X

Cum „își făceau legionarii de cap” în anii 30…

de null

Imagini pentru asasinarea lui armand calinescu

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Fotografia este din articolul:

MASACRUL din 21-22 septembrie 1939 / Unul dintre cele mai odioase acte de terorism ale Statului Român / 252 de persoane au fost ucise fără judecată si trupurile expuse pe strada / Elevii erau dusi in mod organizat sa le vada

Victor Ponta zicea in 2013 ca in „anii ’30 îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului.” 

Iar luna trecuta Ion Cristoiu scria si el pe blogul sau ca legionarii isi faceau de cap pe strazi, in plus i-a asemuit cu … actuala miscare #rezist:

Ion Cristoiu aseamănă pe tefeliști cu tinerii legionari. Exista însa cel puțin o diferență majoră : În timp ce legionarii luptau pentru a reda țara românilor, tefeliștii sunt de partea străinilor

Dar sa vedem cum „isi faceau de cap legionarii in anii 30”:

– 10 Aprilie 1930, au loc în Bucureşti ciocniri sângeroase între invalizii de război şi jandarmerie sub guvernul ţărănist. Studenţimea participă la manifestaţie alături de invalizi. Cu acest prilej a fost arestat un grup de studenţi în frunte cu dr. Gheorghe Sârbulescu. Corneliu Codreanu se înscrie ca prim apărător în procesul intentat studenţilor arestaţi.

– 11 Ianuarie 1931, Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier (expresia politică a Legiunii). În Ianuarie 1931 Corneliu Codreanu este arestat.

– 26 Martie 1931, se judecă la Curtea de Apel procesul lui Corneliu Codreanu şi al dizolvării Gărzii de Fier.

– Mai 1932, Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de guvernul Iorga-Argetoianu. Se fac arestări, sediile sunt sigilate, Corneliu Codreanu este împiedicat să vorbească şi să se apere în Parlament.

– 10 Iulie 1933, peste 200 de legionari se adună la Vişani pentru a construi un dig care să oprească revărsările de ape ale râului Buzău. Jandarmii, din ordinul lui Armand Călinescu, opresc această măreaţă iniţiativă, maltratând şi arestând pe legionari.

– 23 Noiembrie 1933, studentul legionar Virgil Teodorescu este asasinat, la Constanţa, de jandarmi, pe când lipea afişe.

– 28 Noiembrie 1933, legionarul Niţă Constantin este asasinat.

– 10 Decembrie 1933, I.G. Duca dizolvă Garda de Fier şi agenţii poliţiei devastează sediile Mişcării Legionare. Se fac cca 10000 de arestări dintre legionari. Garda de Fier depusese candidaturi în toate judeţele, dar prin această dizolvare era împiedicată de a se prezenta la alegerile generale fixate pentru 20 Decembrie 1933.

– Decembrie 1933, legionarul Nicolae Bălănoiu este asasinat de poliţie, din ordinul liberalilor. Numeroşi legionari sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava. Arestări numeroase se fac în toată ţara şi ele vor continua şi în primele luni ale anului următor.

– 29 Decembrie 1933, a fost asasinat de poliţia din Bucureşti legionarul Sterie Ciumetti, din ordinul liberalului Victor Iamandi.

– 12 Ianuarie 1934, legionarul Gheorghe Negrea este asasinat.

– 2 Ianuarie 1934, profesorul Nae Ionescu este arestat la Sinaia, dat în judecată şi ţinut arestat până la 7 Februarie 1934 când este pus în libertate, dar în seara aceleiaşi zile este rearestat şi menţinut la Consiliul de Război până la 15 Martie 1934.

– 1 Ianuarie 1935, Corneliu Codreanu semnează circulara către legionarii din întreaga ţară, făcând bilanţul anului precedent: 18.000 de arestari, cu 18.000 de case călcate de barbari şi umplute de sânge nevinovat; 300 de bolnavi în închisori, 16 morţi şi 3 înmormântaţi de vii sub pământ.

– În tabăra de muncă de la Drăgăşani, legionarii au lucrat de la 13 Iunie până la 14 August 1935, fabricând 100.000 de cărămizi destinate zidirii catedralei din acel oraş.

– De la 30 Iunie până la 15 Septembrie 1935, legionarii au lucrat cărămizi şi au clădit Mânăstirea Izbuc (jud. Bihor).

