[VIDEO] Care este diferența de viziune dintre părinții nepomenitori și gruparea monahului Sava?

Feb 13, 2018 16716 33 http://bit.ly/2HaqtsY

NOTĂ OrtodoxINFO

Nu există o “erezie a părtășiei la erezie”, ci o “isterie a părtășiei la erezie

Părinte Matei, video-ul acesta e atât de explicit, încât ar trebui să închidă o dată pentru totdeauna discuția inutilă despre existența, nonexistența, paraexistența părtășiei la erezie, care e, în ultimă instanță, un concept patristic și nu poate fi ignorat.

În România nu există nicio “erezie a părtășiei la erezie”, ci o “isterie a părtășiei la erezie”, întreținută de unii care nu au priceput acest concept, dar țin cu orice preț să aibă dreptate și să îi condamne pe toți românii ca eretici, deși mulți habar nu au de erezia respectivă. Același lucru este valabil și cu privire la așa-zisa “a treia cale” între Ortodoxie și erezie (teoretizată de jumătate de an doar de cei care afirmă că toți românii sunt eretici, indiferent de motivele pentru care cei mai mulți mai au cu ierarhii lor o comuniune care îi plasează într-o stare periculoasă pentru mântuire, din care pot ieși prin întreruperea pomenirii), dar și cu privire la acuza că, prin refuzul de a-i considera pe toți eretici, îndemnăm lumea “să meargă la pomenitori”, lucru pe care niciunul dintre noi nu l-a făcut și nu îl va face vreodată, mai ales în situația din România, în care niciun ierarh nu face mărturisire ortodoxă, iar în cazul preoților pomenitori antiecumeniști, în condițiile de represiune totală contra celor ce “contrazic poziția oficială a Bisericii”, dacă tot vorbesc contra sinodului și eventual participă la slujbele nepomenitorilor și nu pomenesc, riscând sancțiunea caterisirii, este de așteptat să facă pasul până la capăt și să întrerupă și ei pomenirea, pentru care vor primi aceeași sancțiune de la autorități.

Chiar dacă ideea de părtășie la erezie ar fi greșită, ea nu ar putea fi numită erezie, ci cel mult o opinie teologică eronată. Erezia este o învățătură greșită care atacă o dogmă a Bisericii, punând în pericol mântuirea, deoarece dogmele în forma lor ortodoxă sunt absolut necesare mântuirii. Opinia teologică greșită poate fi cel mult o prostie spusă de un teolog oarecare. De aceea, catalogările de “neoecumeniști”, “criptoecumeniști” nu își au locul, nici substanța.

Același lucru se poate spune și despre opusul conceptului de “părtășie la erezie”, teoria promulgată la Roman a “căderii automate în erezie”, în paralel cu contestarea corectă a teoriei “căderii automate din har”. Considerarea ca eretici a tuturor românilor este o idee teologică greșită, care, susținută cu insistență și coroborată și cu alte idei și practici similare, îi poate duce în schismă pe cei care o propovăduiesc. Dar nu o putem numi o erezie în sine.

Dinspre cei ce îi condamnă pe toți ca eretici pare a veni și ideea pe care am auzit-o exprimată zilele trecute, a considerării tuturor românilor ca “eretici condamnabili”, ca un fel de soluție alternativă la numirea lor “părtași la erezie”. La un viitor sinod ecumenic nu va fi condamnat un întreg popor, ci ierarhii care au promovat erezia, cum bine ați spus, vor fi chemați să se lepede de erezia lor, și cei ce vor rămâne până la capăt nepocăiți vor fi condamnați. Poporul și clerul inferior nu vor fi condamnați in corpore. Preoților și credincioșilor li se va spune că de acum înainte (iar nu de acum înapoi) nu mai pot fi în comuniune cu ierarhii condamnați, iar dacă o vor face vor avea soarta acelora, adică se vor plasa în afara Bisericii alături de ereticii condamnați la sinod care au fost tăiați din trupul Bisericii, devenind ei înșiși, din acel moment, iar nu mai înainte, eretici. Așa ne arată canonul I de la sinodul al III-lea ecumenic. Așa că nu li se poate aplica tuturor românilor eticheta de eretic condamnabil.

