A inceput in 2009 dar am numit-o astfel deoarece a avut punctul culminant in 2010.
Despre multe dintre cele ce le veti citi mai jos n-am fost constient in 2009 si inceputul lui 2010. Astfel, am fost la un pas sa cad in schisma …
Exista de multa vreme un grup, nu foarte mare dar extrem de eficient, de activisti stilisti bine pregatiti teologic, cunoscatori a sumedenie de citate din Sfintii Parinti, tenace si disciplinati in aplicarea planului lor. Profesionisti ai disimularii, acestia se infiltreaza in randurile ortodocsilor traditionalisti si-si picura ortava.
Nu stii la inceput ce-i cu ei. Habar n-ai de gandul lor ascuns, caci discursul lor pare cu totul in regula, ba chiar e apreciat de catre multi, avand puternice accente de acrivie. Isi fac astfel adepti din randul traditionalistilor, pe care mai apoi ii prelucreaza in particular si in functie de cat de pregatite li se par a fi potentialele victime isi schimba usor discursul, ajungand in final acolo unde de fapt doresc sa ajunga: la fabricarea de noi stilisti, unii dintre acestia devenind la randul lor noi activisti. Iar cei noi sunt uneori chiar mai rai decat cei vechi. Dar cei mai turbati dintre toti se dovedesc a fi cei dintre ape, adica cei ce inca n-au pasit in vreo “biserica” stilista dar care au deja aproape integral discursul schismatic al vechilor stilisti.
Asta-i o treaba ce necesita multa rabdare din partea vechilor activisti stilisti si in general numarul celor racolati este destul de mic. Exista insa si momente propice, cand apasa la maxim acceleratia, profitand de cate o hotarare ticalosita a Sinodului BOR. Atunci mai ard din etape si lucreaza mai intens atat pe internet cat si pe teren. Iar numarul de adepti castigati creste mult caci si multi sunt traditionalistii scarbiti de respectiva hotarare dictata de Patriarhie. Un penultim astfel de moment a fost in 2009, cand, dupa apelul parintelui Justin Parvu, purtatorul de cuvant al Patriarhiei a transmis urmatorul mesaj:
“In ceea ce ma priveste, deja cu unul dintre colegii mei am zis sa fim printre primii care ne facem pasapoarte biometrice, pentru ca nu vedem nici un pericol in ele”
Evident, asta i-a determinat pe aproape toti traditionalistii ortodocsi din BOR sa fie extrem de porniti impotriva exagerat de fericitului Daniel. Dar si impotriva multora dintre Ierarhi care indemnau precum acesta:
Asa ca activistii stilisti n-au ratat aceasta oportunitate, au vanturat si Acordul de la Balamand si au pornit in forta. Liniile directoare erau:
- In Bisericile Oficiale nu mai este Har.
- Bisericile Oficiale nu mai sunt Biserici.
- Bisericile Oficiale sunt eretice.
- Prin Biserici Oficiale se inteleg Bisericile aflate in comuniune cu BOR: rusii, bulgarii, grecii, sarbii, geogienii, etc.
- Asupra momentului incepand cu care in Bisericile Oficiale n-ar mai fi fost Har, parerile lor pareau impartite: 1) de cand s-a schimbat calendarul (chiar daca rusii sunt pe vechi, ei fiind in comuniune cu cei de pe nou au devenit si ei eretici), 2) seghianismul, 3) Acordul de la Balamand.
- In BOR nu exista Mari Duhovnici, pentru ca BOR este eretica
- In BOR nu exista Sfintii Inchisorilor, pentru ca BOR este eretica
- In Bisericile Oficiale nu exista Ierahi marturisitori pentru ca Bisericile Oficiale sunt eretice.
- In Bisericile Oficiale nu exista nici preoti si nici mireni marturisitori pentru ca Bisericile Oficiale sunt eretice.
- Incepand cu 2009 atacurile stiliste erau aproape exclusiv impotriva Ierarhilor, preotilor si mirenilor ce marturiseau ortodox. Dar cum li se parea insuficent sa-i numeasca eretici doar pentru ca apartineau de Bisericile Oficiale, au inceput a cauta in predicile si scrierile lor orice frantura de cuvant gresit pe care mai apoi sa il foloseasca pentru a-i acuza de erezie. Aceeasi schema au aplicat-o si in cazul Sfintilor Inchisorilor.
