Ce este atât de secret? Ce se petrece în spatele ușilor închise la instanțele familiale britanice?

Ce este atât de secret? Ce se petrece în spatele ușilor închise la instanțele familiale britanice?

De Evgenia Filimianova

Învăluite în secretomanie, ascunse de ochii publicului și a atenției media, reducând la tăcere părinții, răpind copiii – acestea ar fi acuzațiile aduse instanțelor familiare dacă vor fi odată trimiși în judecată.  Restricțiile asupra relatărilor sunt menite să protejeze copiii, dar potrivit activiștilor, lucrătorii în domeniu și judecătorii sunt cei care benificiază din confidențialitatea instanțelor familiale.

Păstrează tăcerea

 

“Când fiul meu a fost plasat în asistență maternală pentru a doua oară, cazul a luat un an. Tutorele – ce ar trebui să fie de partea copilului – i-a zis fiului meu înainte ca judecătorul să ia o hotărâre că va rămâne în asistența maternală. N-ar fi trebuit să știe asta înainte de hotărâre.” a zis Alexsandra Hedderwick-Watson, mamă și activistă pentru Sputnik.

 

Sub legea britanică instanțele familiale pot restricționa participarea “dacă bunăstarea copilului o cere, sau dacă este necesar pentru siguranța și protecția părților sau martorilor – ce pot solicita asta dacă o consideră necesară.”
În plus, restricții de relatare pot fi și adeseori sunt plasate asupra cazurilor instanțelor familiale “pentru a proteja bunăstarea copiilor și a familiilor.”
Pe 27 aprilie 2009, toate nivelurile instanțelor familiale au fost deschise membrilor acreditați ai mediei. Totuși, audierile sunt în mod normal închise, cu media autorizată să participe doar în anumite situații. Cazuri de mame abuzate și dezamăgite de sistemul instanțelor familiale în Marea Britanie au fost pomenite într-un proces simulat în afara Parlamentului în Londra la Manifestația Globală a Femeilor și susținătorii lor de la 8 martie 2018.

Una dintre organizatoarele demonstrației, Nina Lopez, a subliniat faptul că lipsa transparenței în instanțele familiale duce la un abuz de putere.

 

“Dacă judecătorii ar face acuzații revoltătoare într-un caz penal, publicul și media ar fi acolo. În instanțele familiale, nimeni nu știe ce se petrece, cu excepția persoanelor care contestă cazul și avocații. Totul e anonim, și chiar dacă se relatează, nu știi când s-a întămplat exact. Ei pretind că fac asta pentru a proteja copiii, dar noi spunem că o fac pentru a exercita control absolut. Ca rezultat, lipsește atenția publicului. În instanțele familiale ei scapă cu lucruri ce n-ar fi posibile în instanțe penale.” a zis Nina Lopez, activistă a drepturilor femeilor cu Support not Separation pentru Sputnik.

 

Anne Neale, purtătoare de cuvânt pentru Legal Action for Women ce a fost lansată în 1982, lucrând cu femei de peste 40 de ani, e de acord că anonimitatea copiilor trebuie protejată. Cu toate acestea e de părere că nu trebuie să fie în conflict cu dreptul părinților de a vorbi despre caz. “Există căi prin care anonimitatea copiilor poate fi protejată. Instanțele familiale are trebui să fie mult mai deschise și ceea ce se petrece acolo ar trebuie relatat mult mai pe larg. Când victimele violurilor apar în instanță, li se garantează anonimitatea dar instanța este deschisă și se poate relata asupra audierilor. Nu există nici un motiv pentru care instanțele familiale nu ar putea să opereze într-un mod similar.”, a spus dna Neale pentru Sputnik.

A adăugat “Publicul nu are nici o idee ce se întâmplă [în instanțele familiale]. Ar fi foarte șocați dacă ar ști.”

Opinia judecătorului

Nevoia pentru mai multă transparență în instanțele britanice, inclusiv instanțele familiale și Curtea de Protecție a Marii Britanii, a fost recunoscută de judecători înșiși.

Sir James Munby, Președintele Diviziei de Familie a Înaltei Curți a solicitat în 2014 “o mai mare transparență cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea publicului a procedurii judiciare și încrederea în sistemul judiciar.”

