Patriarhul Rusiei, Kirill vine la București în semn de OMAGIU adus celor 10 ani de când IPS Daniel a fost ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sep 28, 2017 11094 3 goo.gl/jfV2Jb

Surse diplomatice de la Kremlin au confirmat pentru revista Q Magazine că Patriarhul Chiril I al Moscovei, care conduce Biserica Ortodoxă Rusă, cea mai mare biserică creștină a lumii, va veni la București din 26 până în 28 octombrie 2017.

Faptul că la Kremlin se știe despre această vizită, arată nu doar dimensiunea spirituală a acestui moment, ci mai ales semnificația politică.

Aceleași surse au precizat pentru Q Magazine că președintele rus, Vladimir Putin, și-a dat acordul pentru această vizită, chiar dacă, oficial, puterea politică și Biserica din Rusia sunt separate și nu au relații de subordonare.

Sursele Q Magazine ne-au declarat că Patriarhul rus vine la București în semn de omagiu adus celor 10 ani de când  Preafericitul Daniel a fost ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dar și pentru a genera o relansare a relațiilor inter-ortodoxe dintre cele două Biserici, cele mai mari ca număr de creștini din toată lumea.

Cine este Chiril, patriarhul filozof care schiază și face scufundări, și de ce va rămâne în istorie ca Patriarhul premierelor? Un portret Q Magazine.

PATRIARHUL CU BIROU ÎN KREMLIN

Patriarhul Chiril al Moscovei ( pe numele său Vladimir Gundeaev) s-a născut la Leningrad (St. Petersburg) la 20 noiembrie 1946. Tatăl său a fost preot, iar mama sa profesoară de germană.

După ce termină clasa a VIII-a, înainte de a absolvi Şcoala Medie, a fost angajat ca membru al Expediţiei Geologice Complexe a Direcţiei Geologice de Nord-Vest din Leningrad, lucrând aici între 1962-1965 în calitate de tehnician cartograf. Urmează Seminarul teologic și Academia Teologică Ortodoxă din Leningrad. Este tuns în monahism și trece prin toate treptele ierarhice până devine mitropolit în 1991.

Din 1989 până în 2009 este Preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe  (din august 2000 — Departament al Relaţiilor Externe Bisericești), membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 27 ianuarie 2009, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.

Chiril era considerat de mult timp „aproape ca omul cel mai cult din Rusia”, scrie Mihail Zâgar în „Toți oamenii Kremlinului”, carte pe care laureata Nobel, Svetlana Alexievici, o declară „cea mai serioasă analiză a ultimilor 20 de ani”.

„În aprigii ani ’90, el a început să prezinte propria sa emisiune la Canalul Unu al televiziunii ruse – Cuvântul păstorului – remarcându-se prin faptul că vorbea o frumoasă și modernă limbă rusă, emisiunile lui erau limpezi, filozofice, profunde și foarte moderne”, scrie Zâgar, amintind că Chiril, la acea vreme doar mitropolit, era perceput atât de modernist și de reformist, încât începuse să fie acuzat de erezie și de o prea mare apropiere de catolici și de occidentali.

În 2009, Chiril devine Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse(BOR), în primele alegeri democrate din cadrul acestei Biserici, după căderea Uniunii Sovietice în care predomina ateismul ca politică de stat. Conduce practic cca 150 de milioane de credincioși ruși din Rusia și din alte 60 de țări.

Imediat după alegere, și-a format în jurul lui o echipă de intelectuali străluciți și a continuat să fie mai mult decât un lider spiritual. Consolidând experiența dobândită ca „ministru de Externe” al BOR – funcție pe care o deținuse pe când era mitropolit de Smolensk și Kaliningrad – Chiril devine un ambasador al politicii ruse în lume, fâcând turnee în Asia și în America Latină unde a vizitat aliații tradiționali ai Rusiei.

Chiril a devenit un apropiat al actualului președinte al Rusiei și astăzi multă lume se întreabă mai în glumă, mai în serios, dacă el este omul lui Putin sau Putin omul Patriarhului?