Există totuși o deosebire pe care nu ați menționat-o între părinții nepomenitori care au făcut și fac ce trebuie și cei care urmează o cale radicală. În timp ce primii văd scopul final al luptei, adunarea unui sinod ecumenic care să condamne erezia ecumenistă și pe ereticii promotori ai acesteia, cei ce urmează calea radicală a unei pseudoacrivii riscă să piardă perspectiva curățirii Bisericii de erezie și revenirea la ascultările canonice firești în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și să ajungă să gândească în termenii desfășurării unei vieți bisericești în afara acesteia.

Tragedia este că în tot acest timp aproape nimeni nu mai luptă împotriva adevăratului dușman: ecumenismul. Să dea Domnul ca această dispută sterilă, pe care eu o consider cel mai dur atac din interior al sistemului ecumenist contra mișcării antiecumeniste, să se încheie și forțele să se canalizeze pe combaterea ecumenismului sub forma conștientizării pliromei de pericolul acestei erezii.

Mihai-Silviu Chirilă

Citiți vă rog și:

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
33 Comentarii la “[VIDEO] Care este diferența de viziune dintre părinții nepomenitori și gruparea monahului Sava?”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Lucian Blaga
    # 13 februarie 2018 at 15:04

    Cine face parte din gruparea monah Sava?

  2. nimeni
    # 13 februarie 2018 at 16:42

    Parintele Iulian de la Schitul Prodromu fotografiat in timp ce Lumina Harica ii straluceste pe chip.

    https://www.facebook.com/iubim.dreapta.credinta/photos/a.822196234493348.1073741831.769866573059648/1649230378456592/?type=3&theater

    Poate sa spuna cineva ca nepomenitorii au cazut din Har si ca sunt nu stiu ce schismatici care incearca sa sfasie turma bisericii?
    Parintele Iulian de la Schtul Romanesc Prodromu este nepomenitor, dupa cum toata lumea ortodoxa stie acest lucru deja.

  3. iscru emanuel
    # 13 februarie 2018 at 18:26

    Multumim.parinte Vulcanescu.foarte clar explicat.sa va tina Dumnezeu sanatos si sa va mai duceti pe la parinti sa ii scoateti la lumina impotriva Cretei.sa va ajute Dumnezeu si Maica Domnului.

  4. Silvestru Sterie
    # 13 februarie 2018 at 18:42

    Învățătura ortodoxă cuprinde toată învățătura pe care ne-a lăsat-o nouă Dumnezeu, inclusiv învăţătura care se referă la întreruperea comuniunii cu erezia, întrerupere care este obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox, inclusiv învăţătura care se referă la cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, cunoaştere care este tot obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox (şi cel care ştie este vinovat, dar şi cel care nu ştie este vinovat pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie). Deci, şi de ştiu şi de nu ştiu învăţătura ortodoxă, toţi cei care nu întrerup comuniunea cu erezia schimbă învățătura ortodoxă și sunt eretici, sunt de partea ereziei, aceştia încurajază erezia (inclusiv cei care nu ştiu), propovăduiesc erezia, aprobă erezia, asupresc, prigonesc… .

    Întreruperea comuniunii cu erezia trebuie să cuprindă, obligatoriu:
    – şi întreruperea comuniunii cu erezia, în minte – cu gândurile eretice (primirea gândului rău de la diavol care îl îndeamnă să rămână în această comuniune cu erezia este un gănd eretic, iar neprimirea acestui gând rău şi primirea gândului bun…);
    – şi întreruperea comuniunii cu erezia, în vorbă – cu învăţăturile eretice (îndemnul la comuniune cu erezia este o învăţătură eretică, iar îndemnul la întreruperea comuniunii cu erezia … );
    – şi întreruperea comuniunii cu erezia, în faptă – cu faptele eretice (comuniunea cu erezia este o faptă eretică, iar întreruperea comuniunii cu erezia … ).

    În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia şi primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia sau gândeşte că este un lucru rău să rămână în comuniune cu erezia, dar primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.

