Papismul se bazează pe un fals, este o religie nelegitimă. Argumente scripturistice și istorice că Sfântul Apostol Petru nu a propovăduit la Roma

Noi 10, 2017 6470 8 goo.gl/PGKEDu

.

Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 pana la anul 66, perioadde timp in care teologii apuseni sustin ca Petru a slujit ca episcop la Roma, adica 25 de ani

Teologii romano-catolici aseaza deplasarea Apostolului Petru la Roma pe la anul 41 dupa Hristos, adica in al doilea an al domniei imparatului Claudiu, sustinand ca a ramas la Roma 25 de ani, adica pana la anul 66, cand a suferit moartea muceniceasca sub Nero. Sa vedem mai intai daca asa stau lucrurile si daca cele afirmate sunt in acord cu cele istorisite de Sfanta Scriptura. Pentru a dovedi adevarul vom recurge la naratiunea istorica a Evanghelistului Luca despre calatoriile misionare ale Apostolului Pavel, in care facem cunos­tinta cu cei doi Apostoli, precum si cu epistolele lor. Din acestea va iesi la iveala timpul cand s-au intalnit cei doi Apostoli unul cu celalalt, unde au avut loc intalnirile, in ce an, si cine s-a deplasat cel dintai la Roma si daca Petru insusi s-a deplasat sau nu la Roma in aceasta perioada de timp.

Apostolul Pavel s-a intors la Hristos pe la anul 37, dupa trei ani(Gal 1,18) s-a urcat la Ierusalim pentru a-1 cunoaste pe Petru si a ramas la el cincisprezece zile; asadar prima intalnire dintre cei doi Apostoli s-a petrecut la Ierusalim in anul 39. O a doua calatorie la Ierusalim o face Apostolul Pavel plecand din Antiohia impreuna cu Varnava pentru a aduce milosteniile crestinilor daruite saracilor din Iudeea ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Varnava si a lui Saul” (Fapte 11, 30-12, 25).

Aceasta perioada coincide cu foametea care a avut loc sub cezarul Claudiu, pe vremea guvernatorilor Iudeii Cusios Fados si Tiberiu Alexandru, adica pe la 44 – 45. In conti­nuare in Faptelor Apostolilor se istorisesc urmatoarele(12,1-3):

Si in vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat sj pe Petru.

Deci pe la anul 45 Petru se afla tot in Iudeea. Spune Pavel in Epistola catre Galateni (2,1):

Apoi, dupa paisprezece ani (de la prima cercetare impreuna cu Apostolii a celor privitoare la credinta) m-am suit iarasi la Ierusalim cu Varnava, luand cu mine si pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat (Apostolilor) Evanghelia pe care o propo­vaduiesc la neamuri.

Si in Faptele Apostolilor se istoriseste despre aceasta urcare a lui Pavel la Ierusalim, istorisire in care se face referire si la al doilea motiv al urcarii lui Pavel: chestiunea primirii la credinta prin prealabila taiere imprejur. „Si fa-candu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis: Barbati frati…” (15, 7-21). Asadar Petru se gasea in Iudeea si dupa 14 ani de la prima intalnire dintre Pavel si Petru, cand rama­sese la el 15 zile, adica din anul 39 + 14 = anul 53. Si dupa aceasta a venit in Antiohia unde a fost mustrat de Pavel.

Potrivit celor relatate in Faptele Apostolilor (cap. 18-21), Pavel s-a urcat iarasi la Ierusalim si a imbratisat Biserica, insa versetul nu nominalizeaza vreun Apostol pe care 1-a intalnit, ci la modul general: a intalnit intreaga Biserica. Si fiindca cercetatori cu credibilitate considera calatoria rela­tata la Galateni cap. 2, 1identica cu aceea de la Fapte 18, 21, iar la Galateni 2, 9 se spune: „Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Varnava dreapta spre partasie cu ei”, rezulta faptul ca Petru era la Ierusalim si dupa 14 ani de la prima intalnire cu Pavel. Asadar, potrivit atat celei dintai, cat si celei de-a doua relatari, pe la anul 53 Petru se afla la Ierusalim. In plus, prin ce-a de-a doua varianta, a intalnirii anterioare de la Fapte 11,30 – 12, 25, se da marturie despre faptul ca Petru a ramas permanent la Ierusalim si in tinuturile dimprejurul Iudeii.