Indubitabil însă, carisma, puterea și erudiția lui Chiril, (care atunci când era mitropolit nu a ezitat să urce pe o scenă la un spectacol rock în Ucraina și să salute asemeni unui star, urlând în microfon, o sută de mii de oameni) sunt arme pe care Vladimir Putin le-a cultivat, luânduși-l aliat.

Din 2011, printr-o decizie luată de Dmitriy Medvedev, Patriarhul are un birou la Kremlin, pe același culoar cu Președintele rus.

Chiril nu s-a sfiit ca în preajma ultimelor alegeri prezidențiale să declare public că prosperitatea și stabilitatea Rusiei, de când a venit la putere Vladimir Putin, este un „miracol de la Dumnezeu”, devenind astfel un agent electoral pentru actualul lider de la Kremlin.

Dincolo de declarații însă, între cei doi există nu doar o colaborare, ci și o prietenie.

Chiril, pasionat de schi, a acceptat de multe ori invitația lui Putin de a practica acest sport împreună cu el pe pârtiile de la Soci, chiar dacă de cele mai multe ori, Patriarhul preferă Elveția.

Întregind tabloul de cleric „altfel”, pe lângă schi, Chiril iubește și scufundările.

La rândul său, Putin l-a ajutat pe Patriarh să reunifice Biserica din interiorul granițelor cu Biserica „albă”din afara Rusiei, fondată la New York și care cuprindea în mare parte descendenți ai intelectualilor și nobilimii care a părăsit Rusia din cauza bolșevicilor veniți la putere din 1917.


Această unificare face din Chiril Patriarhul celei mai mari biserici din lume, după cea Catolică.


Relația apropiată dintre Biserică și puterea politică a dus la adoptarea în 2010 a unei legi îndelung așteptată, prin care toate proprietățile confiscate Bisericii erau retrocedate acesteia.

Kremlinul a finanțat mereu prin diferite granturi Biserica sau organizații afiliate acesteia precum Uniunea Tineretului Eurasiatic și Institutul pentru Studii Eurasiatice care promovază interesele politice ale Kremlinului în lume.

DISENSIUNI

Au existat însă și momente în care Chiril nu a „îmbrățișat” cauza lui Putin.

Invadarea Ucrainei și anexarea Crimeei, pe care Putin a justificat-o într-un discurs ca fiind de esență spirituală, pentru că aici s-ar fi botezat Vladimir cel Mare, creștinătorul Rusiei, a pus în pericol viața a sute de mii de ruși ortodocși și a fragilizat situația miilor de parohii organizate sub Biserica ucrainiană autonomă, dar afiliată la Biserica Ortodoxă Rusă de la Moscova.

Deși Chiril era invitat mereu la discursul anual despre Starea națiunii rostit de Putin, în 2014, după invadarea Ucrainei, Patriarhul nu a mai fost văzut în primul rând, cum obișnuia.

Putin a spus atunci că importanța Crimeei pentru Rusia este ca cea pe care o are Muntele Templului din Ierusalim pentru evrei și pentru musulmani.

Situaţia Bisericii Ortodoxe ruse din Ucraina, efectiv persecutată de naţionaliştii ucrainieni, rămâne una din marile provocări ale actualului Patriarh de la Moscova.

Nici în cazul Osetiei, Chiril nu a pierdut ocazia să se delimiteze de planurile lui Putin declarând public că independența politică nu presupune ca Biserica din Oseția să iasă de sub tutela Bisericii georgiene.

OMUL GESTURILOR ISTORICE

Chiar dacă discursul său s-a mai nuanțat și nu mai este același promotor al valorilor occidentale, Chiril este Patriarhul cu cea mai mare deschidere ecumenică din întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe ruse.

Personal l-am numit omul gesturilor istorice, incluzând aici și vizita lui în România care marchează pentru prima dată în istoria celor două biserici, o vizită bilaterală la nivelul patriarhilor.

Sursele Q Magazine ne-au declarat că Patriarhul rus vine la București în semn de omagiu adus celor 10 ani de patriarhat sub Preafericitul Daniel, dar și pentru a genera o relansare a relațiilor inter-ortodoxe dintre cele două Biserici, cele mai mari ca număr de creștini din toată lumea.

