Revista THE ECONOMIST în 1988: “Din 2018 pregătiți-vă pentru MONEDA UNICA numită PHOENIX şi salutaţi când se va întâmpla aceasta”

Ian 3, 2018 7543 0 goo.gl/wzUKbs
de Saccsiv

theeconomist-phoenix_get_ready_for_world_currency_by_2018
COPERTA: “Pregateste-te pentru o monedă internațională”

Titlul articolului: Pregateste-te pentru Phoenix
Sursa: Economist; 09/01/88, Ediţia. 306, pp 9-10

În treizeci de ani de acum înainte, americanii, japonezii, europenii, și oameni din multe ale ţări bogate, precum şi unii din ţări relativ sărace vor plăti probabil pentru cumpărături cu aceeaşi monedă. Preţurile vor fi stabilite nu în dolari, yeni sau mărci germane ci în, să zicem, phoenix. Phoenix va fi preferată de către companii și cumpărători, deoarece va fi mult mai convenabilă decât monedele naționale de astăzi, care atunci ne vor părea a constitui demodata cauză a perturbării vieţii economice din ultimul secol XX.
La începutul anului 1988, aceasta apare ca o predicție bizară. Propuneri pentru eventuale uniuni monetare au proliferat în urmă cu cinci și zece ani, dar au avut în vedere eșecurile din 1987. Guvernele economiilor mari au încercat să se apropie puţin câte puţin de un sistem al ratelor de schimb mai bine gestionat – o preliminară logică, s-ar părea, către o reformă monetară radicală. Pentru lipsa de cooperare în politicile lor economice de bază au stricat totul și au provocat creșterea ratelor dobânzilor care le-au adus în crahul bursier din luna octombrie. Aceste evenimente au temperat pe reformatorii cursului de schimb. Prăbușirea pieței i-a învățat că pretenția de cooperare politică poate fi mai rău decât nimic, și că până la cooperare reală sunt posibile (de exemplu, până când guvernele renunţă la o parte din suveranitatea economică) încercări suplimentare pentru a fixa valuta ce vor înainta greu.

Noua economie mondială
Cea mai mare schimbare în economia mondială încă de la începutul anilor 1970 este faptul că fluxurile de bani au înlocuit comerțul cu mărfuri devenind forţa care conduce ratele de schimb. Ca urmare a integrării neobosite a piețelor financiare ale lumii, diferențele dintre politicile economice naționale pot perturba rata dobânzilor (sau anticiparea ratei dobânzilor viitoare) numai puțin, dar încă reclamă transferuri mari de active financiare de la o țară la alta. Aceste transferuri inundă fluxul de venituri comerciale prin efectul lor asupra cererii și ofertei pentru diferite valute, și, prin urmare, asupra ratelor de schimb. Pe măsură ce tehnologia de telecomunicații continuă să avanseze, aceste tranzacții vor fi încă mai ieftine şi mai rapide. Cu politici economice necoordonate, valutele pot deveni doar mai volatile.
Prin toate aceste căi, graniţele economice naţionale se dizolvă lent. Cum tendința continuă, atracţia unei uniuni monetare asupra cel puțin a principalelor țări industriale va părea irezistibilă pentru toată lumea, cu excepția comercianților de schimb valutar și de guverne. În zona Phoenix, ajustarea economică pentru schimbarea preţurilor relative s-ar petrece fără probleme și în mod automat, mai degrabă așa cum se întâmplă astăzi între diferitele regiuni din cadrul economiilor mari (un rezumat de pe paginile 74-75 explică cum.) Absența totală a riscului valutar ar stimula comerțul, investiţiile și locurile de muncă.
Zona Phoenix va impune constrângeri severe asupra guvernelor naționale. Nu ar mai exista, de pildă, politica monetară naţională. Cursul monedei phoenix ar fi hotărât de către o nouă bancă centrală, probabil descendentă din FMI. Rata inflației mondiale – și, prin urmare, cu mici limite, fiecare rată naţională a inflaţiei, ar cădea în sarcina sa. Fiecare țară ar putea folosi impozitele și cheltuielile publice pentru a compensa scăderile temporare ale cererii, dar ar trebui să împrumute, mai degrabă decât să tipărească bani pentru a-şi finanța deficitul bugetar. Cu nicio posibilitate de suprainflaţie, guvernele și creditorii acestora ar fi obligat să analizeze planurile lor de împrumut și creditare mai atent decât o fac în prezent. Acest lucru înseamnă o mare pierdere de suveranitate economică, dar tendințele care fac din Phoenix o atât de mare atracţie vine din faptul că suveranitatea e departe, în orice caz. Chiar și într-o lume cu rate de schimb mai mult sau mai puţin variabile, guvernele individuale şi-au văzut independenţa politică controlată de lumea neprietenoasă de afară.
Cum viitorul secol se apropie, forţele naturale care împing lumea către integrarea economică vor oferi guvernelor o gamă largă de alegeri. Ele pot merge cu curentul, sau pot construi baricade. Pregătirea drumului pentru phoenix va însemna mai puține pretinse acorduri politice şi mai multe acorduri reale. Aceasta va însemna să se permită și apoi să se promoveze activ utilizarea în sectorul privat a unei monede internaţionale alături de banii naţionali deja existenţi. Asta ar lăsa pe oameni să se hotărască, prin intermediul banilor proprii, pentru o eventuală mişcare către o uniune monetară completă. Phoenix, probabil, va începe ca fiind un amestec de monede naționale, la fel cum este dreptul special de tragere astăzi. În timp, însă, valoarea sa față de monedele naționale ar înceta să mai conteze, pentru că oamenii ar alege-o pentru comoditate și stabilitatea puterii de cumpărare.
Alternativa – de a păstra autonomia politică – ar implica o nouă proliferare a unor controale cu adevărat draconice privind fluxurile comerciale și de capital. Această variantă oferă guvernelor un timp splendid. Ele ar putea gestiona mișcările cursului de schimb, implementa politicile monetare și fiscale fără inhibiție și aborda exploziile de inflație rezultate cu politici de preţuri şi venituri. Este o perspectivă de creștere a incapacităţii. Pregătiţi-vă pentru phoenix în jurul anului 2018 şi salutaţi aceasta când se va întâmpla.