– De la 1 Iulie până la 16 Septembrie 1935, legionarii au lucrat la Buga (jud. Lăpuşna) la temelia unei mânăstiri.

– La Aciliu (jud. Sibiu), de la 1 Iulie până la 10 Octombrie 1935, legionarii au clădit o biserică.

– Tabăra de la Carmen Sylva a fost cea mai mare tabără de muncă a anului 1935. Acolo au lucrat, de la 5 Iulie până la 10 Septembrie, 800 de legionari în prezenţa lui Corneliu Codreanu, construind 7 cabane, 1 kilometru de şosea, terase, drum de automobile, 3 fântâni, au consolidat malurile, au făcut canale pentru scurgerea apelor, ziduri, turnuri etc.

– De la 8 Iulie până la 15 Septembrie 1935, legionarii construiesc un drum prin stâncă la Mânăstirea Arnota, locul de odihnă al voievodului Matei Basarab. În acest timp au lucrat 242 de legionari.

– În comuna Lat Laz (jud. Alba), de la 15 Iulie la 19 Octombrie 1935, legionarii au construit o minunată casă culturală.

– De la 8 Iulie până la 6 Octombrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cărămizi pentru a zidi o biserică în comuna Marca (jud. Sălaj).

– În comuna Ineu (jud. Arad), de la 18 Iulie până la 14 Septembrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei şcoli.

– De la 16 Septembrie până la 4 Octombrie 1935, legionarii au construit şase diguri ca să împiedice revărsarea apelor Oltului asupra avutului Mânăstirii Mamu (jud. Vâlcea).

– La 4 Octombrie 1935, în urma propunerii liberalului Victor Iamandi, ministru al cultelor în vremea aceea, Sfântul Sinod(!), cu îndemnul patriarhului Miron Cristea(!), trimite o adresă către toate eparhiile din ţară prin care interzice munca legionarilor pentru biserici.

– La 1 Mai 1936, se deschide Tabăra legionară profesor Traian Brăileanu de la Rădăuţi, care construieşte biserica Arhanghelul Mihail.

– Legionarul Gheorghe Grigor este asasinat de comunişti la Cernăuţi în luna August 1936.

– La 24 Noiembrie 1936, Ion I. Moţa, Vasile Marin, generalul Gh. Cantacuzino, Gh. Clime, preot Dumitrescu Borşa, Neculai Totu, Banică Dobre şi Alexandru Cantacuzino pleacă în Spania ca luptători legionari pe frontul generalului Franco.

– La 13 Ianuarie 1937, marea jertfă legionară se înscrie în istorie prin moartea eroică a lui Ion I. Moţa şi Vasile Marin pe frontul naţionalist din Spania, la Majadahonda.

– La 26 Februarie 1937, Consiliul de Miniştri desfiinţează cantinele şi căminele studenţeşti din toate centrele universitare. Această infamie a fost săvârşită în urma cererii lui Ştefănescu-Goanga şi Gabriel Marinescu şi se îndrepta, cu deosebire, împotriva legionarilor.

– La 2 Martie 1937, guvernul liberalului Gh. Tătărăscu hotărăşte închiderea tuturor Universităţilor din ţară. Măsura era luată împotriva studenţimii legionare.

– La 17 Mai 1937, se dă sentinţa în procesul intentat legionarilor care au condus Congresul Studenţesc de la Târgu Mureş. Alexandru Cantacuzino, dr. Paul Craja, Ştefan Georgescu, Gheorghe Furdui, Ioraş Teodor, Crudu şi Parvulescu sunt condamnaţi: primii doi la 1 an de închisoare, ceilalţi la 1 an şi 6 luni.

– La 6 Iulie 1937, se înfiinţează Tabăra legionară de la Câmpina, care se desfiinţează, la 11 Iulie în urma terorii autorităţilor.

– La 27 Iulie 1937, Prefectura judeţului Prahova trimite un ordin confidenţial fabricilor de postav, bere, sticlărie şi ciment din Azuga, în care cere îndepărtarea din serviciu a 36 de muncitori legionari.

– La 14 Decembrie 1937, este asasinat, în luptă electorală, legionarul Mihai Ţurcanu.