    Întreruperea comuniunii cu erezia este absolut obligatorie pentru cel care vrea să fie ortodox – pentru cel care vrea să aibă nădejde foarte mare de mântuire, fericire adevărată, libertate adevărată, o viață cu adevărat liberă, uşoară, o viaţă cu tot ceea ce vrea (un ortodox este mulţumit cu ceea ce are şi ştie că are tot ceea ce-i este de folos), pentru cel care vrea să aibă o conștiință liberă (liberă de rele, liberă de mustrările conştiinţei, nechinuită), pentru cel care vrea raiul.

    Cine vrea să fie ortodox trebuie să trăiască tot timpul aşa cum a zis Dumnezeu, trebuie să facă tot timpul voia lui Dumnezeu (deoarece doar aşa – hotărât permanent pe calea credinţei ortodoxe – va fi fericit şi în viaţa aceasta şi în veşnicie, doar aşa va avea viaţa şi fericită şi uşoară, doar aşa va avea permanent şi nădejde foarte mare de mântuire şi iubire…), deci un ortodox trebuie să facă tot timpul ce este bine, adică: să primească gândurile ortodoxe şi să nu primească gândurile rele; să vorbească vorbe ortodoxe şi să nu vorbească vorbe rele; şi, să facă fapte ortodoxe şi să nu facă fapte rele.

    • mircea
      # 15 februarie 2018 at 2:23

      DOAMNE AJUTA !!!!!!

  5. Lucian Blaga
    # 13 februarie 2018 at 22:31

    Au pornit această ,, luptă ” cei de la Rădeni pentru ca exista in ei un duh…un duh al mândriei…ala nu e bun ..ala nu stie ce spune…ala e eretic..Bine ca a fost bun domnul Silviu cand era langa ei si ținea piept altora …mai ales cand vorbea in locul celor care nu știau pe atunci sa lege 2 cuvinte..iar acum se bat in piept ca mari mărturisitor…Vai vai vai

  6. Nicu
    # 14 februarie 2018 at 2:22

    SF MAXIM: Vrăşmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:

    Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?

    Iară sfântul, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:

    În Babilon, când tot poporul se închina statuii de aur, cei Trei Sfinţi Tineri nu osândeau pe nimeni la pieire. Ei nu se îngrijeau de ce făceau ceilalţi, ci erau cu băgare de seamă la ce făceau ei înşişi, din teamă să nu se înstrăineze de adevărata milă. Ca şi ei, aruncat în groapa cu lei, Daniel nu osândea pe nimeni dintre cei ce nu se rugau lui Dumnezeu, pentru a împlini legea lui Darius, ci el păzea în inimă lucrarea sa şi a voit mai degrabă să moară decât să păcătuiască împotriva conştiinţei sale, călcând Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.

    Zis-au lui:

    Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din preacuratele Taine.

    Răspuns-a cuviosul:

    Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă.

    • Ierom. Lavrentie
      # 14 februarie 2018 at 14:54

      Probabil exemplul acesta din viața Sf. Maxim este dat pentru a arăta contrariul celor spuse în articol de pr. Matei. Ar fi bine să fie luată cum trebuie pilda acestui Sfânt, adică după cum zice viața lui şi care a fost replica lui autentică la această întrebare. Atunci s-ar vedea adevărata poziție a sf. Maxim şi a Bisericii Ortodoxe din vremea lui. Las pe cei doritori să caute şi singuri. Se gaseşte interogatoriul lui chiar şi pe acest site.
      Poate că unora le place să se identifice cu sf. Maxim, în căpoşenia lor, dar asta nu-i duce decât la schismă pe baza unor texte măsluite şi colportate tendențios. Nu strică ceva seriozitate.

      • Nicu
        # 14 februarie 2018 at 17:11

        Scrierile Sfintilor sunt mereu in functie de situatia de atunci. Asa ca, la acelasi Sfant putem avea ori acrivie, ori iconomie. Acum depinde din ce pozitie privesti lucrurile, caci vei gasi mereu texte patristice ca sa te indreptatesti, dar nu intodeauna aplicabile in conformitate situatia actuala invocata.

        Prin textul de mai sus am vrut sa arat ca nu trebuie sa osandim pe nimeni si ca trebuie sa rupem comuniunea doar cu cei condamnati.

        Deci fara vorbe de prisos.