Impreuna cu Danion Vasile la Parintii Justin Parvu si Adrian Fageteanu
Nu stiu daca le avea in cap dinainte sau doar atunci a inceput sa se manifeste, insa in acea perioada Danion Vasile ne muncea pe multi cu intrebari din aceeasi categorie: Mai este Har in BOR? Mai este BOR Biserica? Unde este Biserica? Unde sunt preoti? Unde sunt Ierarhi?
Daca stau acum bine si ma gandesc, nu cred ca Danion Vasile era un activist stilist dintre cei vechi, ci a fost dintre cei prelucrati, devenind la randul sau mai apoi un soi de activist. Oricum, parea sincer in cautarile sale si cum eram prieteni, ma ia cu el la Parintele Adrian Fageteanu ca sa ne dumireasca Sfintia sa ce si cum. Si incepe el a-i explica marelui duhovnic cum e cu semnaturile, cu Balamand, cu schimbarea calendarului si altele ce le mai facusera Ierarhii pana atunci, dupa care il bombardeaza cu aceleasi intrebari. La care Parintele Adrian ii raspunde scurt si fara echivoc: Ramanem in BOR si nu plecam nicaieri.
Acelasi scenariu s-a repetat si la Parintele Justin Parvu.
Din pacate Danion Vasile nu s-a potolit si pana la urma a ajuns la Slatioara. Bine insa pentru el ca n-a stat mult pe acolo, revenind in BOR.
Altii insa au plecat si dusi au fost …
A scris si un material in care arata cum in Grecia sunt zeci de grupari stiliste, mai ceva ca neoprotestantii.
F bun articolul.
Daca tot a fost mentionat Danion, faceti va rog un efort sa gasiti marturisirea pe care a facut-o cand s-a intors de la stilisti. Este de mare valoare pentru ca da pe fata inselarea in care se afla stilistii.
Desi nu se spune explicit in articol genul de radicalism la care face referire a cuprins si dupa Creta Biserica si, din pacate, multi au fost inselati.
Duhul stilist este alambicat și schimbător. Asta se vede la athonitii lui Pr. Sava. Au început cu iconomia și au sfârșit în acrivie deoarece nu-s sinceri nici cu ei nici cu Dumnezeu.In privința harului fac iconomie înainte de condamnarea ereziei căci nici pot altfel fără sa fie schismatici dar cu oamenii nu fac iconomie înainte de un sinod, cică din cauza ca altfel nu mai oprește nimeni pomenirea. Pai dacă Biserica a făcut iconomie atât de mare încât a încercat toate metodele posibile de a contracara erezia inclusiv oprirea pomenirii pentru ai readuce pe eretici în Biserică cine ești tu să-mi spui, ca Biserica a lucrat numai cu acrivie și doar la sinoade a aplicat iconomia. Din contra vedem ca la sinoade din punct de dogmatic nu s-a făcut nici o iconomie ci doar din punct de vedere bisericesc și pastoral s-a facut iconomie. Astfel la Sinodul al doilea ecumenic au fost reprimit arienii, macedoneni prin lepădarea scrisa de erezie și Mirungere deci acrivie,dar le-a primit Botezul și hirotoniile ca valide deoarece nu schimbasera nimic din rânduială slujbei și pentru faptul ca erau mulți și cu influenta mare la împărați. Deci iată ca vedem și acrivie și iconomie din punct de vedere pastoral la același sinod. Unde sunt cei ce spun ca sinodul II ecumenic a aplicat doar iconomia ca ecumeniștii sau numai acrivia asa cum reiese din raționamentul acrivistilor. Căci dacă aplici numai acrivia înainte de sinod , atunci nu mai are rost sa mai faci un sinod căci problema e rezolvata dinainte și nu mai ai cui sa aplici iconomia sau acrivia . Căci sinodul stabilește regula de credință care a fost vătămată prin erezie și face iconomie de la caz la caz cu cei ce se întorc. Numai un sinod poate aplica corect acrivia și iconomia în funcție de situația concreta,nu în dogme și credinta ci în iconomia de mântuire a oamenilor.