Monahul Sava consideră că episcopul Artemie nu este schismatic pentru că nu are sinod. Ce ar trebui să mai facă pentru „a avea sinod”?

Monahul Sava Lavriotul a scris un material în care încearcă să îmi răspundă la comentariul în 12 puncte, în care îl întrebam în legătură cu ceea ce a făcut în Serbia, împreună cu “delegația română”, alături de care a fost.

Cuvioșia sa pretinde că îmi răspunde punctual la întrebări, deși pe unele le evită pur și simplu. Să vedem ce spune:

1. Spune că Mitropolitul Serafim al Pireului este în comuniune cu patriarhul Bartolomeu, ceea ce este fals, deoarece, din câte știu eu, mitropolitul Serafim nu îl pomenește direct pe patriarhul Bartolomeu, ci sinodul elen. Nu cred că ar avea această obligație canonică să îl pomenească.
2. Spune că arhiepiscopul Longhin se află în comuniune cu patriarhul Kirill, ceea ce este iarăși fals, deoarece IPS Longhin a întrerupt pomenirea patriarhului Kirill în urmă cu doi ani. Mitropolitul Onufrie îl pomenește pe patriarh din necesitatea de a nu se destabiliza Biserica ucraineană, în condițiile extrem de grele în care se află Biserica de acolo în acea țară, fiind acoperit de canoane și de gândirea patristică pentru aceasta, nu din atașament față de gândirea patriarhului moscovit, știut fiind că mitropolitul Onufrie are o gândire și trăire ortodoxe. Situația IPS Longhin are o acoperire în sfatul dat lui Navcratie de către Sfântul Teodor Studitul, prin care acesta invalidează gândirea de tip “vase comunicante”, aplicată ereticilor necondamnați sinodal: “Dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunare mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat la acel sinod, dacă trebuie să ne împărtășim de la un preot al acelui episcop ortodox?”. Răspunsul este “pentru iconomie, trebuie [să ne împărtășim], numai el [preotul] să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic”¹. Răspunsul continuă: “dacă preotul unui astfel de episcop este chemat la priveghere, trebuie să mergem, iar biserica dată lui trebuie acceptată și trebuie îngăduit ca el [preotul] să vină să liturghisească în ea sau să pomenească vreun mort, desigur ortodox, și este iertat și nimic nu-l oprește pe [preotul] care a primit [biserica de la acel episcop] să liturghisească în ea”². În noiembrie 2016 și în prima parte a anului 2017, monahul Sava îl elogia pe arhiepiscopul Longhin ca pe un mare apărător al Ortodoxiei, participând la slujbele acestuia. S-ar putea oare spune că atunci monahul Sava l-a pomenit și a fost în comuniune cu patriarhul Kirill? Nicidecum.
3. Pretinde că teoria vaselor comunicante o spunea public și profesorul Theodoros Zisis, însă în realitate chiar cuvioșia sa o combătea la sinaxa de la Bănceni din luna noiembrie 2016. Realitatea canonico-patristică este că aceste relații de pomenire de tip vase comunicante, la care face referire monahul Sava, încep să opereze cu consecințele canonice de rigoare după condamnarea sinodală nominală a episcopilor eretici, nu înainte de ea.
4. Pretinde că sârbii l-au întrebat pur și simplu pe preotul Staicu care este situația din România, însă preotul Staicu prezintă o cu totul altă situație: sfinția sa ne spune că a existat o sinaxă, de fapt au existat două, că sfinția sa a ținut acolo o comunicare, în care i-a împărțit pe nepomenitori în niște categorii conforme percepțiilor personale ale sfinției sale, nu și realității, că au mai ținut și alții discursuri pe diferite teme, că au ținut niște ucenici de-ai sfinției sale un discurs “de foc” despre o scrisoare pe care au scris-o unui episcop grec etc. Pot fi toate acestea simple invenții ale preotului Staicu? Eu cred că nu.
5. Despre episcopul Artemie spune că nu este schismatic, deși a hirotonit singur trei horepiscopi și trimite în Biserica Ortodoxă Rusă preoți hirotoniți. În urmă cu un an, interpretând situația hirotonirii horepiscopilor, spunea că “se află sub caterisire”.
6. Dă o interpretare necanonică stării episcopului Artemie, derogând de la “acrivia” pe care o propovăduiește în România, mai ales contra populației obișnuite, care abia începe să înțeleagă ce s-a întâmplat în Creta. Potrivit cuvioșiei sale, un episcop poate încălca toate canoanele care îl opresc să hirotonească singur un alt episcop și îi interzic să hirotonească preoți pentru alte eparhii fără a fi schismatic, atât timp cât nu își face sinod! Respectuos îl rog să îmi facă o argumentare canonică a acestei afirmații. În plus, rog să îmi răspundă punctual la următoarele întrebări, cu precizarea că ele sunt nelămuriri ale mele, nicidecum acuze la adresa episcopului sârb:
   1. Oare atunci când cei patru episcopi se adună să se sfătuiască, ei nu formează un sinod, de vreme ce cei trei horepiscopi au hirotonie de episcop, dovedită prin faptul că pot hirotoni, la rândul lor, preoți?
   2. Cum se numește întâlnirea lor în ședințe de lucru sau în comună slujire? Faptul că episcopul Artemie ia singur deciziile nu înseamnă în sine că nu există sinod, ci poate însemna că are un stil mai autoritar de a conduce.
   3. Ce ar trebui să mai facă IPS Artemie pentru a se considera că “și-a făcut sinod”, după ce și-a hirotonit trei horepiscopi? Să își pună o plăcuță pe o ușă pe care să scrie “sinod”?
   4. Cu ce scop i-a hirotonit pe cei trei horepiscopi, de vreme ce are o eparhie “în exil”, pe care o putea administra așa cum se administrează și restul Bisericii Ortodoxe Sârbe și așa cum probabil și-a administrat eparhia în Kosovo, cu episcopi-vicari, cu protopopi etc.? Unde sunt parohiile rurale ale acelor trei horepiscopi și care este justificarea înființării lor după un model pastoral-liturgic apus în urmă cu un mileniu?
   5. Legat de întrebarea anterioară, atunci când episcopia din Kosovo s-a mutat în interiorul Serbiei, este adevărat că, așa cum afirmă preotul Staicu, denumirea a rămas aceeași, adăugându-se expresia “în exil”, dar episcopia din exil nu se află pe teritoriul canonic al unei episcopii sârbești existente deja la acel moment? Ea s-a așezat pur și simplu pe un spațiu în care BOS nu avea nicio autoritate canonică? Și atunci, cum se numește acțiunea de a-ți face o eparhie pe teritoriul canonic al alteia?
   6. Revin cu o întrebare mai veche: După trecerea la Domnul a episcopului Artemie, cine va conduce această eparhie? Vor accepta un episcop hirotonit de BOS sau vor pune unul dintre horepiscopii hirotoniți în fruntea episcopiei? A obținut monahul Sava din partea sârbilor răspuns la această întrebare?
   7. Revin cu încă o întrebare mai veche: Cu care dintre ierarhii și Bisericile locale se află în acest moment în comuniune în toată Ortodoxia episcopul Artemie, știut fiind că schisma înseamnă ruperea de Biserică și lipsa comuniunii cu aceasta?
   8. Dacă în anul 2017 spunea că “episcopul Artemie se află sub caterisire”, care este starea canonică a unui episcop care, aflat sub caterisire, refuză să asculte de Biserică și își continuă activitatea? Sfintele Canoane spun că un astfel de episcop se află în schismă, ca și preotul care face asemenea lucru, din orice alte motive decât prigonirea pentru dreapta credință. În aceste condiții, toți cei ce participă la o slujbă a unui asemenea episcop intră sub pedeapsa caterisirii, dacă sunt preoți, și a afurisirii dacă sunt monahi sau mireni.
7. Afirmă că s-a dus să îl ajute pe episcopul Artemie. A reușit să o facă?