        • Ierom. Lavrentie
          # 14 februarie 2018 at 17:44

          Si eu sunt de acord cu atitudinea asta. Problema semnalată de mine era că răspunsul Sf. Maxim din citatul de mai sus nu este autentic. Poate fi verificat. Chiar întreaga situație în care era el era diferită, adică nu era chiar ultimul bastion solitar. Trebuie înțelese bine lucrurile, dar după o documentare serioasă.
          Bine spus că trebuie să rupem comuniunea doar cu cei condamnați.

          • Nicu
            # 14 februarie 2018 at 19:16

            Pai, puteti proba faptul ca textul nu este autentic? Aveti alta varianta? Cine a facut acest fals si cu ce scop? Daca aveti originalul va rugam sa-l faceti cunoscut si poate si o scurta traducere.

          • Ierom. Lavrentie
            # 14 februarie 2018 at 19:49

            Am făcut referire chiar în comentariul anterior. Iata şi linkul: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/21/actele-procesului-sfantului-maxim-marturisitorul-si-ucenicilor-lui/
            Verificați şi în cartea Străjerii Ortodoxiei.

            Oricum, ar trebui văzută şi evoluția lui până la proces,toate acțiunile şi atitudinea lui, nu doar o frântură, ba şi aceea greşită. Ar trebui multă atenție chiar şi pt i formare, cu atât mai mukt pt explicarea faptelor şi datelor concrete. Eu încerc doar să provoc acum spre o mai mare vigilență pt a atrage atenția, nu pt a mustra sau disprețui.

          • Nicu
            # 15 februarie 2018 at 11:30

            Multumesc.
            Cum sa facem totusi cu preotii care au cuget ortodox, insa nu au intrerupt pomenirea? Cei din Romania nu prea au justificare, ca in Grecia, unde mai sunt ierarhi marturisitori, Care este legatura lor cu erezia prin pomenire, chiar daca luam in calcul marturisirea lor impotriva ecumenismului sau a minciuno-sinodului din Creta?
            Chiar daca scopul este organizarea unui sinod ecumenic, daca acest obiectiv nu se va intampla, ce se intampla cu preotii alfati in pomenire de eretici?

  7. Potarnaci
    # 14 februarie 2018 at 15:40

    Canonul 15 al Sinodului I-II au fost scrise de Sfinti Parinti traitori,la ei comuniunea era traita duhovniceste cu adevarat.Cand un Sfant Parinte isi pomenea Episcopul ii simtea sufletul in Hristos si i se inchina in Duh.Aveau si darul deosebirii duhurilor iar daca episcopul avea duh eretic,il cerceta refuzand apoi a-l pomeni sau a i se inchina.In timpurile actuale cand si Sfinti mai recenti recunosc cat de putini ierarhi,cler duhovnicesti traitori (nu mai spun de mireni) ce sa mai pomenesti de comuniune,ingradirea de eretic cand nu avem trairea constienta contemplativa cu propriul suflet,propria minte in Hristos,fiind incalciti in duhul lumesc,morti sufleteste,rugaciunile noastre nu depasesc vama ratiunii,inca ispitindu-le arhiconii,de aici si instabilitatea propriei credinte…Ne mai simtim noi si aproapele sa putem gestiona comuniunea cu el?!Bâjbâim pe intuneric,orbi judeca pe orbi…
    “Să nu îndrăzneşti să ridici mâna ta cea slabă pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, păzeşte-te tu însuţi de ea, şi-ţi va fi de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui.”Sf. Ignatie Briancianinov.
    Vremea este a cernerii,scapa cine poate,cine se smereste mai mult si cere ajutorul de la Dumnezeu.