In anul 58 este scrisa Epistola catre Romani, in care Petru nu este amintit deloc, lucru inacceptabil daca presu­punem ca Petru se afla la Roma. Dar s-a dovedit deja ca nu a fost.

In anul 60 Pavel a urcat la Ierusalim pentru ultima oara, unde a ramas de la Cincizecimea anului 60 pana in primavara celui de-al treilea an: 62-63. Iata ce scrie Luca despre aceasta in Faptele Apostolilor:

Si sosind la Ierusalim, fratii ne-au primit cu bucurie, Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov si au venit acolo toti preotii(21, 17-18).

Nu se relateaza aici daca, in afara de Iacov, vreun altul dintre Apostoli se gasea la Ierusalim. De aici se pot face doua supozitii: fie ca Apostolii erau in diaspora, fie ca nu au fost mentionati din lipsa unui motiv important. O a treia ipoteza, a probabilitatii de a se fi deplasat Petru la Roma, nu se sprijina pe nimic, deplasarea la Roma fiind respinsa de Faptele Apostolilor (28,20-31), astfel incat Petru nu era la Roma nici pe la anul 60. ,

Pe la anii 61 – 63, pe cand se afla in inchisoare, Pavel scrie Epistola catre Efeseni[1]. Prima epistola soborniceasca a lui Petru adresata iudeilor din diaspora Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei si Bitiniei a fost scrisa in urma celei catre Efeseni a lui Pavel, dupa cum indica numeroasele asemanari si identitati lexicale dintre ele, ceea ce indica faptul ca Petru a avut cunostinta de ea si ca era primita de toti. Epistola lui Petru indica drept loc al scrierii ei Babilonul, fapt care arata ca Petru se afla in Babilon pe durata tinerii in inchisoare a lui Pavel.

Teologii Apusului, dorind sa uneasca cele separate si sa anuleze distantele dintre Roma si Babilon, au inteles Babilonul ca fiind Roma si, printr-o modificare inovatoare, au vorbit de Roma in loc de Babilon. Este, intr-adevar, o mare reusita si o nascocire inteleapta, insa totodata o za­darnica risipa de inteligenta, fiindca nepotrivirile care reies din textul epistolei concureaza cu dificultatile pe care le presupune anularea distantelor dintre cele doua tinuturi. Este adevarat ca Eusebiu face referire la o anume varianta amendata a denumirii Babilonului, si aceasta din cauza ca a urmat de buna credinta referintele anumitor teologi rasariteni. Insa, asa cum vrem sa dovedim, Eusebiu, in calitate de cronicar, iar nu de interpret al Scripturilor, istoriseste traditiile. Babilonul este Babilonul si nu Roma; iar faptul ca este vorba despre Babilon se vede din continutul insusi al epistolei. Apostolul, scriind iudeilor din diaspora, spune la sfarsit ca imbratiseaza Bisericile Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul sau”. Iar Marcu era episcopul Bisericii din Egipt. Dar si daca nu era pe atunci episcopul Egiptului, acest fapt nu justifica deloc schimbarea Babilonului in Roma; asadar, in anul 63 Petru se afla in Babilon. Iar faptul ca Babilonul era Babilon si nu Roma, asa cum spun unii, este atestat si in epistola a doua catre Timotei a lui Pavel, in care Pavel ii scrie lui Timotei, zicand: Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire” (4, 11). Epistola aceasta a fost scrisa de la Roma – daca acceptam ca Babilonul este Roma si daca acceptam ca Petru era la Roma, atunci Marcu ar fi fost impreuna cu el. Dar atunci cum de-i scrie Pavel lui Timotei sa-1 aduca cu sine pe Marcu? Asadar, de vreme ce acolo unde era Marcu era si Petru, rezulta ca Petru nu era la Roma, ci in Babilon. Nu este de mirare faptul ca Marcu este invitat de Pavel de vreme ce Apostolii nu erau episcopii unei cetati anume, iar aceasta epistola a fost scrisa aproximativ pe la anul 66, perioada de timp in care lui Marcu ii era imposibil sa porneasca din Babilon si sa vina catre Timotei, chiar daca socotim ca era vorba despre Babilonul cel mare. Asadar Petru nu era la Roma nici pe la anul 66. S-au implinit astfel cei 25 de ani fara ca Petru sa se fi deplasat la Roma.

