Pregătirile pentru moartea prin înghețare a unui borfaș care și-a pierdut propria viață la cărți.
Șefii de gașcă erau la fel de privilegiați ca birocrații moderni. Recidiviștii erau cu trei trepte deasupra „dușmanilor poporului” în ierarhia penală. De regulă, nu munceau și se țineau de mici mangleli. Ei erau infractorii care ajutau la eliminarea „dușmanilor poporului”…
În lagărele lui Stalin, borfașii omorau deținuții, cu complicitatea administrației, prin electrocutare, spânzurare sau decapitare.
La ordinul procurorului general Vișinsky, orice metodă era „bună” pentru a-l face pe cel anchetat să vorbească. NKVD-ul folosea metode de tortură brutale, folosind pompe, ciocane de lipit, sticle (băgate în vagin sau în anus) și șobolani (puși într-o găletă fierbinte sub fesele victimei).
„Dușmanele poporului” erau examinate dezbrăcate, înainte de a fi trimise într-un anumit lagăr. Cele care acceptau să devină sclave sexuale ale administrației primeau munci mai ușoare. Celelalte erau trimise la munci grele sau închise în celulă și torturate prin înfometare.
La interogatoriu.
La un al treilea nivel al interogărilor, femeile erau duse în celulele cu deținuți de drept comun, unde erau umilite și violate. După aceea, cele mai multe dintre victime se sinucideau.
Gardienii lagărelor vindeau „bunăciuni” infractorilor în timpul transporturilor. Femeile din Germania, Polonia și Țările Baltice erau special „evaluate” și violate în grup. Unii dintre bandiți aveau 2-3 astfel de femei „în proprietate”.
Din cauza suprapopulării orfelinatelor speciale, în care se aflau odraslele „trădătorilor patriei”, copiii „dușmani” erau executați. Motivul: la majorat ar fi putut deveni o amenințare pentru regim.
Mai multe desene la:
Iata si ce putem citi la Tortură și crimă în Gulag. Ororile temnițelor sovietice, în desenele unui angajat al NKVD:
Despre universul concentraționar sovietic s-a scris cam cât pentru o bibliotecă: studii, memorii, beletristică. Probabil, însă, că niciuna dintre titlurile acestei literaturi nu redau cu atâta putere ororile lagărelor sovietice ca Drawings from the Gulag (Desene din Gulag), cartea lui Danzig S. Baldaev, fost paznic de închisori și lagăre pe întreg întinsul defunctei URSS.
Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Sau chiar mai mult. Cartea lui Baldaev, apărută la Londra, în 2010, are 130. 130 de desene ale unui pictorial devastator despre istoria, particularitățile și teroarea Gulagului încă de la începuturile lui, din 1918. Revista de istorie a BBC scria la apariția cărții lui Baldaev că are cele mai tulburătoare imagini grafice realizate vreodată despre Gulag.
Realizate în epoca despre care vorbesc, ilustrațiile lui Baldaev par ecouri ale scrierilor lui Aleksandr Soljenițîn, Varlam Shalamov sau Osip Mandelștam. Cu fiecare vinietă a sa, fostul temnicer redă istoriei câte un personaj (de la deținutul de duzină, la cel mai violent tatuat mardeiaș) și câte o metodă de umilire a nefericiților ajunși în lagărele comuniste.
Detaliile sunt incredibile și șocante. Baldaev surprinde disprețul și aroganța, dar și metodele de tortură și crimele în masă comise de executanții Moscovei, fără a scăpa însă din vedere atrocitățile comise de deținuți. Una peste alta, descrierea sa grafică oferă întregul tabloul orwelian al transformării acestor cetățeni ai URSS în supraviețuitori sau victime.
La apariția cărții, autorul nu era un debutant. Născut în 1925 la Ulan-Ude, în Buriația, o republică din sudul Siberiei, Baldaev este trimis de NKVD, în 1948, după ce fusese înrolat și a participt la cel de Al Doilea Război Mondial, într-unul dintre cele mai rău-famate locuri ale URSS: penitenciarul Kresty din Sankt Petersburg. Devine gardian.