  8. BALTAG LICĂ
    # 15 februarie 2018 at 8:38

    Degeaba îl vorbiți pe Părintele Staicu Ciprian Ioan cum că s-ar apropia de validitatea caterisirii sale. Poziția Părintelui Ciprian este net superioară duhovnicește de a tuturor acelora care vor să folosească iconomia. Poziția Părintelui Staicu este una tranșantă, la fel cum adoptase odinioară și Părintele Paisie Aghioritul față de patriarhul Atenagora. O să vedeți către sfârșitul acestei lupte că am dreptate. Cine nu se poate ridica la această poziție nu face decât, din cele ce se văd, să o conteste. S-ar putea ca iconomia să nu fie bună în condițiile de acum, ea fiind bună în alte dăți trecute. Părintele Staicu, prin poziția adoptată, n-o să aibă prilejul să spună ulterior cuvintele Părintelui Justin Pârvu:

    • redactor
      # 15 februarie 2018 at 9:49

      BALTAG LICĂ

      Eu nu stiu de unde aveti atata tupeu sa vorbiti de iconomie sau acrivie, voi care il adulati pe preotul Ciprian Ioan Staicu.

      DOCTOR ÎN TEOLOGIE (!!) Ciprian Ioan Staicu despre MUZICA SATANICĂ: “Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place” / ATENȚIE MARE la ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul: Să nu mai vorbiți și să nu mai aveți legături cu cei ce vă îndeamnă să ascultați muzica clasică. Ei se vor duce în iad ca să se muncească

      http://ortodoxinfo.ro/2017/10/27/doctor-teologie-ciprian-ioan-staicu-despre-muzica-satanica-ce-frumos-si-lui-dumnezeu-ii-place-atentie-mare-la-ce-zice-sfantul-nicodim-aghioritul-sa-nu-mai-vorbiti-si-s/

    • preot Matei Vulcanescu
      # 15 februarie 2018 at 10:42

      Conform învățăturii ortodoxe iconomia este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Iconomia se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse.
      Prima piedica obiectiva la ora actuala este lipsa de catehizare, lipsa de constiinta dogmatica. A doua piedica este lipsa de credinta jerfitoare. A treia piedica este lipsa de dragoste fata de Dumnezeu. A patra piedica este lipsa discernamantului duhovnicesc. Toate acestea nu sunt neaparat din vina poporului, poporul avand doar o parte din vina, vina este mai ales a preotilor si a ierarhilor care nu ii invata. De aceea minimul care se cere la ora actuala este marturisirea publica a credintei ortodoxe impotriva minciuno-sinodului din Creta si a ecumensismului in general, fie din partea preotului, a episcopului, a mirenilor. Aceasta e baza de pornire. Scopul iconomiei este de a convinge pe ierarhii si preotii care au cat de cat o sclipire de credinta in ei sa marturisieasca public, in Sinod, pentru a se respinge pe plan local erezia Creta si apoi convocarea unui Sinod largit care sa condamne Creta si ecumenismul sub toate formele lui, ca erezie eclesiologica. Daca ne rupem de ierarhi, si-i consideram eretici, cum ii vom convinge? Ce acrivie este aceasta in care il anihilezi pe om definitiv, arncandu-l tu in iad prin epitetul de eretic???Te va mai asculta acela vreodata? NU.

  9. BALTAG LICĂ
    # 15 februarie 2018 at 8:42

    Repet cuvintele Părintelui Justin Pârvu: „N-am fost vrednic”. Adică Părintele Justin regreta că nu a avut o poziție tranșantă atunci când a avut ocazia s-o facă, chiar dacă după aceea, în toată viața sa a adus multe suflete pe calea mântuirii, ceea ce arată că și-a îndeplinit misiunea în alt mod decât acela tranșant(cum l-am numit). Repet, s-ar putea ca iconomia să nu mai fie bună în condițiile de azi, căci tare mă tem că aceasta este „marea încercare a preoților și teologilor” conform II Tesaloniceni. Doamne ajută !

  10. preot Matei Vulcanescu
    # 15 februarie 2018 at 11:01

    „Conform învățăturii ortodoxe iconomia este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective”

