Cazuri de REACȚII ADVERSE GRAVE ale VACCINURILOR: Mărturii primite de la părinți

Oct 28, 2017 20087 0 goo.gl/XLbN68
Marturie reactii post-vaccinale, inclusiv AUTISM, Iuliana I.

„Buna ziua!

Numele meu este Iuliana I. si sunt mamica lui Ayan (4 ani si 6 luni). Copilul meu este tot ce mi-am dorit de la viata si il iubesc mai mult decat pe mine. L-am nascut cu o malformatie la inima (Tetralogie Fallot) si a fost operat pe cord deschis la varsta de 11 luni.

Avand incredere in sistemul medical, i-am facut toate vaccinurile: cele din maternitate, 2 luni, 4 luni si 6 luni.
Dupa fiecare vaccinare au fost reactii adverse:

  • la 2 luni s-a umplut de bubite mici rosii si facea apnee in somn (a fost 3 saptamani in spital cu diagnostic de pleomonie).
  • la 4 luni a facut vaccinul si dupa 3 zile ne-am internat in spital, dar de data asta cu diagnostic de bronsolita. Copilul facea febra foarte mare dar nu prezenta semne de raceala.
  • la 6 luni iar internare in spital (4 saptamani), dar medicii nu stiau ce sa imi spuna ca are!
La 10 luni am plecat cu el in Italia, unde a fost operat la inimioara si medicii de acolo, vazand istoricul nostru medical mi-au spus ca s-a facut o greseala enorma vaccinand acest copil pentru ca din punct de vedere medical fiul meu nu era apt sa fie vaccinat!

Dupa 6 luni de stat in Italia ajung in Romania si ce fac?! Vaccinez cu ROR, desi medicii italieni mi-au spus sa nu mai vaccinez, dar eu, ca un cetatean bun si neinformat, ascult medicii romani. Mi-am nenorocit copilul!!! Dupa 2 saptamani de la administrarea ROR-ului fiul meu s-a oprit din vorbit! Parca uitase tot!!! Nu ne mai striga, isi facea nevoile pe el desi noi scapasem de pampers, il strigam pe nume si nu ne mai raspundea, contactul vizual era foarte redus, nu mai vroia sa stea intre oameni si nu mai socializa.
Dupa nenumarate vizite la psihiatri si psihologi ajungem la cruntul diagnostic de AUTISM!!!

De ce vreti sa ma obligati sa vaccinez in continuare??? Stie cineva cat ma lupt pentru ca educatoarea nu mi-l vrea in grupa dansei? Imi doresc sa mai fac un copil… O sa il imbolnavesc si pe acela? Prefer sa mor, prefer puscaria, prefer sa plec din tara mea, prefer ORICE, doar sa nu mai vaccinez!!!

Am toate documentele si analizele copilului care demonstreaza ca el nu s-a nascut cu autism, ci mercurul din vaccin l-a nenorocit! Sper ca Ayan sa ma ierte vreodata pentru alegerile gresite pe care le-am luat in ceea ce il priveste!

STOP VACCINARE OBLIGATORIE!!! PRO INFORMARE!!!”

Iuliana I.


Marturie reactii post-vaccinale, inclusiv AUTISM grav, Alina S.

„Numele meu este Alina, am o fetita in varsta de 8 ani diagnosticata la aproape 2 ani cu autism, in prezent nu vorbeste, cognitiv nu este bine deloc, de anul acesta incepem invatamantul la domiciliu.

Toate problemele au inceput inca de la nastere, insa atunci nu mi-am dat seama ca au afectat-o vaccinurile, au avut grija medicii sa ma convinga ca nu are nimic.

Am nascut intr-o zi de vineri prin cezariana, o fetita sanatoasa cu o greutate de 3500 g, lungime 50 cm si scor apgar 10. Dupa 3 zile de la nastere a facut un icter urat, dupa vaccinarea antihepatita B. Atunci am crezut ca starea ei este de la icter. 3 zile nu a deschis ochii, dormea non-stop si nici la baita nu se trezea. Medicul neonatolog o consulta dupa baita si ne spunea ca e cam lenesa, ba ca are displazie de sold congenitala bilaterala.

