X

În timpul prigoanei, creștinele ce vor fi violate își vor pierde mântuirea? Dar dacă se sinucid pentru a nu fi violate? Dar dacă îi ucid pe cei ce vor să le violeze?

de null

Related image

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Aflam din calendar (12 septembrie: Sfantul Mucenic Iulian) ca intrebat fiind de catre prigonitor:

Cine eşti tu, de biruieşti şi focul aşa lesne?

Zise mucenicul:

Slujitor al lui Dumnezeu sunt, şi Iulian mă cheamă

iar Antonie zise:

Dar care îti sunt părintii?

şi sfântul zise:

O bătrână este maica mea iar tatăl meu s-a mutat către Domnul

Atunci a poruncit ca degrab’ să vina maica-sa înaintea lui; şi venind ea de faţă, căutând asupra ei cu sălbăticiune, răstit îi zise:

Pleacă-ţi, femeie, pe cel născut al tău să tămâieze la zei, că de nu, te vor apuca oamenii şi-ţi vor ruşina trupul tău, cu necinste”

Dar viteaza mamă zise:

Dar ce osândă voi avea dacă în silă mi se va ruşina trupul? Ci mai vârtos aceasta îmi va fi mie răsplătire şi cunună

Asadar, in timpul prigoanei care va veni, crestinele sa nu se teama nici in aceasta privinta. Sa nu cumva sa se lepede sub amenintarea violului. Si daca chiar sunt necinstite ca pedeapsa ca nu renunta la credinta, sa nu cada in deznadejde ca aceasta le va fi socotita la Judecata ca desfranare.

Chestiunea este destul de migaloasa. In general bunul Dumnezeu le va ocroti si nu vor putea fi siluite. Cum a fost de exemplu in cazul Sfintei Muceniţe Lucia fecioara:

Sfânta Muceniţă Lucia era din Siracuza Siciliei şi era logodită. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Muceniţe Agata să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a văzut în vis pe Sfânta Agata. Sfânta i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferinţe muceniceşti pentru Hristos. După însănătoşirea mamei sale, Sfânta Lucia a împărţit toate averile sale săracilor şi era gata să mărturisească pe Hristos. Fiind pârâtă de logodnicul ei, a fost dusă înaintea lui Pashasie, domnul cetăţii, care a poruncit să o ducă într-o casă de desfrâu, ca să fie necinstită. Prin harul lui Hristos însă a rămas curată; au tăbărât mulţi asupra ei, dar n-au putut să o mişte din locul în care se proptea. Pentru că aceia şi-au pierdut nădejdea că o mai pot mişca din loc, şi pentru că nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseseră acolo unde sta, căci sfânta era păzită de Dumnezeu, i-au tăiat capul cu sabia.

Sau in cazul Sfintei Teodora:

Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, ighemon fiind Eustratie în Alexandria, era prigoană asupra creştinilor. Deci atunci fiind prinsă fecioara Teodora a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor, şi bătând-o au pus-o în închisoare. Şi trecând câteva zile, iarăşi scoţând-o la cercetare, a fost închisă într-o casă de desfrâu. Şi trimiţând stăpânitorul la ea tineri desfrânaţi, aceştia năvăleau asupra ei; iar sfânta se ruga lui Dumnezeu. Din rânduială dumnezeiască s-a aflat acolo un mai-mare preavestit tânăr cu numele Didim, ce era îmbrăcat cu straie ostăşeşti, şi dezbrăcându-şi hainele sale le-a dat fecioarei de le-a îmbrăcat, împreună şi armele sale. După ce le-a îmbrăcat fecioara, cu sfătuirea lui Didim a ieşit din casa de desfrâu, şi aşa s-a păzit neprihănită şi curată mulţumind lui Dumnezeu. Intrând unul din acei desfrânaţi în casa de desfrâu şi aflând în loc de fecioară pe Didim acolo şezând, a rămas înspăimântat, şi cugeta întru sine zicând: “Au doară Hristos poate să prefacă fecioarele în bărbaţi ? Cel ce a intrat a ieşit, iar fecioara unde este ? Căci auzind eu, oarecând, că Hristos a prefăcut apa în vin, basm socoteam aceasta, iar acum mai mare minune văd.” Acestea cugetând acela, văzând Didim că este cuprins de nedumerire, a mărturisit întâmplarea, că adică el singur a fost lucrătorul acestui lucru şi că de voieşte să vestească stăpânitorului, adăugând că el aşteaptă încă acolo, stând în locul fecioarei, căreia el i-a dat drumul din casa de desfrâu fără temere. Acela a spus, şi îndată Didim a fost înfăţişat la judecata stăpânitorului, care i-a zis: “Cum ai îndrăznit să faci acest lucru?” Şi sfântul i-a răspuns: “Creştin fiind, şi bine ştiind a neguţători, cu o pricină două cununi mi-am dobândit: una adică am răpit pe fecioara din mâinile voastre cele păgâneşti, curată pe ea păzind-o, şi alta, că şi eu m-am mărturisit vouă că sunt creştin.” Şi stăpânitorul a zis: “Pentru cutezarea ta aceasta, poruncesc să ţi se taie capul; iar pentru că crezi în Hristos, şi nu jertfeşti zeilor, poruncesc ca trupul tău să fie topit în foc.” Şi sfântul a zis: “Bine este cuvântat Dumnezeul meu, Care n-a trecut cu vederea lucrarea mea.” Şi ducându-se la locul de chinuire după ce a făcut rugăciune, i s-a tăiat capul; şi sufletul său s-a înălţat la cer, iar trupul său a fost dat focului. Iar oarecare creştini, adunând cinstitele lui moaşte ce au rămas din foc, le-au îngropat cu cinste.