La Kresty, sfatuit de tatăl său, un apreciat etnograf, se apucă să studieze ți să desenze tatuajele infractorilor, preocupare despre care află și ofițerii serviciilor secrete. În mod surprinzător, aceștia se arată interesați de munca suplimentară a lui Baldaev și îi propun un târg: să călătorească prin pușcăriile Uniunii Sovietice pentru a-și completa colecția. Baldaev acceptă și pleacă în ciudatul pelerinaj. Devine, astfel, martor direct la cele mai brutale realități ale Gulagului și are ocazia să cunoască, de pe ambele părți ale gardului de sârmă ghimpată, o lume inaccesibilă, total închisă.
Periplu său a durat mai bine de 50 de ani, perioadă în care Baldaev strânge o colecție impresionantă de imagini și desene. Publică, în trei volume, Russian Criminal Tattoo Encyclopaedia, operă care s-a bucurat de un real succes. Documentarea, însă, l-a ajutat să consemneze grafic și realități interzise. De aceea, scriu cei de la BBC History Magazine, Baldaev este un caz aparte și relativ puțin studiat: un disident „sub acoperire” care lucrează direct cu serviciile secrete.
Fără îndoială, Desene din Gulag nu este o carte ușoară, realismul brutal al ilustrațiilor lui Baldaev indispun, fac lectura inconfortabilă. Dincolo de această impresie, cartea transmite, totuși, și o generozitate față de istorici. Pentru că, la urma urmei, întrebarea pe care și-o poate pune orice cititor este dacă descrierile grafice ale lui Baldaev servesc sau nu interesele istoriei.
The Observer susține că există câteva precedente artistice puternice care vin în sprijinul lui Baldaev. Bunăoară, Dezastrele Războiului, seria de 82 de desene ale lui Goya, consemnează atrocități comise din rațiuni politice într-o manieră similară anticipând concepția modernă despre formele de război. Apoi, sunt gravurile macabre ale lui Gustave Doré despre Infernul lui Dante, serie care a oferit posterității curajul necesar pentru a contempla opusul raiului.
Așadar, răspunsul la întrebarea privind rostul istoric al desenelor lui Baldaev este simplu: dovezile anulează miturile, folclorul, ficțiunea, dar mai ales formele de negare a celor întâmplate în lagărele sovietice.
Mai este, însă, și un aspect funcțional, dat de latura artistică a ilustrațiilor: Baldaev conferă desenelor sale despre torturile, abuzurile sexuale și restul formelor de umilință practicate în lagăre, un anume echilibru între grotesc și realitate, reușind astfe să amplifice durerea, suferința transmisă, chiar mai mult decât ar putea-o face un o fotografie, consideră scriitoarea americană Lisa Hayden Espenschade. În plus, continuă ea, meritul extraordinar al cărții este acela că salvează memoria unei realități, redă ceea ce s-a întâmplat acolo descriind lucruri oribile și inimaginabile pe care niște oamenii le-au făcut altor oameni.
Reclame
Cititi va rugam si:
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Imaginativă ce va fi în timpul antihristului, daca indivizi precum Hitler, Stalin, și ce a fost pe vremea inchiziției au făcut atitea victime, in vremea antihristului vor fi de ordinul miliardelor
Nu cred ca ne este cu putință să ne imaginăm ce torturi ne așteaptă… Ei au avut dușman pe trimisul diavolului, nouă ni se vor făuri pedepse și ne vom “lupta” cu însuși Satana și diavolii lui.
Deja suntem torturati prin vaccinuri si alimentatie otravita, care duc la o moarte lenta si dureroasa :(
Poate asta e caracteristica vremurilor de pe urma : sa nu știi din ce parte te omoară sufletește și trupește (deghizează totul cu mare finețe, nu mai e ca înainte când îl aveai pe cel rău intenționat înaintea ta).