NOTĂ OrtodoxINFO

Prestigioasa revista “The Economist” este deținută de familia de bancheri Rothschild, iar redactorul său şef, John Micklethwait, a participat de mai multe ori la Conferințele Bilderberg.

Vorbim așadar despre 1988, an în care majoritatea dintre noi nici măcar nu visam ca va cădea blocul estic. Păpușarii insa evident ca stiau, caci ei fac si desfac lucruri.

Sa ne amintim de exemplu ca intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, celebrul fost dizident sovietic Vladimir Bukovsky (care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS) a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale (creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller), formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov  pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov:

Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.

Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing: ”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Maastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.”

Cititi va rog mai multe la:

UNIUNEA EUROPEANA este un PROIECT MASONIC din secolul XIX / FONDATORII UE au fost ANTI CRESTINI / Iar DOCTRINA UE a fost inca de la inceput LUCIFERICA

Intre timp a aparut moneda euro iar in ultimii ani auzim din ce in ce mai des vorbindu-se despre necesitatea unei monede unice la nivel mondial:

Si tot un Rothschild spunea cu gura lui in 2012 despre o moneda unica internationala in 5 ani:

Dar, repet, toate acestea in 1988 pareau un sf si oricum nu pareau realizabile in 10 – 20 – 30 de ani, nici macar la nivel de pasi premergatori.

Vor reusi oare implementarea monedei unice in 2018 – 2020? Trebuie sa tinem cont si de faptul ca se lucreaza de zor si la eliminarea banilor cash. Deci moneda asta unica va fi mai mult ceva virtual.

Si oare chiar Phoenix se va numi? Daca o vor crea inainte de al treilea razboi mondial, nu cred. Daca o vor crea dupa, tot ce se poate sa pastreze aceasta denumire.

In ceea ce priveste al treilea razboi mondial, oricum, multa vreme nu vor mai astepta pana sa-l declanseze. Precedenta Mare Criza a inceput in 1928 iar doilea razboi mondial a inceput in 1939. Actuala Mare Criza actuala a inceput in 2008 si se va termina doar tot printr-o conflagratie. Ba unii economisti considera ca de fapt a inceput chiar din 2007. In primul caz au trecut 11 ani de la criza la razboi si stim ca papusarilor luciferici tare le mai place numarul asta. Iar 2007 + 11 = 2018 …

Cititi va rog mai multe la:

Previziunile mele pentru 2018 și anii care vor urma

Anul 2018 va fi deci extrem de interesant. Sa ne amintim si ca in 1948 se infiinta statul Israel. Iar 1948 + 70 = 2018 …

Dar despre acest 70 vom vorbi intr-un viitor articol.

Cititi va rog si:

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
Scrie un comentariu