Indubitabil această vizită are și semnificaţii politice și Chiril va încerca o dezghețare a relaţiilor româno- ruse după o lungă perioadă de „război rece” între cele două ţări.

Ar fi o greșeală de diplomație și de politică externă dacă liderii de la București nu ar folosi această oportunitate, creată de partea rusă, și aparent eminamente spirituală, pentru a deschide un dialog care poate folosi și partenerului strategic.

România nu are leadershipul care să conștientizeze că orice canal de comunicare cu Rusia nu înseamnă mai puțin pro-americanism din partea noastră, ci mai multe căi de a obține avantaje în relațiile noastre cu SUA. Nu știm să folosim o „neutralitate” de tip elvețian între cele două puteri beligerante și mă îndoiesc că va fi cineva care va ști și va avea puterea de-a o face în fața unei retorici care sperie „iepurii politici” de la București.

Cei doi patriarhi vor avea pe agendă câteva subiecte sensibile și Preafericitul Părinte Daniel are o misiune diplomatică extrem de complicată în gestionarea acestei vizite.

Este încă netranșată vechea situație a mitropoliilor din Republica Moldova: Mitropolia Moldovei, care ţine de Moscova (şi are majoritatea credincioşilor din Basarabia, inclusiv de limba română)  şi Mitropolia Basarabiei, subordonată canonic Bucureştiului (cu destul de puţini credincioşi).

O altă temă va fi Sinodul din Creta, la care ruşii nu au participat, dar românii au fost o prezenţă importantă şi destul de influentă.

Și nu în ultimul rând este de văzut cum vor aborda cei doi înalți prelați, rusofobia din societatea românească şi faptul că în toate campaniile anti-ruseşti s-a insinuat periodic ideea că Ortodoxia rusă ar fi doar un agent de influenţă al Moscovei.

Să nu uităm însă și că, în curând, va avea loc un referendum pe tema modificării Constituției privind definirea familiei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie, și nu dintre doi homosexuali sau două lesbiene. Din acest punct de vedere, cei doi patriarhi văd lucrurile la fel și au aceeași viziune despre valorile familiei. Nu o dată, Chiril s-a exprimat împotriva relațiilor dintre persoane de același sex, considerîndu-le o deviere a libertăților occidentale.

Despre o premieră a fost vorba și în februarie 2016, când în aeroportul de la Havana, Cuba, Chiril s-a întâlnit cu Papa Francisc, fiind prima întâlnire între capii celor două biserici, Catolică și Rusă, din 1054 încoace, când cele două s-au separat în ceea ce avea să fie Marea Schismă.

Negocierile au durat doi ani și dincolo de însemnătatea crucială pe care întâlnirea o are în apropierea relațiilor dintre ortodocși și catolici, Chiril a discutat cu Papa despre politica mondială și despre conflictele care preocupă planeta.

Declarația comună semnată împreună cu Papa Francisc este un document de referință pentru ambele Biserici și un text foarte consistent atât politic, cât și doctrinar.


Patriarhul Moscovei nu a ezitat să străbată mii de kilometri și să ajungă în Antarctica, tot în cadrul premierelor stabilite de el, prilej cu care s-a fotografiat cu pinguinii și a discutat cu oamenii de știință aflați la baza de cercetări Bellingshausen de pe Insula Regele George. Nu a pierdut prilejul unui mesaj politic arătând că „aici, atât de aproape de Statele Unite, cercetarea științifică nu are granițe.”

Este primul, și deocamdată singurul, lider ortodox care vizitează Antarctica.

Deschis ecumenic, Patriarhul Chiril este în același timp foarte pan-slavist și are ambiția de a vedea Biserica Ortodoxă rusă în fruntea întregii lumi ortodoxe.

De aceea el nu a făcut niciun pas concret pentru împăcarea lumii ortodoxe în jurul Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, cea care prin tradiție are rolul de primat al lumii ortodoxe.


Boicotarea Sinodului pan-ortodox din Creta (numele său oficial fiind Sfântul și Marele Sinod, tocmai pentru că prin boicotul rusesc, georgian, etc. nu avea cum să mai fie pan-ortodox) este rezultatul politicilor Bisericii Ruse de a se impune în lumea ortodoxă ca principal actor.

