Toleranță în schimbul tiraniei. Poliția Gândirii și homosexualitatea

Noi 11, 2017 3061 2 goo.gl/JxQ3Lo

Facem concesii noii Poliții a Gândirii, de parcă am fi supușii unui stat dement stalinist, obsedat de sex, care ne obligă să fluturăm micile noastre steaguri curcubeu, în timp ce parada gay mărșăluiește prin fața noastră.

FOTO: https://bucovinaprofunda.files.wordpress.com/2017/11/tirania-gay-500×366.jpg

Voi fi foarte fericit dacă nu voi mai fi nevoit să scriu sau să citesc vreodată despre homosexuali. Chiar nu vreau să știu ce fac alți oameni în dormitoarele lor. Dar în zilele noastre, ei insistă ca noi toți să știm. Și, mai important, țin cu tot dinadinsul să fim de acord. Nu mai este suficient să ne ținem părerile doar pentru noi, să fim politicoși și amabili.

Suntem obligați să declarăm că pentru noi homosexualitatea este un lucru bun, iar cuplurile homosexuale sunt în toate privințele la fel ca cele heterosexuale. Cel mai strigător este că ni se cere să acceptăm ideea că un cuplu homosexual este la fel de potrivit să-i crească pe copii cum sunt bunicii copiilor. De fapt, mai potrivit.

Mulți oameni care nu cred o iotă din toate acestea știu că indiferent de domeniul în care activează (politică, media, armată, poliție sau educație) cariera lor va fi terminată dacă își fac cunoscute opiniile lor reale. Sunt sigur că mulți dintre ei mint în mod curent în aceste chestiuni, pentru a evita neplăceri.

Facem concesii noii Poliții a Gândirii, de parcă am fi supușii unui stat dement stalinist, obsedat de sex, care ne obligă să fluturăm micile noastre steaguri curcubeu, în timp ce parada gay mărșăluiește prin fața noastră.

Și ajungem acum la alt subiect. Nici măcar nu îi mai putem numi pe homosexuali „homosexuali”. Acest cuvânt neutru este insuficient de entuziast. Trebuie să le spunem „gay”.

Credeți că exagerez puterea și violența acestor forțe? Când vine vorba de acest subiect, elanul totalitar este incredibil. Am avut mai multe dispute și am fost numit în toate felurile de militanți.

Pot să trăiesc cu asta. E meseria mea. Dar ce se întâmplă cu un cuplu de bătrâni din Edinburgh, ai căror nepoți sunt distruși de ororile nenumărate ale societății noastre „eliberate”?

În primul rând, fata lor ajunge narcomană, la fel ca mulți alții într-o țară care permite publicitatea nesfârșită a drogurilor de către vedete rock , dar refuză să-i pedepsească pe cei care dețin stupefiante, singura măsură care ar funcționa.

Apoi, când încearcă să aibă grijă de copiii fetei lor, bătrânii sunt informați batjocoritor că sunt prea bătrâni pentru acest lucru, iar bolile lor minore îi descalifică pentru această sarcină. Ferească sfântul ca vreun angajator „să discrimineze” în felul acesta! Dar noua Poliție a Gândirii face, în mod ciudat, excepție de la propriile reguli.

Apoi, bătrânii sunt informați că nepoții vor intra în grija unui cuplu de homosexuali. Și – iar acesta este momentul crucial – sunt avertizați că dacă obiectează împotriva acestui aranjament nu îi vor mai vedea vreodată pe cei mici.

Nu mai contează restul. Această cerință de a aproba vocal noul regim, ca niște deținuți într-un proces stalinist, este partea care ar trebui să vă facă pielea de găină. Este tirania în acțiune, în special folosirea copiilor pentru șantajarea părinților și a bunicilor. Oamenii care fac acest lucru, sunt în stare de orice.

Nu e uimitor când te gândești că această campanie a început în numele toleranței?

NOTĂ OrtodoxINFO
Ți-a plăcut acest articol? Te rugăm să ne susții, făcând o mică donație pentru menținerea acestui portal.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
articole asemănătoare
2 Comentarii la “Toleranță în schimbul tiraniei. Poliția Gândirii și homosexualitatea”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Ionut
    # 11 noiembrie 2017 at 13:45

    “Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima. (Nicolae Steinhardt, „Monologul polifonic”)

  2. # 11 noiembrie 2017 at 15:05

    Sodoma și Gomora la nivel mondial

Scrie un comentariu