“În prezent prea puține hotărâri sunt disponiblile publicului, ce are un interes legitim. Îndrumarea va avea efectul de a crește numărul de hotărâri disponiblile pentru publicare (chiar dacă adeseori va fi necesar să fie publicate într-o formă anonimizată).”, a scris Sir James în îndrumarea de practică publicată pe 16 ianuarie 2014.

În lumina criticilor aduse instanțelor familiare, evidențiind lipsa răspunderii publice, Sir James și-a exprimat preocuparea asupra provocărilor la care fac față judecătorii britanici.

Sunt “suprasolicitați grotesc” și “obosiți” a spus într-un comentariu recent.

Sir James a argumentat că jurnaliștii ar trebui într-adevăr să expună defectele sistemului și erorile hotărârilor dar a remarcat că nu o pot face fără acces la dovezi.

“Am un sentiment groaznic că dacă ai opri unii părinți în aceste cazuri în timp ce părăseau instanța și i-ai întreba cum a decurs ar fi incapabili să explice. Și asta-i o acuzație împotriva sistemului, nu a lor.”, a adăugat Sir James.

‘Uluită’

O femeie care și-a pierdut fiica când avea doar patru ani, a discutat cu Sputnik despre rolul pe care violența domestică îl joacă în cazurile instanțelor familiale. Lisa [nu numele real] a preferat să rămână anonimă din frica repercursiunilor legale pentru că cazul ei nu s-a încheiat.

Abuzată sexual în copilărie, Lisa spune că a fost manipulată de soțul ei, ce a devenit în cele din urmă tutorele fiicei.

A spus pentru Sputnik că soțul ei a fost introdus ilegal în Marea Britanie și dorind să se stabilească în țară a plănuit să se căsătorească și să aibă un copil cu o cetățeană britanică.

 

“Soțul meu, ce provine din Punjab, India, a fost introdus ilegal în țară. M-a folosit și m-a abuzat. Vroia un copil. Am avut o sarcină ectopică în 2010 și o pierdere de sarcină în 2011. Când am avut un copil i-am spus că nu mai puteam suporta abuzuri.”

“Instanțele, asistenții sociali și CAFCASS [Children and Family Court Advisory and Support Service] m-au dezamăgit rău. Mi-au acordat fiica unui om fără viză, fără beneficii, fără loc de muncă și fără locuință. A fost testat pozitiv de asemenea pentru droguri de clasă A.”

“Am făcut apel ca Home Office să aibă cunoștință. Dar în timpul apelului i-au acordat o viză înainte chiar ca instanța să decidă unde va locui copilul permanent – am fost uluită. Fiica mea avea doar patru ani când au luat-o iar acum are aproape șase ani. Copilul meu crește acum fără mamă și lupt împotriva deciziei.”

Lisa

 

Victimele violenței domestice sunt primele care au de plătit iar dacă raportezi violența domestică e probabil să-ți ia copiii, explică Nina Lopez.

“În loc să-ți acorde protecție, autoritățile te pot învinovăți că nu ți-ai protejat copiii. Multe victime ale violenței domestice nu o raportează din teama de a nu-și pierde copiii ca rezultat.”

Datoria de a evalua riscul

Children and Family Court Advisory and Support Service (CAFCASS), o agenție independentă ce apără interesele copiilor în instanțele familiale din Anglia, au un cadru pentru evaluarea riscului în cazurile privind abuzul numit Domestic Abuse Practice Pathway.

Potrivit purtătorului de cuvânt al agenției, lucrătorii CAFCASS iau rapoartele de abuz domestic foarte în serios, indiferent de genul acuzatorului.

 

“Când se raportează un abuz domestic către CAFCASS avem datoria de a evalua riscul și impactul asupra copilului. Asemenea evaluări nu sunt bazate numai pe informațiile de la poliție și autoritățile locale, dar și orice preocupări menționate de părțile adulte în caz.”, a declarat purtătorul de cuvânt CAFCASS pentru Sputnik.

 

CAFCASS e un corp public executiv non-departamental sponsorizat de Ministerul de Justiție. Este menit să fie independent de instanțe, servicii sociale, educație, autorități sanitare și toate agențiile similare.

