Asada rte instiintez Eu – pentru ca tu singur nu te poti incredinta – ca fapturile cele nematerialnice care s-au plasmuit in timp de la cerul cel nesfarsit si pana la abisul cel nemarginit, au un oarecare sfarsit. Insa Dumnezairea cea neinteleasa, care inconjoara lumea, se intinde pe distante nesfarsite. Si cine ar putea da o oarecare marime Tatalui, Fiului si Duhului Sfant de vreme ce numai stralucirea esentei dumnezaiesti si a Ipostasului sau immaterial este abis nemarginitmarime nesfarsita si necercata? Intoarce-te asadar acolo de unde ai pornit. De vreme ce ai cercat si si nu ai putut afla sfarsitul zidirilor, cum vei putea sa aflii sfarsitul Dumnezairii, Care Se intinde dincolo de acestea ?”
Cand am auzit lucrurile acestea m-am intors si am hotarat sa nu mai ispitesc pe Dumnezeu, Care mi le-a descoperit pe toate. Oarecum, asa se intelege Dumnezairea Cea necuprinsa, Epifanie. Cand adica se afla vreu oarecare hotar in materie, in vazduh, in natura si in orice altceva care se intinde dincolo de lumea noastra acesta va fi de neinteles.
Cititi aici despre minunata viata a acestui Sfant
Viaţa Sfîntului Andrei cel nebun pentru Hristos
(2 octombrie)
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-02-sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristos.html
Facerea
Cap. 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24. Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26. Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.