Am plecat acasa, bineinteles nu inainte de a-i face vaccinul BCG. Toate bune, acasa fetita manca bine, dormea bine si era foarte vesela, la 2 luni isi tinea bine capsorul si gangurea, imi amintesc ca dimineata vorbeam cu ea cate o ora si ea gangurea, radea si dadea din manute. Dar a venit vaccinul de la 2 luni, la aproximativ o luna de la vaccin a inceput sa planga foarte mult, uneori tipa si cate 2-3 ore fara sa o putem linisti, dar medicul pediatru zicea ca e de la dinti, ca e de la colici si ne prescria picaturi pentru colici. In prostia noastra am vaccinat in continuare pana la 1 an.

La varsta de 1 an imi amintesc ca in aceeasi zi i-au facut 2 vaccinuri, ROR si DTP. Desi fetita incepuse sa silabiseasca inca de la 6 luni, la 2 saptamani dupa vaccin fetita era schimbata, plangea foarte mult si nu mai dormea, facea spasmul hohotului de plans, odata a si lesinat de la atat plans. De atunci facea frecvent febra, era mai tot timpul racita si pe la 1 an jumatate cand m-am internat in spital pentru o alta raceala, medicul pediatru mi-a recomandat ca pentru spasm sa merg cu ea la un psihiatru.

Incepusem sa caut pe internet, copilul meu nu vorbeste si nu raspunde la nume… toate cautarile ma duceau catre pagini despre autism. La 1 an si 10 luni ne-am hotarat sa mergem la medic, desi banuiam ce este, parca totusi speram medicul sa-mi spuna ca nu are nimic. Am fost daramati si inca suntem, desi am inceput terapia de la 2 ani, am platit bani grei, dar starea de sanatate a fetitei se degrada cu fiecare an, terapia nu ducea la nici un rezultat, incepuse sa aiba probleme intestinale grave, constipatie si cate o saptamana, in conditiile in care eu ii gateam mereu, manca fructe si legume, salate, era vesnic balonata, avea reflux gastric si incepuse sa se invineteasca la gurita.

Am stat 3 ani cu chirie prin Bucuresti incercand fel si fel de terapii, dar totul era in zadar. Imi amintesc ca tot scriam de problemele ei pe un grup de parinti cu autism in speranta ca au trecut prin stari similare si ma pot ajuta, atunci o mamica mi-a spus ca ar putea avea intolerante alimentare, disbioza intestinala pentru ca mai toti copiii cu autism au aceste probleme si asa am inceput sa sap internetul. Locuiam cu chirie in Voluntari pentru terapie, doar eu cu fetita si ziua alergam cu ea la terapie, iar noaptea citeam. I-am facut analize pentru intolerante, am trecut la dieta fara gluten, zahar, lapte si alte chimicale din alimentatie si in acest moment probleme intestinale le-am rezolvat, dar autismul nu a plecat de la noi, inca mai este in familia noastra.

Am continuat investigatiile si se pare ca sunt multe probleme, de la intoxicatie cu mercur, la probleme metabolice, infectii bacteriene ale tractului intestinal, imunitate compromisa, pubertate precoce, are probleme de detoxifiere grave si din aceasta cauza a acumulat multe toxine din mediu.

Acum urmeaza un protocol biomedical de echilibrare a florei intestinale, mineralizare si vitaminizare sub indrumarea unui nutritionist din tara. Se pare ca au inceput sa ajunga informatiile si la noi in tara vizavi de autism. Cu speranta mergem inainte si credem ca se mai poate repara ceva, cat? nu vom sti niciodata…

Am fost de multe ori la spital, medicii dau din umeri, ba chiar mi s-a spus sa ma astept la ce e mai rau, ca acesti copii cu timpul vor face si epilepsie, ba am fost acuzata ca este asa din cauza ca eu am refuzat medicatia antipsihotica. Am facut si eu lucru bun refuzand medicatia, probabil ca daca administram medicamente, fetita era si mai rau acum.

Dragi parinti, vaccinurile au omorat si au imbolnavit foarte multi copii si inca o mai fac. Epidemia de rujeola din tara este consecinta vaccinarii in masa, copiii vaccinati fac boala si o raspandesc.

Si cum bine spunea cineva, sub diagnosticul de autism se ascunde prejudiciul produs de vaccinuri.