Consider insa ca daca totusi ar fi sa se intample necazul, repet, nu-i motiv de deznadejde.

Mai aflam din Vietile Sfintilor despre Sfanta Pelaghia fecioara:

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si aflând conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând sa o rapeasca; iar sfânta prinzând de veste i-a rugat sa-i îngaduie putin si ei au ascultat-o; deci stând ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicându-si mâinile în sus si înaltându-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada în mâinile ostasilor, ci sa ridice catre Dânsul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.

Cititi va rog mai multe la:

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata

Ei bine, ceea ce a facut Sfanta Peleghia ar putea fi oare un exemplu de urmat? In sensul ca, mai bine i-ar fi crestinei sa se sinucida decat sa fie violata? Nu stiu ce sa zic. Ii rog pe preoti si pe cei cu solide cunostiinte de teologie sa-si expuna o parere. Stim ca sinuciderea este un cumplit pacat si ca atare consider ca actiuni precum cea a Sfintei Pelaghia sunt exceptii si nu o reguli.

Pe de alta parte, chiar daca femeia e mai slaba decat un barbat, totusi in anumite imprejurari l-ar putea ucide pe violator. Ce va fi cu ea? Nu stiu din Sinaxar despre o astfel de Sfanta, insa cu totii stim despre acest pasaj din Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul:

Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

14 comentarii

  1. Ei bine, ceea ce a facut Sfanta Peleghia ar putea fi oare un exemplu de urmat? In sensul ca, mai bine i-ar fi crestinei sa se sinucida decat sa fie violata? Nu stiu ce sa zic. Ii rog pe preoti si pe cei cu solide cunostiinte de teologie sa-si expuna o parere. Stim ca sinuciderea este un cumplit pacat si ca atare consider ca actiuni precum cea a Sfintei Pelaghia sunt exceptii si nu o reguli.

    Păi contrazicem cuvîntul Sf Ioan Gură de Aur?poate așa a fost luminată și întărită de harul lui Dumnezeu pentru a ne fi nouă exemplu….

    „Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa”.

    1. Daca gandesti lumeste desigur ca moartea Sf Pelaghia apare ca o sinucidere. Fara nici o indoiala.

      Daca privesti duhovniceste este o jertfa pentru Hristos dupa cum si El S-a jertfit pentru noi. Ori o astfel de jertfa nu poate face oricine. Scopul ei nu a fost sa moara ci sa nu-L tradeze pe Hristos pe care-L alesese drept Mire. A pus dragostea pentru Hristos mai presus de viata ei.

      Stai fara grija ca aici nu este vorba de o norma de a muri pentru a scapa de pangarirea trupului. Numai cineva care-L iubeste pe Hristos din tot sufletul si nu concepe sa-L tradeze in vreun fel poate face asa ceva.