7. 1. L-a determinat pe episcopul Artemie să îi demită pe cei trei horepiscopi și să reintre în ordinea canonică, sau l-a “ajutat” doar spunându-i să nu își facă sinod, acceptându-i hirotonirile, ceea ce îl face părtaș direct la schisma episcopului?
   2. În urma protestului cuvioșiei sale, l-a determinat măcar să nu mai trimită acel preot în Rusia și să îi recheme și pe ceilalți?
   3. Cum se face că preotul Staicu era, în articolul său, întrutotul de acord cu tot ce se întâmplă în acea episcopie, cu caracterul canonic al hirotonirilor întru episcop, cu caracterul ortodox al gestului sârbilor de “a ajuta cu hirotonii” pe frații ruși?
   4. Cum se face că în povestirea sa, preotul Staicu nu menționează absolut nimic despre discuțiile pe care le-a avut monahul Sava, nu consemnează niciunde punctul de vedere al monahului Sava contra hirotonirilor, deși este foarte atent să consemneze principalele puncte de vedere ale celor participanți la cele două sinaxe și chiar ideile principale ale omiliei monahului Sava, despre care spune că oamenii au întâmpinat-o cu “multe șiruri de aplauze aprobatoare”? Singurul lucru consemnat de preotul Staicu din cele spuse de monahul Sava la a doua sinaxă, în care “s-au lămurit multe probleme și nelămuriri” este acesta: “Gheron Sava Lavriotul a accentuat că atâta vreme cât nu fac nicio schismă, noi suntem alături de frații noștri sârbi și nădăjduim că și ei vor fi alături de noi”. Afirmația este prezentată de preotul Staicu după explicația pe care acesta o dă legitimității hirotonirilor făcute de către episcopul Artemie, în care se spune că acesta s-a ferit de schismă și că se află în deplină Ortodoxie, pentru că nu a creat sinod paralel Bisericii Ortodoxe Sârbe. Preotul Staicu nu consideră că episcopul Artemie a comis o greșeală, așa cum consideră monahul Sava, atunci când i-a hirotonit pe cei trei horepiscopi.