Un copil pana la 6 luni nu are imunitate, el isi ia anticorpi din laptele matern si este protejat pana capata imunitate. Sa injectezi virusi intr-un corp fara imunitate este o crima, virusii se vor localiza in celule si vor deregla metabolismul enzimatic, hormonal, iar mercurul, aluminiul si alti adjuvanti din vaccinuri se duc in creier si duc apoi la boli precum AUTISM, ADHD, EPILEPSIE, DIABET TIP 1, BOLI AUTOIMUNE, MOARTEA SUBITA A SUGARULUI, ETC.”

Alina S.


Marturie reactii post-vaccinale, gemeni: baiat cu simptome din spectrul autist descoperite inainte de 1 an si fetita cu multiple intolerante si alergii

„Sunt mămica a doi copii, un băiațel și o fetiță, gemeni. Ambii au fost afectati într-un fel sau altul de vaccinuri. Pe atunci nu ştiam nimic despre vaccinuri, ştiam doar ce îmi spuneau medicii şi anume că trebuie făcute. Le-am făcut… Au fost vaccinaţi până la 4 luni, inclusiv cu a doua doză de hexa.

Erau perfecţi înainte de vaccinuri. S-au născut la termen pentru o sarcină gemelară – în săptămâna 38, băieţelul a avut la naştere o greutate de 2.750 kg şi scor APGAR 10, iar fetiţa – 2.370 kg şi scor APGAR 9. Nu au stat la incubator.

Încep cu băieţelul. În primele luni se dezvolta bine, mânca bine, dormea, lua în greutate normal. La o lună şi jumătate gângurea foarte mult, râdea, era foarte isteţ şi receptiv, ţin minte că eu şi soţul spuneam despre el că o să vorbească foarte repede, atât de mult gângurea. Apoi, pe la 2 luni şi jumătate – 3 luni ne amuzam că ne imita cântecul, cânta şi el ca răspuns la melodiile pe care le auzea sau la cântecul nostru. Era forte atent la ce îi arătam şi spuneam, ne răspundea prin gângureli când îi vorbeam şi ne urmărea cu privirea, râdea tot timpul când ne jucam cu el.

A făcut vaccinurile hexa la 3 şi 4 luni. În decurs de o lună după vaccinul de la 4 luni am observat o schimbare la el, a devenit din ce în ce mai apatic, mai agitat, mai nervos, nu mai dormea bine, se trezea de nenumărate ori pe noapte şi ţipa.

Am mai observat că nu mai era băieţelul vesel şi atent pe care îl ştiam. Plus că nu mai gângurea deloc, amuţise! Pe la 5 luni devenise din ce în ce mai absent şi neatent, trist şi părea rupt de realitate, de tot ce se întâmpla în jurul lui. Părea că nu mai înţelege nimic şi pe zi ce trecea era tot mai împietrit la orice stimul.
Pe la 6-7 luni am observat că nu se mai întorcea către noi când îl strigam, decât foarte rar, după multe chemări, nu mai râdea aproape deloc, plângea sau ţipa aproape tot timpul, era agitat şi nimic nu-i mai convenea, nici măcar când încercam să-l sărutăm, să-l gâdilăm, sau să-l aruncăm în sus, lucruri care înainte îi făceau mare plăcere. Nu reuşeam să comunicăm cu el, să-l facem să ne înţeleagă sau să înţelegem ce vrea.
Nu mai cânta ca înainte şi odată cu trecerea timpului am observat că nu se nu se mai juca normal. Joaca lui era stereotipă, compusă din trântirea obiectelor pe jos, de nenumărate ori, răsucirea lor sau lovirea obiectelor în mod repetat să facă zgomot.

Am început să citesc şi am dat peste alte cazuri ca ale noastre. Am făcut legătura cu vaccinurile. Mi-am amintit că eu nu am fost niciodată liniştită cu subiectul „vaccinare”, ştiam că unii părinţi refuză şi nu înţelegeam de ce. La momentul vaccinării am întrebat-o pe doamna doctor dacă sunt motive de îngrijorare şi ce riscuri implică vaccinarea pentru copii, iar dumneaei m-a „liniştit”, ridicând în slăvi beneficiile vaccinării şi spunându-mi că nu există alte reacţii adverse în afară de roşeaţă la locul înţepăturii şi eventual febră. Acum însă înţelegeam că unele efecte adverse pot fi chiar foarte, foarte grave şi noi le trăiam. Găseam mai multe persoane în situaţia noastră, părinţi „păţiţi­” care acuzau aceleaşi simptome la copiii lor, toate după vaccin. Nu putea să fie doar o coincidenţă!