    Care este regula credintei in privinta ereziei: De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
    Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.( Tit, cap 3, 10-11).
    „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Matei 18, 15-17).
    Ce insemmna eretic pentru Sfantul Apostol Pavel, anume eretic, insemna cel care o opinie stramba asupra credintei, pe care acela o propovaduieste public, celorlalti crestini.
    Datoria noastra este ca dupa prima si a doua mustrare, sa ne departam de acela(episcop, preot, mirean). Sa nu mai mergem la biserica lui( insa doar dupa ce am avut o discutie particulara si apoi una publica cu el( unul sau doi martori) si mergem acolo unde preotul si episcopul nu invata o erezie, dar avertizand pe acel preot ortodox sau episcop cum ca x sau y de unde ai plecat nu e ortodox, mai departe este discernamantul preotului-episcopului daca intrerupe comuniunea cu acela sau nu.
    Un factor al lipsei de cu-mintenie duhvniceasca este graba, dorinta de a rezova repede o situatie, fara insa a face lucruri bisericeste constructiv cu adevarat si a pastra o linie buna. Mai este un factor nociv, si anume impatimirea, sau patima camuflata in virtute, atunci cand persoana isi canalizeaza ura cu care isi batea sotia in ura fata de „eretici” pomenitori, etc….

    • Nicu
      # 15 februarie 2018 at 11:37

      Parinte Matei, clarifica te rog, ca se cam bat cap in cap niste lucruri pe care le zici. In comentariul de la 10:42 zici:

      Daca ne rupem de ierarhi, si-i consideram eretici, cum ii vom convinge?

      Apoi in cel de la 11.01 zici contrariul:

      Ce insemmna eretic pentru Sfantul Apostol Pavel, anume eretic, insemna cel care o opinie stramba asupra credintei, pe care acela o propovaduieste public, celorlalti crestini.
      Datoria noastra este ca dupa prima si a doua mustrare, sa ne departam de acela(episcop, preot, mirean). Sa nu mai mergem la biserica lui

      Multumesc

      • preot Matei Vulcanescu
        # 15 februarie 2018 at 12:50

        Dilema ta se dezleaga in primul comentariu al meu, il scriu inca odata: Conform învățăturii ortodoxe iconomia este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Iconomia se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse.
        Prima piedica obiectiva la ora actuala este lipsa de catehizare, lipsa de constiinta dogmatica. A doua piedica este lipsa de credinta jerfitoare. A treia piedica este lipsa de dragoste fata de Dumnezeu. A patra piedica este lipsa discernamantului duhovnicesc. Toate acestea nu sunt neaparat din vina poporului, poporul avand doar o parte din vina, vina este mai ales a preotilor si a ierarhilor care nu ii invata. De aceea minimul care se cere la ora actuala este marturisirea publica a credintei ortodoxe impotriva minciuno-sinodului din Creta si a ecumensismului in general, fie din partea preotului, a episcopului, a mirenilor. Aceasta e baza de pornire. Scopul iconomiei este de a convinge pe ierarhii si preotii care au cat de cat o sclipire de credinta in ei sa marturisieasca public, in Sinod, pentru a se respinge pe plan local erezia Creta si apoi convocarea unui Sinod largit care sa condamne Creta si ecumenismul sub toate formele lui, ca erezie eclesiologica. Daca ne rupem de ierarhi, si-i consideram eretici, cum ii vom convinge? Ce acrivie este aceasta in care il anihilezi pe om definitiv, arncandu-l tu in iad prin epitetul de eretic???Te va mai asculta acela vreodata? NU.

        • Nicu
          # 15 februarie 2018 at 13:55

          Tocmai ca primul comentariu e cel care creaza confuzie. Cum sa nu-i numim eretici pe episcopii semnatari in Creta?

  11. preot Matei Vulcanescu
    # 15 februarie 2018 at 12:54

    Am publicat pe siteul meu, tradus de parintele Lavrentie Carp acest studiu al parintelui Anghelos Anghelacopulos despre intreruperea pomenirii, reguli patristice: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/02/13/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/

  12. Ierom. Lavrentie
    # 15 februarie 2018 at 13:17

    @Nicu
    Situatia din Romania este la fel cu Grecia. Nu vorbim de episcopii care nu au semnat la Creta sau adoptarea comunicatului „Catre popor”. Episcopii ceilalti sunt la fel cu ai nostri, adica au aderat intr-un fel sau altul la deciziile cretane.
    Cat priveste pe preoti, trebuie tratati ca episcopii, adica sa vedem in ce masura propovaduiesc ei ecumenismul. Simpla pomenire a unui episcop necondamnat nu te face eretic si nici nu constituie o greseala. Doar sprijina atitudinea nepocaita a episcopilor, nu vreo erezie.