8. Încă o dată mă întreabă unde am văzut eu că a strigat AXIOS la hirotonirea acelui preot. Îi răspund încă o dată: în articolul preotului Staicu. Să roage pe cineva să îi traducă corect acel articol.
9. Îmi reproșează că îi “condamn, excomunic, blestem” pe sârbii ortodocși din jurul episcopului Artemie. Am spus-o cu mai multe prilejuri, îi respect pe sârbi ca popor, îi respect pe sârbii care luptă contra ecumenismului, îl respect pe episcopul Artemie pentru lupta pe care a dus-o pentru apărarea poporului său și nu aș fi abordat niciodată tema canonicității hirotonirilor sale, pentru că nu era necesar, dacă gruparea Sava-Staicu-Rădeni nu ar fi participat la evenimentul descris de preotul Staicu. În plus, consider că articolele mele, dacă vor ajunge vreodată să fie citite de publicul sârb, îi vor ajuta pe sârbi mai mult decât prezența monahului Sava, deoarece, spunându-le adevărul canonic despre starea episcopiei lor, ar putea să ia măsurile necesare pentru a o corecta.
10. Explică faptul că cuvioșia sa vine în România în calitate de delegat al părinților aghioriți și pentru că este chemat în această țară. Îl rog respectuos:
    1. Să îmi spună cine anume îl cheamă în țară? Din câte știu eu, cele mai multe vizite sunt o surpriză pentru cei mai mulți.
    2. Să spună public în numele căror părinți aghioriți vine mai exact, nominal, și dacă are cu adevărat binecuvântarea duhovnicului pentru tot ce face în această luptă, deoarece am văzut nu demult un material în care duhovnicul cuvioșiei sale, Gheron Evstratie, avea o poziție contrară învățăturile pe care cuvioșia sa le propovăduiește prin România?
11. Demonstrează că este dezinformat, atunci când spune că mint afirmând că gruparea Sava-Staicu-Rădeni se luptă cu noi. Poate cuvioșia sa nu s-a ocupat niciodată de mine și de ceilalți invocați, însă preotul Staicu și siteurile afiliate acestei grupări și-au petrecut ultimele luni luptând împotriva noastră, a celor care refuză radicalismul pe care l-au îmbrățișat cuvioșiile, respectiv sfințiile lor, și deloc contra ecumenismului.

În concluzie, rămân fără un răspuns adecvat toate obiecțiile pe care le-am făcut la explicațiile monahului Sava. Aproape nimic din cele scrise de cuvioșia sa și de preotul Staicu nu se leagă. Continuu să cred că este o încercare de a ieși din încurcătură, că este o dublă măsură care se aplică situației din Serbia și că preotul Staicu a spus mult mai mult, în articolul sfinției sale, decât trebuia să spună.

Există o tentă de a se spune că participarea la sinaxa din Serbia a fost o întâlnire fără consecințe serioase pentru viitor, însă preotul Staicu scrie în articolul sfinției sale că “nu vrem să fim sub ascultarea canonică a vlădicului Artemie, ci doar uniți cu Preasfinția Sa în aceeași luptă cu panerezia ecumenistă”. E lăudabil că preotul Staicu a spus public că nu dorește să intre sub ascultarea vlădicăi Artemie, dar cum rămâne cu unirea cu cineva care are niște probleme canonice de acest fel? Ne putem aștepta la o “unire în aceeași luptă cu panerezia ecumenistă” și cu alte grupări religioase, de genul mateiților sau stiliștilor?

Simt nevoia să mai fac o dată precizarea că, atunci când mă refer la Rădeni, nu am în vedere tot poporul din Rădeni și pe toți preoții de acolo, ci doar pe cei care sprijină în continuare ideile preotului Staicu și pe ale monahului Sava. Știu din surse serioase că la Rădeni a existat o opoziție serioasă din partea unor preoți față de participarea la sinaxa sârbă. Am aflat că ieromonahul Spiridon a participat la sinaxă reprezentându-se mai mult pe sine decât schitul Rădeni. De altfel, se pare că părintele Spiridon a părăsit schitul nemțean. În momentul în care conducerea schitului se va detașa public de ideile de la Roman și de ceea ce s-a îmtâmplat în Serbia, voi considera de datoria mea să reformulez denumirea grupării “acriviștilor”, pentru a-i cuprinde doar pe cei rămași alături de monahul Sava și de preotul Staicu.

1 Sfântul Teodor Studitul, Scrisoarea 40, Fiului Naucratie, în vol. Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, București, 2016, p. 30.
2 Ibidem.