Băiatul a stagnat multe luni. În timp ce alţi copii de vârsta lui se dezvoltau, el bătea pasul pe loc. Mai mult, pe la 10 luni începuse să aibă stereotipii şi mişcări anormale ale capului şi corpului. Dădea din cap stânga-dreapta, cu tot cu una din mâini, repetând mişcarea de 6-7 ori. Făcea asta în mod repetat de mai multe ori pe zi.
Aşadar lucrurile mergeau din ce în ce mai rău . Pierduse achiziţii şi apoi stagna… şi apăruseră mişcările astea anormale! ERAM DISPERAŢI!!! Ştiam că vaccinurile ne afectaseră copilul.

Am fost la mai mulţi medici… ridicau din umeri… am început tratament de detoxifiere, suplimente, regim (fără lactate, fără gluten) şi usor uşor au început să se vadă îmbunătăţiri.
La 1 an şi ceva am consultat şi un neuropsihiatru din Bucureşti, temându-ne de un diagnostic de tulburări de spectru autist… Dar la acel moment copilul se îmbunătăţise mult, în urma tratamentului pe care îl urma deja de câteva luni. Neuropsihiatrul ne-a pus diagnosticul de „întârziere în dezvoltare” şi ne-a recomandat tratament medicamentos şi terapie pe limbaj şi cognitiv, zi de zi, cu un psihoterapeut, întrucât până la acea vârstă copilul nu spunea niciun cuvânt şi nici nu părea că o s-o facă prea curând…
Cu acea ocazie am întrebat medicul neuropsihiatru dacă este legătură între autism, întârzieri în dezvoltare şi vaccin şi mi-a răspuns: „Nu există dovezi ştiinţifice în acest sens, DAR…NICI NU PUTEM NEGA NUMĂRUL FOARTE MARE DE COPII CARE AU AVUT PROBLEME DE ACEASTĂ NATURĂ ÎN URMA VACCINURILOR!!!” Păi cum să mai ai curaj să vaccinezi?

Referitor la raportarea reacţiilor adverse, am avut o discuţie cu doamna doctor de familie, când ne-a sunat pentru vaccinul ROR, la 9 luni, pe motiv de „epidemie de rujeolă”, care „intrase în judeţ”, ce mai, era „bau–bau”! Cu acea ocazie i-am cerut să raporteze reacţiile adverse suferite de copil, dar ne-am lovit de un zid. Nu poate raporta pentru că eu ca părinte NU AM DOVEZI că e de la vaccin! A tot dat vina pe copil, spunând ba că e născut prematur, ba că e sarcină gemelară, ba că ea oricum văzuse că nu se dezvolta bine înainte de vaccin! (ceea ce nu era adevărat) si că dânsa e oricum PREA MICĂ să raporteze aşa ceva fără dovezi… Şi că SINGURELE REACŢII ADVERSE PE CARE LE POATE RAPORTA SUNT FEBRA ŞI ROŞEAŢA LA LOCUL ÎNŢEPĂTURII! M-a înfuriat la culme! Dar cum de copilul fusese perfect, făcea atâtea până la vaccin şi apoi a regresat??? Asta nu ştie, copilul e vinovat, el oricum era în urmă! Grozava gândire… dă vina pe copil! Oricum nu există dovezi.
I-am spus că refuzăm categoric orice alt vaccin şi ne asumăm riscul să dăm piept cu „bau– bau” , adică o boală a copilăriei pe care şi eu am făcut-o şi n-am mai murit. Ne-a cerut să dăm o declaraţie şi am dat-o. După care am raportat chiar eu reacţiile adverse completând personal fişa RAPI , on-line.

Acum că avem o confirmare de la medicul neuropsihiatru că sunt mulţi copii care au probleme de natură neurologică în urma vaccinării, stau şi mă întreb: cine trebuia să ne informeze despre riscurile vaccinării, despre reacţiile adverse MENŢIONATE CHIAR ÎN PROSPECTE (cum am aflat ulterior)? Poate aflând de posibilitatea sechelelor neurologice nu aş fi ajuns aici pentru că nu mai vaccinam! A cui era datoria să ne spună adevărul, ambele faţete ale vaccinării, ca să putem alege? A celei care nu ştie decât de febră şi roşeaţă? Cea la care ne ducem încolonaţi pentru „imunizare”, cu încredere, că „ştie mai bine”? Nici dacă-mi dădea o bâtă în cap nu cred că eram mai dezamăgită… de tot sistemul, nu doar de un medic…

Acum băiatul e bine, şi-a revenit mult, a recuperat, face detoxifiere… încă nu vorbeşte… Vom vedea în timp ce va fi. Sperăm să-şi revină complet cu ajutorul lui Dumnezeu.