– La 6 Februarie 1938, bandele electorale cuziste împuşcă pe legionarii Mija Dumitru şi Florian St. Popescu în satul Mâineasa  (jud. Ilfov).

– La 9 Februarie 1938, Corneliu Codreanu, văzând pornirile ucigaşe ale guvernării A.C. Cuza-Octavian Goga, hotărăşte retragerea Mişcarii Legionare din propaganda electorală.

– La 30 martie 1938, Nicolae Iorga, primind o scrisoare de la Corneliu Codreanu, se adresează Parchetului pentru a deschide acţiune publică de ultragiu. Codreanu, în această scrisoare, îl învinovăţeşte pe Iorga de necinste sufletească şi de jignire a tineretului. Scrisoarea avea un caracter particular. Aici îşi află obârşia procesul Căpitanului.

– În prima jumătate a lunii Aprilie 1938, bandele lui Armand Călinescu fac descinderi la toate sediile Mişcării Legionare din Capitală şi provincie. Se confiscă arhivele. Se falsifică anumite acte şi se dau publicităţii. Societăţile de stat şi particulare sunt obligate să concedieze pe funcţionarii şi lucrătorii legionari. Într-o singură zi, S.T.B. concediază 13 funcţionari legionari. Ziarul “Curentul” face o intensă publicitate prigoanei, după ce, la 21 şi 23 Martie, publicase două reportaje cu fotografii în care recomanda Insula Şerpilor ca lagăr şi loc de tortură pentru legionari.

– La 13 Aprilie 1938, ziarele “Cuvântul” şi “Buna Vestire” au fost suprimate de guvern.

– La 17 Aprilie 1938, Codreanu este arestat în Bucureşti.

– La 19 Aprilie 1938, Codreanu este condamnat la 6 luni închisoare, maximum de pedeapsă, în procesul intentat de N. Iorga.

– În zilele următoare, guvernul lui Armand Călinescu publică numeroase legi şi regulamente pentru prigonirea Mişcării Legionare.

– În a doua jumătate a lunii Aprilie 1938, se fac sute şi mii de arestări printre legionari. Ziarele de la 29 Aprilie anunţă: ” Peste 300 de arestaţi vor fi judecaţi în timp de trei zile”. O grindină de calomnii şi insulte cădea asupra Mişcării Legionare. Documente false, acte măsluite, tind să justifice aceste calomnii.

– La 13 Mai 1938, se judecă la Craiova procesul celor 49 studenţi acuzati de “dezordine” de la 14 August 1934. Numeroşi legionari sunt internaţi în lagăre.

– În prima jumătate a lunii Mai 1938, toate tribunalele militare din ţară judecă procesele legionarilor. Sunt zeci şi sute de condamnări, chiar şi elevi de şcoală sunt băgaţi în închisoare. Părinţii sunt ameninţaţi cu moartea, rudele de asemenea.

– La 23 Mai 1938, începe, la Consiliul de Război al Corpului II Armată din Bucureşti, Judecarea celui mai mare proces politic din istoria românilor – procesul Căpitanului.

– La 27 Mai 1938, Căpitanul este condamnat la 10 ani muncă silnică, 6 luni degradare civilă, 5000 lei amendă, 2000 lei cheltuieli de judecată.

– La 8 Mai 1938, profesorul Nae Ionescu, director al ziarului “Cuvântul”, este arestat la locuinţa lui din Bucureşti şi dus chiar atunci în lagărul de la Miercurea Ciucului.

– La 25 Iunie 1938, începe la Tribunalul Militar al Corpului II Armată din Bucureşti judecarea fruntaşilor Mişcării Legionare. În dimineaţa de 1 Iulie 1938 se dă sentinţa: Alexandru Cantacuzino şi profesorul Vasile Cristescu, câte 9 ani de închisoare; Gh. Clime, Alexandru Cristian Tell, Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotigă, Sima Simulescu, Virgil Ionescu, Bănică Dobre, Gheorghe Furdui, dr. Şerban Milcoveanu, Nicolae Totu şi Radu Budişteanu câte 7 ani închisoare; Gheorghe Apostolescu, Eugen Ionică şi Serafim Aurel câte 5 ani închisoare; preotul N. Georgescu-Edineti 1 an închisoare.