Daca sfintele moaste ale Apostolului Petru au fost mutate la Roma sau daca Petru a fost adus si a mucenicit la Roma nu cunoastem, deoarece istoria tace, iar din fragmentul lui Clement nu reiese ca a mucenicit la Roma. Dar chiar daca a mucenicit acolo, a fost adus pentru a mucenici si nu s-a deplasat ca propovaduitor al cuvantului dumnezeiesc, nici nu a fost intemeietor al Bisericii Romei.

Marturii culese din istorie si din Scripturi

In Cronica pascala a Alexandriei (vo1I, pag. 432) este infa­tisata urmatoarea traditie: in anul acesta (indict. 11, 3) Marcu Evanghelistul a plecat pentru a vesti cuvantul lui Hristos egiptenilor si alexandrinilor, intemeind mai intai Bisericile Alexandriei in fruntea carora a stat timp de 22 de ani. Desi nu este intru totul exacta, aceasta traditie indica totusi faptul ca Marcu a petrecut destui ani in Egipt.

Potrivit lui Eusebiu, Marcu a murit in Egipt in anul al 8-lea al domniei lui Nero, care a imparatit de la anul 54 pana la anul 68. Deci anul al 8-lea coincide cu anul 62. Iata cuvintele lui Eusebiu:

Iar in anul al optulea al imparatiei lui Nero, Anianos ii urmeaza primul la slujirea comunitatii din Alexandria lui Marcu Apostolul ji Evanghelistul; si era acesta barbat iubitor de Dumnezeu si minunat intru toate[2].

Asadar, moartea Apostolului Marcu s-a petrecut in inul 62. Si fiindca epistola lui Petru il mentioneaza pe Marcu rezulta ca ea este ulterioara primei epistole scrise de Pavel din inchisoare, cea catre Efeseni, scrisa pe la anii 60 -61. Rezulta faptul ca epistola lui Petru a fost scrisa putin dupa cea a lui Pavel catre Efeseni, pe care Petru a vazut-o, si, prin urmare, cu putin inainte de moartea lui Marcu. Asadar Petru se afla in anul acela alaturi de Marcu in Egipt, iar Babilonul este Babilonul Egiptului, cel aflat la sud de Helipoli. De aici si tacerea lui Petru asupra Babilonului acelui din Siria, care este ascuns sub numele de Asia. Deci in zadar se zbat inventatorii Babilonului imagi­nar, in locul caruia aseaza Roma pentru ca Petru sa se deplaseze acolo. Petru a ramas nemiscat in Babilon. Martu­riile aduse de teologii apuseni pentru a dovedi vechimea Babilonului imaginar la care ne-am referit (si caruia ii substituie Roma) nu au nici o valoare, fiindca il inter­preteaza gresit pe Eusebiu si fiindca Eusebiu si-a extras informatiile din izvoare tulburi. Acesta prezinta ca adevar istoric si povestea despre Simon Magul pe baza careia e sprijinita opinia scrierii la Roma a Sfintei Evanghelii dupa Marcu, lucru pe care-1 relateaza si Clement Alexandrinul[3]. Asadar Babilonul este Babilonul, iar nu Roma, iar in primii ani ai prizonieratului lui Pavel, Petru se afla alaturi de Marcu in Babilon.

Perioada de timp a sederii lui Petru in Egipt este sta­bilita din doua informatii istorice care certifica datele deja prezentate. Informatiile acestea, desi nu intru totul exacte, sustin totusi faptul ca Petru se afla in Egipt de la anul 62, an in care a scris cea dintai epistola soborniceasca din Babilonul Egiptului.