Fetiţa a avut şi ea de suferit de pe urma vaccinurilor. Încă din maternitate, după vaccinare i s-a declanşat dermatita atopică, pe care a avut-o luni de zile, a suferit mult în primele luni de viaţă din cauza refluxului esofagian, cu nopţi nedormite, arcuit şi plâns în timpul alăptării, ţipat ore în şir ziua, noaptea… noi disperaţi nu ştiam de la ce… în fine, astea au trecut, cu chin pentru toată lumea, dar au trecut… În prezent are multiple intoleranţe alimentare, alergii, pentru care ţine regim. Aproape refuză solidele… nu ia în greutate… încă nu am rezolvat problemele digestive, face încă tratament. Sper să trecem cu bine şi peste ele.

Totuşi, cred că o să mă întreb mult timp de acum înainte cum ar fi fost copiii noştri dacă nu i-am fi vaccinat: sigur mai SĂNĂTOŞI!

Maria, 37 ani


 

Marturie reactii post-vaccinale, Mihaela M.

„Ma numesc Mihaela M. si in momentul de fata am trei copiii sanatosi, dar nu a fost asa de la inceput.

In 2009 s-a nascut Liviu, primul copil si ca o mama grijulie am ascultat medicul din prima lui clipa de viață, nici nu am fost intrebata la nasterea lui daca sunt de acord sa il vaccinez, așadar credeam ca sunt obligatorii.

Pe atunci medicul de familie ne chema la vaccinuri si imi amintea asta, mai ales că trebuia sa semnez de fiecare data in condica lor. Nicodata nu am vazut UN PROSPECT SAU si nici NU MI S-AU PREZENTAT REACTIILE ADVERSE!

La cateva zile dupa vaccinul de 6 luni a facut temperatura 39-40 de grade. A durat vreo 3 zile, pentru ca nu am reusit sa o scad cu nimic. Am sunat la 112 si am stat in spital 1 saptamana pe antibiotic cu diagnosticul de „bronsita”.

La varsta de 1 an am plecat in calatorie in alta tara, dar cum am coborat din avion am vazut ca avea o serie de bubite pe fata si pe gat, bubite foarte mari care i-au trecut foarte greu cu tratament alopat pentru alergie dat de medicul de familie.

De la 8 luni Liviu mergea in picioare tinut, la 1 an si 1 saptamana mergea singur, echilibrat, sigur pe el. Mentionez ca el nu a mers de-a busilea si nu s-a tarat, rostea cuvinte ca mama, apa, papa, tata.

Vaccinul de 1 an l-am facut cu întârziere pentru ca nu se gasea in depozit si desi medicul de familie mi-a propus sa il cumpar, am refuzat. Imediat dupa vaccin am vazut o regresie la vorbit, abia articula „MA”, iar pe celelalte cuvinte nu le mai zicea deloc. La mers, pur si simplu nu mai mergea si se târa. I-au trebuit cateva săptămâni pana sa mearga iarasi in picioare, dar nu mai era acelasi… cadea mereu din picioare, chiar daca statea, parca i se inmuiau piciorele si cadea.
Medicul de familie mi-a spus ca e normal, pentru ca e bebelus si cat echilibru poate avea un copil de 1 an?! Dupa acel vaccin bolile s-au tinut lanț: luna de luna el racea, a primit antibiotice sirop , daca nu isi faceau efectul treceam la injecții intramuscular. De prin luna martie pana tarziu in octombrie, noiembrie, timp de 2 ani la rand, Liviu se umplea de bubite pe corp, mari, la inceput cat moneda de 50 de bani, zonele era rosii, treptat se intareau pana se transformau in niste pustule cu lichid lipicios de parca era oparit. Am cautat alergolog sa vedem ce se intampla cu el, pentru ca deja lua Aerius, dar fara efect. Atat pediatrii cat și medicul de familie mi-au spus ca de la 3 ani in sus sunt relevante testele. I-am crezut si am asteptat.