    • Nicu
      # 15 februarie 2018 at 14:03

      Pai nu-i la fel ca in Grecia, daca noi nu avem episcopi care nu au semnat in Creta si nici care nu au „luat act” de hotararile luate in Creta.
      Apoi, a sprijini „atitudinea nepocaita a episcopilor” este fara tăgadă sprijinirea ereziei. Episcopul pt ce sa se pocaiasca? Nu pentru erezie? Iar preotul care pomeneste un episcop care „sprijina” erezia, conform Sf. Teodor Studitul, la a sa liturghie nu mai poti participa (dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, , chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]).

      Tot Sf. Teodor Studitul ne arata ca este o diferenta intre episcop si preot: dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod… pentru iconomie, trebuie [să ne împărtășim], numai el să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic.

      • Ierom. Lavrentie
        # 15 februarie 2018 at 18:23

        1. E mai usor pt greci ca pot gasi mai aproape un episcop ortodox (probabil, nu cunosc situatia lor bine).
        2. Ma exprim mai clar acum. Nu constituie aprobare a ereziilor episcopului pomenirea lui, ci impropriere a credintei lui, adica cea oficiala, a Bisericii din care face el parte (Ortodoxa, Catolica…). Poate fi interpretata drept o sprijinire prin lipsa de reactie, ca ar fi putut mai mult preotul. Dar nu e vorba de o acceptare a greselilor lui dogmatice. E mai mult o ingaduinta fata de persistenta lui in ecumenism, nu o tolerare a ereziei.
        3. Sf. Teodor Studitul considera ortodox pe acel episcop? Eu cred ca nu, ci doar pe preotul care-l pomeneste. Ma bazez pe oepistola incare nu recunoaste hirotoniile facute de un episcop aflat in comuniune cu adulterinii (cred ca 49, catre Navcratie sau 40). Deci…

        • Raluca
          # 15 februarie 2018 at 19:37

          În legătură cu punctul 2. În România unii preoți care nu sunt ecumeniști, pot pomeni episcopul fără a-și impropria credința lui, ca o îngăduință față de persistența lui în ecumenism, așa cum ați spus. Întrebarea care se pune este cât timp ar trebui să facă asta, deoarece a reieșit clar că hotărârile luate în Creta sunt obligatorii în România. Și atunci când preoții vor fi obligați în mod explicit să pună în practică hotărârile cretane, vor mai fi ei toleranți și îngăduitori față de erezii?

          • Ierom. Lavrentie
            # 15 februarie 2018 at 20:02

            Orice concesie concreta inseamna improprierea ecumenismului. Ori prin predica, ori prin alte mijloace. Cu atat mai mult cand deciziile cretane vor fi impuse mai pe fata, adica spre aplicare.

  13. preot Matei Vulcanescu
    # 15 februarie 2018 at 13:25

    Citat din „Contributie pe tema intreruperii pomenirii” pr. profesor Anghelos Anghelacopulos, Mitropolia Pireului:

    Episcop canonist sârb Milaș în studiul lui special la canonul de mai sus și în acest punct: «Dacă Episcopul sau Mitropolitul sau Patriarhul va începe să propovăduiască public în biserică o învățătură eretică opusă ortodoxiei, atunci cei supuși lui și-au agonisit dreptul totodată și obligația de a se delimita în acest caz de aceia, drept pentru care nu numai că nu vor să fie supuși nici unei pedepse canonice, dar vor să fie și lăudați în plus, câtă vreme prin aceasta nu au condamnat și nu s-au răsculat împotriva unor Episcopi legitimi, ci dimpotrivă, a unor pseudo-Episcopi și pseudo-învățători. Nici nu au creat în felul acesta schismă în Biserică, ci dimpotrivă, au izbăvit Biserica de schismă și de dezbinare.» [4]

    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/02/13/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/

Trackbacks/Pingbacks
  1. Nu există o “erezie a părtășiei la erezie”, ci o “isterie a părtășiei la erezie” – Ortodoxia mărturisitoare - 14 februarie 2018

    […] Matei, video-ul acesta e atât de explicit., încât ar trebui să închidă o dată pentru totdeauna discuția inutilă despre existența, […]

Scrie un comentariu

Scroll Up