Insa, informatia istorica a lui Eusebiu despre data mortii lui Marcu pare inexacta, deoarece, potrivit epistolei lui Pavel catre Coloseni (4, 10) si a celei catre Filimon (v. 24), ambele scrise de la Roma, Marcu se afla alaturi de Pavel, iar in epistola a doua catre Timotei il cheama pe acesta la Roma. Cea dintai dintre aceste epistole a fost scrisa in anul 63 sau 64, iar cea de-a doua pe la anul 65 – 66. Asadar informatia istorica a lui Eusebiu despre timpul mortii lui Marcu nu poate fi exacta. Ceea ce este indicat cu precizie atat de istorie, cat si de epistole este faptul nedeplasarii lui Petru la Roma si slujirea lui Marcu alaturi de Pavel de la anul 62 – 63 pana la anul 66, poate si mai mult.

Nu poate fi corecta nici ipoteza deplasarii lui Petru la Roma pe durata sederii vreme de doi ani a lui Pavel acolo, deoarece Faptele Apostolilor si Epistola a doua catre Timotei si cea catre Evrei neaga acest lucru. Faptele Apostolilor spun (28, 30-31):

Iar Pavel a ramas doi ani intregi in casa luata de el cu chirie, si primea pe toti care veneau la el, pro­povaduind imparatia lui Dumnezeu si invatand cele despre Domnul. Iisus Hristos, cu toata indrazneala si fara nici o piedica.

Cu aceste cuvinte se incheie Faptele Apostolilor. Ce rezulta deci din cuvintele lui Luca? Rezulta oare ca Petru s-a deplasat la Roma? Rezulta oare ca Pavel a marturisit la Roma? Desigur nu. Ce rezulta asadar? Rezulta faptul ca pe la anii 65 – 66 Petru nu era la Roma si faptul ca Pavel nu mucenicise inca si ca el singur, timp de doi ani, a propovaduit la Roma imparatia lui Dumnezeu. Aceasta marturie o sprijina si Epistola a doua catre Timotei (4, 9-22), in care Pavel scrie catre Timotei:

Sileste-te sa vii curand la mine. Ca Dimas, iubind veacul de acum; m-a lasat. Numai Luca este cu mine… La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit in ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina lor in socoteala! Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.

Ce reiese din cuvintele lui Pavel?

Faptul ca era sin­gur;ca cei din jurul lui l-au parasit, cu exceptia lui Luca;ca s-a aparat;ca Domnul S-a aratat si 1-a intarit, pen­tru ca prin el propovaduirea sa ajunga la urechile si la cunostinta tuturor neamurilor si ca a fost izbavit din gura leului.

Din primul punct reiese faptul ca Petru nu era la Roma; din al doilea, faptul ca Luca este martorul credin­cios; din al treilea, faptul ca s-a aparat de doua ori inaintea cezarului Nero (lucru indicat de subinsemnarea de la sfarsitul epistolei) in legatura cu acuzatia pentru care a fost adus legat la Roma, iar nu pentru acuzatia de incendiere a Romei; din al patrulea, faptul ca 1-a intarit pe el Domnul, pentru ca prin el vestea cea buna sa ajunga la cunostinta si auzul tuturor neamurilor, ceea ce arata ca misiunea lui apostolica nu s-a terminat, ci ca se deschide inaintea lui un nou stadiu al luptei; iar din al cincilea, faptul ca a fost salvat din primejdia abatuta asupra lui, fiind dezlegat si lasat liber; faptul ca a fost declarat nevinovat si disculpat de acuzatiile aduse impotriva lui. Felonul si pergamentele pe care cere sa i le aduca Timotei indica o dorinta a unui om liber si nu a unuia aflat in legaturi. Asadar Pavel, pe la anii 65 – 66 petrece liber la Roma, lucru acceptat de multi dintre cercetatorii care vorbesc si despre o a doua depla­sare a lui Pavel la Roma, cand se spune ca a suferit moartea muceniceasca. Lucrul acesta, insa, nu este marturisit de Sfintele Scripturi.

Deci, de vreme ce Pavel nu a murit in anul 66, ci a realizat si o noua calatorie misionara, cum se face ca a mucenicit impreuna cu Petru in anul 66 pe cand s-ar fi aflat la Roma?