– Noiembrie 1938, Generalul de jandarmerie Bengliu, dă un ordin prin care hotărăşte ca legionarii să fie împuşcaţi fără somaţie. Şi într-adevăr, legionarii Nicolae Făgădaru, Bică Anania şi Petre Andrei sunt împuşcaţi de jandarmi (8 Decembrie 1938).

– La 30 Noiembrie 1938, bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Corneliu Codreanu, dimpreuna cu Ion Caranica, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ion Trandafir, Iosif Bozântan, Ion Atanasiu, Ştefan Georgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrilă Bogdan, Ion Caratănase, Ion Pele şi Ştefan Curcă. Apoi îi îngroapă la închisoarea Jilava, turnând peste ei acid sulfuric şi punând deasupra o placă imensă de beton.

– La 3 Decembrie 1938, poliţia, fiind informată printr-un denunţ anonim că Comandamentul Mişcării Legionare s-ar afla la locuinţa bătrânului Dincă Cristescu, face o descindere unde nu găseşte nimic. Cercetând la alte proprietăţi ale bătrânului, găseşte, din întamplare, în comuna Colentina, tipografia Mişcării Legionare. Această tipografie fusese organizată de Titi Cristescu, şi acolo, în timpul prigoanei, s-au tipărit de către profesorul N. Pătraşcu şi V. Suciu manifestele Mişcării Legionare, “Curierul Legionar”, broşura profesorului Vasile Cristescu şi alte publicaţii. Cu prilejul descinderii poliţiei la tipografie au fost arestaţi fraţii Gheorghe şi Vasile Cristescu.

– La 4 Ianuarie 1939, în str. Aureliu 14 din Bucureşti, au fost surprinşi de poliţie şi arestaţi, legionarii: Gh. Clement, Dorca Filon, Virgil Noaghea, lt. Borzea şi alte elemente, care conduceau acţiunea Mişcării Legionare şi îndrumau legăturile cu  provincia.

– După ce fusese pus în libertate, la 19 Decembrie 1939, profesorul Nae Ionescu este iarăşi arestat şi închis în lagărul de la Miercurea Ciucului.

– La 14 ianuarie 1939, se judeca la Cluj procesul legionarului dr. Emil Popa şi încă a 9 legionari care sunt condamnaţi la închisoare.

– La 26 Ianuarie 1939, profesorul Vasile Cristescu, care conducea Mişcarea Legionară împreună cu Horia Sima, a fost asasinat de poliţie la locuinţa lui din strada Aviator Iliescu nr.15. Vasile Cristescu a fost împuşcat în frunte de iudeul Otto Reiner.

– La 1 Februarie 1939, intră în vigoare legea privitoare la pierderea naţionalităţii române, alcătuită de Armand Călinescu. Legea aceasta era vădit îndreptată împotriva legionarilor refugiaţi în străinatate.

– La 8 februarie 1939, se petrece la Bucureşti arestarea grupului legionar Nadoleanu. Legionarii sunt omorâţi şi arşi la Crematoriu, chiar în prezenţa lui Armand Călinescu.

– La 9 Februarie 1939, se termină la Cluj judecarea procesului asasinării rectorului Ştefănescu-Goangă. Pe banca acuzării se aflau 72 de legionari. Studenţii Pop Ion şi Lăscăianu Aurel sunt condamnaţi la moarte. Legionarul Atofanei Gheorghe la muncă silnică pe viaţă; 38 de legionari sunt condamnaţi între 12 ani şi 3 luni închisoare şi amendă.

– La 11 Februarie 1939, comandantul legionar Victor Dragomirescu, pe când încerca un zbor cu avionul în Bulgaria, în tovărăşia pilotului Andrei Costin, are un accident de motor şi este rănit. Este arestat şi dus la Spitalul Militar. Acolo a fost vizitat de legionara Natalia Nicolicescu, condamnată la 1 an închisoare, dar evadată şi urmărită de poliţie. Legionara Nicolicescu este arestată, iar Victor Dragomirescu, rănit încă, este dus la închisoarea Văcăreşti. De la închisoare este luat de comisarul Al. Davidescu şi ştrangulat. Apoi, tot de acesta, este dus la crematoriu, şi fiind încă în viaţă, este aruncat în cuptorul crematoriului.