      1. Stan: Mantuitorul nu s-a sinucis ci s-a lasat rastignit de oameni pentru jertfa. Ceea ce este cu totul altceva.

  2. Cu toată dragostea, dar după titlu, acest articol nu putea fi scris decât de un bărbat …
    De ce și-ar pierde mâtuirea o femeie care e violată? Care ar fi motivul? Iar dacă se apără, și ca urmare a acestui fapt poate ucide fără să vrea pe agresor, de ce și-ar pierde mântuirea? La fel și dacă într-un moment de groază și panică se sinucide, de ce nu s-ar mântui? Violul este o agresiune de violență maximă, iar femeia asupra căreia acesta se exercită poate acționa în mod neprevăzut sub presiunea momentului. Indiferent ce face, nu este un act premeditat. Este vorba de ceva spontan, care se petrece rapid, și la care nu mai e timp de discernere a lucrurilor pentru a lua o hotărâre așezată. Pur și simplu acționezi ca în caz de calamitate.

    1. ” La fel și dacă într-un moment de groază și panică se sinucide, de ce nu s-ar mântui?”
      Nu cred ca Sfanta Pelaghia din frica s-a aruncat. Banuiesc ca a facut-o in deplina cunostinta; de altfel, zice acolo ca s-a rugat mult. Banuiesc ca a primit incredintare ca poate sa faca acest lucru.
      Si cei care se sinucid din frica sunt trecuti la sinucigasi, din cate stiu.
      Apropo: in Sfanta Scriptura spune clar ca fricosii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa).

    1. Cristi Cristescu

      Citeste Sf Paisie Aghioritul, Cuvinte DUhovnicesti – 6 volume, si Viata Sfantului.

      Ref la sinucidere acolo vei gasi:

      “Am auzit că o fată dintr-un sat s-a dus odată cu capra
      la păscut. A legat-o în livadă, iar ea s-a dus mai departe şi
      se juca. Luându-se cu joaca a uitat de capră, care s-a
      dezlegat şi a plecat. A căutat-o peste tot, dar nu a găsit-o
      şi s-a întors acasă fără capră. Atunci tatăl ei s-a mâniat
      foarte tare, a bătut-o şi a alungat-o de acasă, spunându-i:
      “Să te duci să cauţi capra. Iar dacă
      nu o găseşti, să mergi să te spânzuri”. Sărmana copilă a
      pornit să caute capra. Se înnoptase şi ea încă nu se
      întorsese acasă. Părinţii ei văzând că s-a înnoptat au pornit
      neliniştiţi să-şi caute copilul. Au căutat mult şi în cele din
      urmă au găsit-o pe copilă spânzurată de un copac. Îşi
      legase gâtul cu funia caprei şi aşa se spânzurase,
      nenorocita avea mărime de suflet şi a luat după literă cele
      pe care i le-a spus tatăl ei. Apoi au îngropat-o în afara
      cimitirului.
      Fireşte, Biserica a făcut bine că a îngropat-o în afara
      cimitirului pentru a-i frâna pe cei care se sinucid pentru
      lucruri de nimic, dar şi Hristos va face bine dacă o va
      băga în Rai.”

      —————————————————————

      – Părinte, adeseori auzim despre cineva care s-a
      sinucis că ar fi avut probleme psihologice.

      – Bolnavii psihici, atunci când se sinucid, au cir
      cumstanţe atenuante, pentru că mintea lor este stri
      cată. Chiar şi nori de ar vedea, simt o senzaţie de
      apăsare, de sufocare. Iar dacă mai au şi vreo supărare,
      atunci au o îndoită “înnourare”. Însă pentru cei care se
      sinucid fără să fie bolnavi mintal – precum şi pentru
      eretici – Biserica nu se roagă, ci îi lasă la judecata şi
      mila lui Dumnezeu. Preotul nu pomeneşte numele lor
      la Proscomidie, nici nu le scoate miride, deoarece prin
      sinucidere se leapădă, dispreţuiesc viata care este un
      dar al lui Dumnezeu. Este ca şi cum le-ai arunca pe
      toate în obrazul lui Dumnezeu.
      Noi însă trebuie să facem multă rugăciune pentru cei
      care se sinucid, pentru ca Bunul Dumnezeu să facă ceva şi
      pentru ei, deoarece nu ştim ce s-a întâmplat de s-au
      sinucis, nici în ce stare s-au aflat în ultima clipă. Se poate
      ca în clipa în care şi-au dat sufletul să se fi pocăit, să fi
      cerut iertare de la Dumnezeu şi astfel să fi fost primită
      pocăinţa lor, iar sufletul lor să fi fost luat de îngerul
      Domnului.”

      “Judecatile lui Dumnezeu sant abis”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button