Cândva un mitropolit deschis către dialogul interreligios, odată devenit Patriarh, Chiril pare să fi trecut de partea naționalismului rusesc, care își transformă ortodoxia în port-stindard.

O altă dimensiune politică ce a „contaminat” și Biserica este dughinismul – o sinteză complexă și stranie de nostalgie sovietică, nostalgie imperială rusă și geopolitică de secol XX – iniţial condamnat de Biserica Ortodoxă rusă, dar puternic susţinut de o parte a societăţii civile pan-ortodoxe și chiar de mulți intelectuali ruși.

Chiril a înțeles că puterea nu este doar clasică, ci și „virtuală”.

Biserica Ortodoxă rusă a arătat un interes tot mai mare în domeniul cibernetic anunțând dorința de a crea așa-numitul Wifi „Internet Ortodox”, care ar filtra „conținutul imoral în apropierea bisericilor și în locurile publice din jurul Moscovei”.

Chiril a declarat cu prilejul unei întîlniri cu jurnaliști ucrinieni că Biserica nu poate evita blogosfera.

„Nu îi putem reproșa apostolului Pavel faptul că a dezvoltat doctrina creștină folosind corespondența, pentru că toată creația sa a fost prin scrisori. Nu vom reproșa Sfinților Părinți, asceți și luptători ascetici că multe dintre lucrările lor sunt și sub formă de scrisori. Astăzi, preoții și teologii au posibilitatea de a transmite în formă scrisă gândurile lor, de a împărtăși experiența lor spirituală și de a răspunde la trăirile altor oameni, inclusiv la polemici. Aceasta, desigur, este o provocare enormă, pentru că atunci când un preot semnează cu numele său complet pe internet, când toți ceilalți știu ce spune acest preot, responsabilitatea lui este foarte mare. Prin urmare, invit clerul să participe la toată această viață modernă, în acest schimb de informații, dar numai cu un sentiment foarte ridicat de responsabilitate. Pe de o parte, cer clerului să folosească în mod activ aceste căi noi pentru corespondență; dar, pe de altă parte, având în vedere creșterea responsabilității, să se pregătească foarte serios atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere intelectual pentru a participa la o astfel de activitate „, a spus Patriarhul.

N-am să reiau aici controversele legate de potențiala apartenență a Patriarhului Chiril la fostul KGB, întrucât toate țările foste comuniste sunt bântuite de aceste acuzații la adresa preoților. Deși acceptăm cu toții golgota dusă de Biserici în regimurile ateiste, care au încercat eliminarea totală a lui Dumnezeu din conșțiințele oamenilor, puțini suntem dispuși să afirmăm vocal că fără preoți această expiere ar fi reușit.

Mi se pare mai demn de reținut luminosul din oameni și mai ales faptul că prin venirea la București, Patriarhul Chiril face un gest de putere umilă în numele Bisericii și al diplomației ruse.

Floriana Jucan

Sursa: http://www.qmagazine.ro/.

NOTĂ OrtodoxINFO
Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
3 Comentarii la “Patriarhul Rusiei, Kirill vine la București în semn de OMAGIU adus celor 10 ani de când IPS Daniel a fost ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. catalin_b
    # 28 septembrie 2017 at 16:04

    Având în vedere că Biserica Rusă din exil a fost prima care a dat anatemei ecumenismul și CMB, cred ca depinde de mișcările patriarhului Kirill în legătură cu ecumenismul cât încă va mai fi considerat patriarh inclusiv al rusilor din exil. În orice caz, „mare” onoare pe Daniel, să fie pupat de aceleași buze care l-au pupat pe papă!…

  2. florin
    # 28 septembrie 2017 at 17:30

    Daca Daniel a fost mituit cu bani in plus la catedrala si a inchis ochii la obligativitatea injectarii intregii populatiei poate dl Kirill il ajuta sa se trezeasca si sa inteleaga ca nu peretii unei catedrale sunt importante ci oamenii.

Scrie un comentariu