– La 22 şi 23 Februarie 1939, se judecă la Tribunalul Militar din Bucureşti procesul legionarilor care organizaseră laboratorul din str. Căpitan Oarcă. Virgil Mihăilescu este condamnat la 8 ani închisoare, iar studenţii Achim Mircea şi Stroescu Alexandru la câte 6 ani. Toţi în lipsă. În prezenţă: Bereche Ion la câte 3 ani închisoare; dr. Constantin Zisu şi Contes Constantin la câte 4 ani închisoare; dr. Gh. Butu, Demetrescu Nicolae, Chirilă Nicolae şi Custură Ion la câte 1 an închisoare.

– La 9 Martie 1939, profesorul Nae Ionescu este rearestat şi dus la spitalul din Braşov, de unde este eliberat la 24 Iunie 1939, dar cu domiciliul forţat în Bucureşti.

– La 10 Iulie 1939, comandanta legionară Nicoleta Nicolescu a fost asasinată în Bucureşti de poliţia lui Armand Călinescu.

– În noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinaţi 252 de fruntaşi ai Mişcării Legionare. Acest măcel, în care îşi pierd viaţa cei mai vrednici conducători ai Mişcării Legionare, s-a săvârşit sub domnia lui Carol al II-lea, prim-ministru fiind generalul Argeşanu şi ministru de interne generalul Gabriel Marinescu.

Cititi va rog mai multe in articolul:

Cititi va rog si:

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

3 comentarii

  1. DUMNEZEU SA NE AJUTE sa scapam de stapinirea omului rosu de pe acest pamant dintre Nistru si Tisa .
    Iar cand aceasta corvoada blestemata ne o vom fi aruncat din spinarea noastra abia atunci ROMANIA ESTE ROMANIA CEA MARE SI ADEVARATA iar toate neamurile si popoarele vor plinge in jurul hotarelor ei .
    Amin.

  2. Citat din “Biserica si Miscarea Legionara” de Preot Ilie I. Imbrescu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti.