[1] Am scris anterior ca epistola catre Efeseni a fost scrisa de la Roma, fiindca marturia spune ca a fost scrisa din inchisoare, dar Pavel a fost in legaturi si in Iudeea. Daca insa consideram Roma drept loc al scrierii, atunci datarea se avanseaza.[2] Eusebiu, Istoria bisericeascacartea a II-a, cap. 24.[3] Ibidem, cap. 14-15.

extras din cartea De ce papa si supusii lui s-au despartit de Biserica lui Hristos?,de Sfantul Nectarie de Eghina

NOTĂ OrtodoxINFO
Ți-a plăcut acest articol? Te rugăm să ne susții, făcând o mică donație pentru menținerea acestui portal.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
8 Comentarii la “Papismul se bazează pe un fals, este o religie nelegitimă. Argumente scripturistice și istorice că Sfântul Apostol Petru nu a propovăduit la Roma”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. RomeoB
    # 10 noiembrie 2017 at 8:05

    https://www.activenews.ro/stiri-politic/Romania-are-un-stat-catolic-si-un-popor-ortodox.-Istoria-nefericirii-noastre-147361

    Franța și Rusia au convenit ca principatele Moldovei și Țării Românești să se unească într-o FEDERAȚIE (pe model iugoslav și cehoslovac), sub domn străin. Elitele românești însă le-au tras clapa „marilor arhitecți” și au făcut unirea pe care o plănuiau în ascuns de mult timp, sub Cuza. Evident că soluția Cuza nu a convenit „protectorilor” noștri și ne-am trezit cu rege străin, în cel mai scurt timp. Catolic, bineînțeles.

    Rege străin sub domnia căruia s-au dărâmat 26 de biserici ortodoxe în București, mai multe decât pe vremea tiranului Ceaușescu. Aceste detalii n-o să apară în cărțile de istorie, dar se pot găsi informații, prin documente, pe ici pe colo.

    Ajungem la Marele Război. Regatul României a ales să lupte pentru Transilvania din cauza faptului că Basarabia…nu era cuprinsă în înțelegere. Cu alte cuvinte, Marile Puteri au garantat unirea principatelor așa cum erau ele în 1856, iar Moldovei îi era ruptă Basarabia. De-aceea, elitele românești au ales să lupte pentru eliberarea Transilvaniei și nu a Basarabiei. Era singura alegere pe care o puteau face. Cu toate astea, când Dumnezeu ne-a întins mâna pentru a putea recupera Basarabia, spre cinstea lor, aceleași elite nu au ezitat să profite de ocazie, chiar dacă știau bine că vor urma repercursiuni din partea Marilor Puteri. Și așa a și fost. De altfel, SUA nu a recunoscut niciodată, de jure, unirea Basarabiei cu România. Asta apropo de declarațiile recente ale ambasadorilor SUA de la Chișinău…

    Statul român era așa de catolicizat, că încoronarea Regelui Ferdinand nu s-a făcut după tradiția ortodoxă a domnitorilor români, suveranului fiindu-i pusă coroana pe cap de către…președintele Senatului. Cei doi suverani au participat la o slujbă de binecuvântare în Catedrala Alba Iulia și cam atât. Despre diferențele dintre încoronarea suveranilor români și încoronarea regelui Ferdinand puteți citi aici.

  2. RomeoB
    # 10 noiembrie 2017 at 8:07

    Pe scurt: pentru occidentalizarea poporului, și pentru recunoașterea statului creat de ei, acest stat trebuia catolicizat. Paranteză: acest proiect a fost aplicat tuturor țărilor din Est, dar în România deznaționalizarea a avut cele mai devastatoare efecte.

    De-aceea am avut nenorocirea numită „Uniație”, de-aceea s-a „deșteptat conștiința națională odată cu Școala Ardeleană”. Amândouă evenimentele sunt descrise propagandistic în cărțile de istorie, de zici că miile de martiri ortodocși, s-au omorât singuri, iar Școala Ardeleană a mizat totul pe o identitate latină păgână, pe care o moștenim și azi și care nu rezonează neam cu acest popor. Conștiința națională nu s-a deșteptat cu Școala Ardeleană, ea a rămas oprimată. În fapt, ni s-a permis fabricarea unei alte conștiințe naționale, ceea ce este cu totul altceva. De altfel, puțini realizează că în perioada respectivă, a fi „latin” însemna a fi „catolic” și mai puțin de sorginte romană. E și firesc. De-a lungul istoriei, românii au fost continuatorii romanității orientale, care se depozita și transmitea prin ortodoxie.