“Asigurarea independenței externe este conferită de Ofsted, Mediatorul Serviciilor Parlamentare și Sanitare ce poate investiga plângerile împotriva CAFCASS, și Consiliile Locale de Protecție a Copiilor. Primim feedback de asemenea de la părți interesate cheie precum judecători, instanțe, grupuri de interese și Consilii de Justiție Familială, precum și de la utilizatori de servicii și copii.”, a declarat purtătorul de cuvânt CAFCASS pentru Sputnik.

Cu toate acestea, Kate [nu numele real] – o mamă implicată într-un caz de instanță familială – a pus la îndoială imparțialitatea organizației când a discutat cu Sputnik.

“CAFCASS și lucrătorii sociali sunt meniți să fie independenți dar nu sunt, lucrează împreună cu toții. Sunt mulți oameni ce câștiga bani din această afacere, pentru că chiar este o afacere, judecători, avocați, asistenți maternali. Dar nu le pască deoarece contribuabilii achită nota de plată.”

‘Te consideri o rebelă?’

Cazul lui Kate se desfășoară de 1,5 ani. Cei doi copii ai ei sunt în asistență maternală în urma hotărârii instanței. “Copiii mei erau echilibrați, bine crescuți, iubiți și hrăniți. Am standarde destul de înalte privind felul în care îi cresc. Dovezile există. Și-au exprimat puternic dorința să se întoarcă acasă. Fiul meu a scris o scrisoare judecătorului spunând că va fi foarte deprimat dacă nu ajunge acasă.”

Kate a spus că a fost violată în trecut și ca consecință a avut anumite problemem mintale, ce sugerează că sunt folosite împotriva ei.

 

“Psihiatrul repartizat cazului a zis că “am proiectat să fiu violată” ceea ce nu șitu ce înseamnă. M-a întrebat în timpul evaluării: “Ești un spirit liber? Te consideri o rebelă?” Am spus că aș participa la un protest anti-rasism de exemplu. Și-a bazat evaluarea pe faptul că nu aș fi o conformistă.”, a spus Kate pentru Sputnik.

 

Practicienii evaluează cazurile și fac recomandări instanțelor bazate pe ceea ce consideră că este în interesul copilului, a spus purtătorul de cuvânt CAFCASS pentru Sputnik. Modul în care practicienii evaluează cazurile depinde de circumstanțele individuale dar aceleași unelte și resurse sunt disponibile pentru toți practicienii, a adăugat.

CAFCASS a fost criticată în trecut pentru “evaluarea inadecvată a riscurilor și rapoarte proaste către instanțe”, ceea ce a fost determinat de Oficiul pentru Standarde în Educație, Serviciile Copiilor și Abilități (Ofsted).

Prea mulți copii în îngrijirea statului

Nina Lopez e de părere că s-a făcut un imbold pentru adopție în Marea Britanie “unde tratează mamele ca surogate și vor ca copiii să fie adoptați de familii de clasă mijlocie.”

“Adopția este promovată ca un mod de a reduce numărul de copii în îngrijirea statului”, a spus pentru Sputnik. Cât despre motive, dna Lopez sugerează că stimulentele financiare există, luând în cosiderare că multe funcții ale statului în asistență maternală au fost privatizate.

“De exemplu, aproximativ 40% din asistența maternală este condusă de agenții private, precum și 80% din orfelinate. Cu cât ai mai mulți copii – cu atât mai mulți bani primești. Autoritățile locale neagă că există targeturi de cote dar credem de exemplu că primesc bonusuri atunci când copiii sunt plasați în asistență maternală.”

Tot mai mulți copii sunt dați spre adopție – peste 20.000 au fost adoptați între 2013 și 2017.

Numărul de copii aflați în îngrijirea statului în aceeași perioadă era de 72.670.

Ridicarea cortinei de secretomanie în jurul instanțelor familiale în Marea Britanie poate spori încrederea publică și cere mai multă răspundere din partea lucrătorilor de asistență socială precum și a instanțelor.

Dar reformele – când sunt grăbite – pot fi dăunătoare celor mai vulnerabili membri ai societății, cei pe care sistemul judiciar trebuie să-i protejeze.

Noi politici, dacă sunt adoptate, ar trebui să reflecte preocupările mamelor, taților și copiilor, precum cele ale lucrătorilor din domeniu. La urma urmei sunt numite instanțe familiale dintr-un motiv anume.