    Aşa cum l-am cunoscut altădată pe A.C. Cuza, erau şi
    tinerii “cuzişti” tot eretici. Mulţi dintre ei, când îi întâlneam
    aveau tupeul să mă ia “în băşcălie”, pe “chestia Vechiului
    Testament şi a Mariei Magdalena”. Această rătăcire avea să-şi
    dea roadele mai târziu !
    Nu tot aşa Legionarii ! Oricât eram de rezervat şi faţă de
    ei, nu puteam să nu recunosc o mare seriozitate omenească la ei
    şi un adânc respect faţă de Biserică. La Biserica studenţească
    “Sfântul Anton” – Curtea Veche, din Piaţa Florilor, unde
    mergeam mai des, vedeam cu mare mulţumire sufletească cum
    42
    era plină de legionari. Dar, ceiace mi-a întărit şi mai mult stima
    faţă de ei, a fost faptul că am aflat că ţineau postul şi am văzut eu
    însumi, în săptămâna Crăciunului din acel an, cum se spovedeau
    şi se împărtăşeau cu Sfânta Cuminecătură acolo. Acest lucru m’a
    făcut să mă întreb : ce fel de om era acela care i-a format aşa ?
    Auzisem de Codreanu, dar nu-l cunoscusem încă personal. Mi-a
    fost dat şi aceasta, într-o zi şi într’o împrejurare, care, pentru
    mine, nu mi s-a părut a fi nici o coincidenţă şi nici o simplă
    întâmplare.
    Era ziua de 24 Ianuarie 1933, la Bucureşti. Fiind Ziua
    Unirii, m-am dus tot la Biserica Studenţească “Sf. Anton”
    – Curtea Veche.
    Nu ştiam ce voi afla acolo. Din iniţiativa legionarilor, s-a
    făcut o Cruce de marmoră, care, fiind sfinţită la Biserica
    Studenţească, urma să fie dusă într-un frumos pelerinaj la
    Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Straşnicul
    Preot Nicolae Georgesu-Edineţi, după ce a sfinţit Crucea, a rostit
    o zguduitoare cuvântare, în care arăta cum Eroul Neamului a fost
    lăsat fără Sfânta Cruce la căpătâiu, şi cum pentru repararea
    acestei nedreptăţi faţă de Dumnezeu şi faţă de Neamul nostru,
    legionarii au luat binecuvântata iniţiativă din acea zi. După
    cuvântare a învăţat tot Sfinţia Sa, pe cei prezenţi să cânte “Cu noi
    este Dumnezeu”, pentru procesiune. După aceea, s-au format
    coloanele. Ca purtător al Crucii, din partea iniţiatorilor, a fost
    delegat Traian Puiu. Arătându-se dorinţa ca al doilea purtător al
    Crucii să fie şi un nelegionar, asistenţa a fost întrebată: “Cine va
    fi al doilea, din altă parte ?”. Singurul din Comitetul U.N.S.C.R.,
    şi cu totul independent de orice fracţiune naţionalistă, fiind eu,
    am răspuns: “Eu, – din partea Comitetului Executiv al
    U.N.S.C.R.”. Bucuroşi, tocmai pentru acest caz, au fost cu toţii
    de acord. Nu mă delegase nimeni din partea Comitetului, dar în
    clipa aceea, mi-am simţit cugetul îndemnat ca să fac aceasta în
    numele “supremei conduceri” a “Studenţimii creştine-române”.
    La câteva zile, după aceea, însuşi Comitetul U.N.S.C.R. a
    ratificat şi a fost satisfăcut de această iniţiativă în numele lui. Am
    fost învrednicit, astfel, de bunătatea lui Dumnezeu, ca să port şi
    43
    eu Crucea Eroului Neamului, dar, după cum se ştie, am fost
    opriţi la poarta Parcului Carol şi bătuţi groaznic de poliţie şi
    armată, din ordinul guvernului de atunci. Dintre cei doi, Traian
    Puiu s-a ales cu capul spart de un pat de puşcă. Eu am fost călcat
    în picioare şi apoi, tot dela o armă, m-am ales cu o coastă ruptă.
    Capul mi-a scăpat fără rană, întrucât m-au favorizat numai nişte
    cauciucuri poliţieneşti. Nu mai vorbim de Părintele Georgescu-
    Edineţi, care a fost călcat, scuipat, lovit cu bocancii soldaţilor şi
    peste cap şi peste faţă, în sfârşit, a fost batjocorit şi lovit ca pe
    vremea persecuţiilor păgâne. Momentul şi situaţia de atunci, este
    fără îndoială luat în seamă de Cer.
    Seara, pe la ora 7, în aceeaşi zi, eram la redacţia ziarului
    “Calendarul”, unde comentam cu toţii evenimentul trist şi rău
    prevestitor al zilei. Deodată, intră la noi Corneliu Zelea
    Codreanu şi tatăl lui, Profesorul Ion Zelea Codreanu. Veneau să
    vadă şi acolo care era starea de spirit şi să îmbărbăteze,
    mulţumind, celor ce au “suferit pentru Cruce”. Fiindu-i prezentat
    şi eu lui Corneliu Zelea Codreanu şi spunându-i-se că am dus şi
    eu Crucea, împreună cu Traian Puiu, a stat de vorbă deoparte
    ceva mai mult şi cu mine. I se spusese că sunt doctorand în
    Teologie şi că sunt foarte rezervat faţă de un anumit fel de
    “creştinism” teoretic al naţionaliştilor.
    Plin de naturaleţă şi fără ocolişuri diplomatice, mi-a spus
    şi mie, ca unui frate mai tânăr, că el a început lupta lui dela şi
    pentru o sfeştanie (sfinţirea apii), la Iaşi, unde a cerut ca să se
    înceapă cursurile creştineşte, în Universitatea Creştină, cu
    sfinţirea apei, şi cu invocarea Duhului Sfânt, şi nu jidoveşte şi
    păgâneşte, cum se înrădăcinase obiceiul, după războiu, sub
    influenţa liber-cugetătorilor şi a jidoviţilor şi bolşevizanţilor de
    acolo. Apoi mi-a vorbit şi despre lupta lui naţionalistă, aşa cum a
    scris, mai târziu în cartea lui “Pentru Legionari”. Convorbirea
    noastră n’a durat mai mult de zece minute. Am rămas plăcut
    impresionat de figura lui, şi serios îngândurat de cuvintele lui.
    A doua zi, resimţind în plin loviturile primite din ajun, nu
    m-am mai putut scula din pat şi atunci am văzut ce mi-a păţit
    44
    coasta. Locuiam la Căminul Studenţilor Bănăţeni. Am fost nevoit
    să rămân în casă aproape trei săptămâni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button