    Ceea ce spun eu nu este o conspirație, ci este o realitate confirmată la cele mai înalte niveluri. O spune chiar un pro-occidental convins, precum domnul Iulian Fota, fost consilier prezidențial:

    „Nici o graniță între noi și Occident nu este atât de rigidă precum cea religioasă. De aceea înaintașii nostri, ideologic, au pus accentul pe latinitate, pentru că doar ea îi unea pe toti românii și ne integra in Vest, ca egali ai lor. Când la pace, românii pun un mare accent pe religia ortodoxă, cum au facut-o legionarii în anii treizeci, o fac pentru a adopta o atitudine anti-occidentală. Insistăm pe ce ne separă minimalizând elementele de comuniune.

    P.S. Chiar daca sunt și ortodox mai întâi de orice sunt român” . Post-scriptumul domnului Fota demonstrează exact ceea ce spuneam: românii pe care și-i dorește statul sunt cei care – din interes sau conjunctură -, au renunțat la identitatea părinților lor, care avea ca element de bază ortodoxia. De-aceea curentul dacist a fost impus, ca și contrapondere la latinism, dar la fel de fals, întâi de comuniștii fără Dumnezeu și apoi preluat și stimulat de ruși.

    Este vorba, până la urmă, despre conflictul între un stat catolic, acum secular și un popor ortodox despre care a scris și Eminescu acum 130 de ani.

    De-aceea o să vedeți că toate elitele din România – inclusiv seculariștii -, apără tot ce lezează catolicismul din această țară.

    De aceea o să vedeți că televiziunle de știri transmit în direct slujbele de la Vatican și Papa Francisc are o imagine mai bună decât Patriarhul (oricare ar fi el).

    De-aceea s-a schimbat calendarul în Biserica Ortodoxă, de-aceea preotul ne pune inelul pe stânga – ca la catolici -, și nu pe dreapta ca în toată lumea ortodoxă.

    De-aceea suntem primul popor ortodox vizitat de un Papă după 1000 de ani.

    De-aceea fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, semnează înțelegeri secrete cu Vaticanul și nimănui nu-i pasă, iar dacă un Guvern semnează un acord de colaborare cu BOR iese iureș.

  3. RomeoB
    # 10 noiembrie 2017 at 8:09

    De aceea nu ne-am reunit cu Basarabia, pentru care am fost pedepsiți crunt în 1940. De-aceea Franța și Rusia s-au ocupat, cu binecuvântare americană, de răsturnarea violentă a lui Ceaușescu în 1989.

    De-aceea o să vedeți cum cei mai fanatici pro-occidentali o să-l prefere și pe Stalin și pe Brucan și pe oricine, mai degrabă decât să accepte o forță națională dar autohtonistă sau ortodoxă.

    De aceea greco-catolicul Iuliu Maniu – cel care voia unirea condiționată a Transilvaniei cu România și agent plătit al serviciilor secrete britanice – are bulevarde în toată țara, iar ortodoxul Mircea Vulcănescu este fără de mormânt și în curând fără de nume.

    De-aceea prima victimă a unui asasinat politic a fost conservatorul Barbu Catargiu, iar alți oameni politici tradiționaliști n-au murit în patul lor.

    De-aceea avem un președinte român cu numele de Klaus, o nevastă de fost demnitar care și-a schimbat numele din Niculina în Josette, iar pe liderii marcanți ai opoziției îi cheamă Ludovic și Clotilde.

    De-aceea avem un imn greco-catolic, adresat poporului care nu vrea să se deștepte din ortodoxie. Slavă Domnului că măcar steagul național este format din culorile pe care le afișa și Mihai Viteazul, chit că în altă ordine.

    De-aceea ni s-a schimbat limba așa de mult încât un român obișnuit trăitor în secolul XIX n-ar mai înțelege nimic.

    De-aceea scria Petre Țuțea în anii ’30 ai secolului trecut: „ Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative și după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranța transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcționarilor lor”

    De-aceea, pentru Europa, Rusia, America, etc, fundamental este să supraviețuiască structura statului român, indiferent de soarta poporului pe care ar trebui să-l reprezinte.