Intre timp s-a nascut Raissa si ea a facut vaccinurile in maternitate plus „vitamina K”. Desi banuiam vaccinurile pentru alergiile lui Liviu, nu eram inca sigura, asa ca am acceptat.
La varsta de 1 luna si jumatate i-a copt vaccinul BCG facut in bratul stang, a fost ca un furuncul urias si am ramas socata pentru la la Liviu NU a copt nimic. Am schimbat medicul de familie si intreband de asemenea despre aceasta reactie mi-a spus ca e posibil ca vaccinul sa nu se fi „prins” si ca nu e o problema, daca vreau pot sa il refac oricand…. Am intrat la banuieli si mai ales ca noul medic de familie, inainte sa ma cheme cu cea mica la vaccinul de 2 luni, m-a intrebat de reactii si prospect. Am inceput sa imi pun intrebari in legatura cu obligativitatea, cu siguranta vaccinurilorss cu etica medicilor.

Am refuzat vaccinarea ambilor copii, vroiam mai multe informatii pro, dar gaseam contra, plus cateva marturii ale unor parinti care veneau cu copiii la recuperare la Sanatoriu Balnear Techirghiol. Am vazut cu ochii mei cum arata un copil cu vatamare grava din cauza vaccinurilor.

La 3 ani si jumatate am mers cu Liviu la medicul alergolog, unde a facut testarea cutanata. A reiesit ca era alergic la praf, par de iepure, era sensibil la mucegai, cacao, ou, fructe pe care el nu pusese gura pentru ca nu vroia sa manance. La testele de sange i-a iesit ca are alergie in corp, insa medicul nu reusea sa isi dea seama de la ce.
Am inceput tratament alopat de desensibilizare cu Aerius, Montelukast si diferite creme timp de 3 luni, am facut pauza 3 luni, apoi am fost iar la testare. In paralel facea detoxifiere cu zeolit. El, care inca mai cadea din picioare dupa 1 an de tratament in combinatia de mai sus, acum nu mai cadea, bubitele erau din ce in ce mai putine si ieseau doar pe picioare de la genunchi in jos, insa racelile erau prezente fie vara fie iarna. Pe langa oprirea vaccinarilor, am inceput sa reduc medicamentele alopate si sa merg spre homeopate! Racelile nu mai exista, o tuse trece in 2 zile, febra nici atat!

Acum am trei copii sanatosi pentru ca ne ferim de medici!

Mihaela M.


Marturie reactii post-vaccinale, Raluca Chelcea

„La 1 an si 2 luni ii fac baiatului „vestitul” vaccin ROR.
Precizez ca la 9 luni facuse deja rubeola, fara nici cea mai mica complicatie, fara febra, doar bubite ce au trecut in 3-4zile.
Dar, ca o mamă „silitoare” ce eram ii fac totusi ROR-ul. Dupa circa 3 saptamani de la vaccin intru cu copilul in spital, la Matei Balş. Avea bube groaznice, febra foarte mare. A primit diagnosticul „rujeola”…boala impotriva careia vaccinasem. Intreb ce are , iar raspunsul: „Eee, o boala ca alea ale copilariei… e ceva auxiliar…”. Auxiliar? Dar ce este?
Ma externez cu el fara nici un raspuns… Pe biletul de iesire din spital scrie doar „eruptie cutanata” si atat.
I-am facut pe banii mei si din proprie initiativa analize pentru anticorpi… si surpriza… copilul avusese o frumusete de rujeola.
Ma uit (cam tarziu ce-i drept) pe prospectul ROR-ului… la ingrediente scria „virus viu atenuat”… Aha!… Oare pe al nostru au uitat sa-l atenueze si inca mai „dadea din coada”?

La circa o luna de la problema mea intra in spital cu baietelul, tot dupa vaccinul ROR, o cunostinta, de data asta copilul avea rubeola, cu febra foarte mare, convulsii, tot tacâmul. Aceleasi intrebari puse de mamă, aceleasi raspunsuri mizerabile.

Stau si ma intreb: oare cati dintre miile de copii ce au facut rujeola in ultimii ani au facut-o in urma vaccinului precum fiul meu? Are cineva vreo statistica? Fiul meu e nascut la sfarsitul lui martie 2010…”

Raluca Chelcea

Ți-a plăcut acest articol? Te rugăm să ne susții, făcând o mică donație pentru menținerea acestui portal.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
Scrie un comentariu