    De-aceea a fost impus comunismul în Estul tradiționalist, acolo unde popoarele ortodoxe nu s-ar fi secularizat în veci. Secularismul este consecința directă a catolicismului din Occident.

    De-aceea, în 1940, s-a preferat sacrificarea poporului (din Ardealul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia, Herța și Cadrilaterul), pentru a se salva statul.

    De-aceea scria Eminescu: „Poporul nostru a trăit aproape 2.000 de ani și a supraviețuit tuturor încercărilor vremii, iar sub acest stat (de la 1866 – n.mea) croit el nu va supraviețui nici 200 de ani”. Timpul lucrează în defavoarea noastră.

    P.S. Acest text nu se dorește un atac la adresa românilor catolici sau greco-catolici, ci este pur și simplu o înșiruire de fapte. Cred că și românii de altă etnie sau religie ar dori să trăiască într-o țară cu un guvern firesc, cu o mentalitate firească poporului majoritar, în care să nu existe lovituri de stat, revoluții și revolte la fiecare 20-30 de ani.

    Note:

    1) Alex M. Stoenescu,2012, Ed.Rao, Istoria Loviturilor de Stat din România, vol IV, partea a II-a, pagina 188.

  4. John
    # 10 noiembrie 2017 at 8:51

    În așteptarea lui Antihrist -Rabin mistic descrie modul în care Mesia va fi descoperit lumii

    Rabinul Nir Ben Artzi, un binecunoscut lider mistic israelian, a făcut o declarație remarcabilă duminica trecută, prezicând că identitatea lui Mesia va fi dezvăluită în viitorul apropiat, oferind chiar detalii specifice despre modul în care va avea loc revelația.

    „Mesia este la lucru chiar acum,” a spus Rabbi Ben Artzi într-o predică. „Evrei, fiti fericit! Foarte curând, Mesia va fi dezvăluită tuturor! ”

    Rabinul a intrat în detaliu, explicând cum se va întâmpla acest lucru.
    https://www.breakingisraelnews.com/97595/mystic-leader-god-soon-reveal-messiahs-identity-dream-message-rabbis-worldwide/#3lidtP8opTv5IUzf.99

    • isa
      # 10 noiembrie 2017 at 13:13

      Doamne! Acestia sunt rataciti rau!

  5. costel
    # 10 noiembrie 2017 at 13:46

    https://www.breakingisraelnews.com/97566/report-jewish-businessmen-behind-mysterious-land-purchase-greek-orthodox-church/#/
    Oameni de afaceri israelieni au cumparat de la Patriarhia Ortodoxa a Greciei (care este al doilea, ca marime, detinator de pamanturi in Ierusalim), 2,5 acri de pamant (2500 mp) in vederea constructiei de apartamente de lux.
    La inceputul lui iulie, aceeasi Patriarhie a mai vandut catre companii imobiliare alti 123 acri (12300 mp/1,23 ha) de pamant in unul din cele mai bogate cartiere din Ierusalim si tot in iulie a vandut pentru suma de 1,5 milioane $ dreptul de inchiriere pe 99 ani a unui teren in Jaffa. In iunie a mai vandut in secret 1,72 ha de teren in Cesarea pentru o suma necunoscuta, teren pe care se afla vechiul amfiteatru roman si hipodromul, catre o companie din Ins. Caraibe.

  6. Nicoleta
    # 10 noiembrie 2017 at 14:22

    Poate aflați adevărul și despre crucea întoarsă de la Vatican, despre care se spune să este „moștenire” de la Sfântul Petru, care el însuși a cerut să fie răstignit cu crucea întoarsă. Adevăr sau fals?

  7. # 10 noiembrie 2017 at 15:35

    O altă minciuna și o blasfemie în ceea ce ai privesc pe papistași, este rătăcitul Anton de Padova care il reprezintă în ,, iconografia” lor tinandul pe Pruncul Iisus în brațele, întrebare: când la ținut rătăcitul asta in brate pe Iisus când antonio de Padova nici nu exista pe această lume când Mântuitorul era pe pământ?!

Scrie un comentariu