Pe baza cărei legi poliția comunitară a început deja vânarea copiilor nevaccinați?

acesti nevrednici si ticalosi ar trebui pusi pe pomelnicul de morti Bodog si Tudose mai bine sa piata doi ticalosi de cat copii nostri

Este, într-adevăr, abominabilă această lege care, practic, obligă la vaccinare. Să urmărim, însă, un pic firul acțiunii ei, din care analiză se va vedea și unde este buba și, în condițiile cecității voit și tendențios asumate de conducătorii politici, o posibilă soluție general valabilă care să ne scape de spectrul sumbru al obligativității vaccinării.
Observați ce zice legea: dacă părintele acceptă vaccinarea copilului, atunci copilul este vaccinat necondiționat; dacă refuză în scris, este convocat la comisia medicală unde, pe de o parte, dacă se prezintă, primește un calendar de vaccinare – refuzul nefiind luat nicicum în considerație(!?!), dar nu intru în probleme juridice referitor la încălcarea drepturilor constituționale la libertatea de expresie și de acțiune, fiindcă altceva vreau să subliniez – pe care, dacă nu-l respectă, primește amenda drastică de 5.000 – 10.000 lei repetabilă la orice ulterior control și, pe de altă parte, dacă nu se prezintă, primește din trei în trei luni amenzi cuprinse între 1.000 – 2.500 lei. Ce deducem din toată această situație este că rolul primordial în chestiune îl joacă medicii! Chiar dacă legea este dată de stat, medicii sunt cei la care părinții trebuie să se prezinte pentru consiliere, pentru stabilirea calendarului vaccinării și pentru vaccinare. Oare medicii chiar nu au nimic de spus în legătură cu această lege?
Știm că există acei medici care promovează agresiv vaccinarea, cei mai de vază dintre ei ocupând locurile privilegiate din Colegiul Medicilor (CM) și din Direcțiile de Sănătate a Populației (DSP), amenințându-i cu retragerea dreptului de liberă practică pe toți medicii din subordine ca nu cumva să raporteze cazurile constatate de efecte adverse de la cele mai ușoare până la cele mai grave provocate de vaccinuri și să existe, astfel, dovezi statistice reale privind eficacitatea vaccinurilor și ca nu cumva să consilieze pacienții împotriva vaccinării și exercitând – în baza datelor false obținute prin eludarea propriei lor deontologii care-i obligă să vindece fără să facă rău – influența majoră asupra conducerii statului pe care s-au silit și se silesc din răsputeri s-o convingă că vaccinurile sunt un principiu infailibil de vindecare a bolilor și că se impune obligarea populației la vaccinare. Dar nu-mi este dat mie să judec etica reprobabilă a acestor medici.
Mai știm, însă, că slavă Domnului, există și acei medici responsabili care au tras încă de la începuturile secolului trecut și mai cu seamă astăzi au ajuns să tragă semnalul de alarmă în privința atât a eficienței vaccinurilor în prevenirea bolilor, cât și a efectelor adverse de o nocivitate modernă fără precedent ale vaccinurilor. Acești medici vrednici de toată stima noastră au scris cărți sau studii memorabile care avertizează asupra limitelor profilactice ale vaccinurilor și asupra pericolelor vaccinării, dar opinia și scrierile lor sunt trecute cu vederea ca și cum nici n-ar exista – la modul cel mai reprobabil și descalificant pentru știința secolului XXI – atât de colegii lor de breaslă foarte „etici” care ocupă conducerile administrative ale corpului medical, cât – nu mai vorbim – de „prea-inițiații” într-ale medicinii conducătorii noștri politici care nu numai că nu știu să deosebească o seringă de un cui ruginit, dar nici măcar nu au – sau se fac că nu au, cine știe de ce(?!?) – bunul simț politic de a sesiza controversa aprinsă pe tema vaccinurilor existentă în lumea științifică medicală și, în consecință, de a alege să aștepte până la obținerea consensului unanim al medicilor înainte de a promulga o lege restrictivă de libertăți constituționale.
Argumentul de bază prin care medicii conducători administrativi lipsiți de deontologie profesională din prima categorie îi reduc la tăcere pe adevărații medici din a doua categorie în fața conducătorilor politici și a lumii întregi sunt datele statistice false sintetizate din rapoartele false ale medicilor practicanți supuși amenințărilor, intimidărilor și pedepselor de tot felul de către medicii conducători din prima categorie (cea „etică”) și, aici, nu prea avem ce face, fiindcă nu toți medicii au curajul unui Mircea Pușcașu, sau Andrew Wakefield, sau a celorlalți ca aceștia.
Dar, dacă toți medicii contemporani adevărați din a doua categorie s-ar reuni în redactarea unui memoriu comun adresat deopotrivă Organizației Mondiale a Sănătății și Organizației Națiunilor Unite, memoriu în care să sintetizeze concluziile studiilor lor științifice în sensul: 1) valorii discutabile a vaccinurilor de prevenție sigură și unanimă (la toți subiecții vaccinați) a bolilor și de eradicare sigură a epidemiilor; 2) potențialului ridicat al vaccinurilor de producere de efecte adverse grave și chiar moarte la subiecții vaccinați; 3) necesității aprofundării științifice a studiului asupra vaccinurilor pentru eliminarea primelor două neajunsuri ante-menționate, atunci ar exista un document oficial inestimabil de cel mai înalt nivel de care toate popoarele lumii ar beneficia spre contracararea datelor statistice medicale mincinoase și, în consecință, spre temperarea zelului legislativ halebardist al conducătorilor politici care au ales să lupte cu puterea legii împotriva sănătății propriilor concetățeni.
De aceea, apelul meu ar fi către Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Dr. Christa Todea-Gross (să mă ierte că nu-i cunosc întreaga titulatură științifică prea bine meritată) și tuturor medicilor responsabili să ia legătura cu omologii lor prea stimați autori de cărți și studii renumite, spre exemplu cu prea-stimații Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin, Lucjia Tomljenovic – coordonatorii tratatului „Vaccinurile și autoimunitatea” publicat și în românește în 2016 –, sau cu prea-distinșii Mark și David Geier din Germania, sau cu numai puțin remarcabilii Romain Gherardi și Francois Jerome Authier din Franța, sau cu prea-încercatul Andrew Wakefield din Statele Unite, în ideea creării comuniunii pentru redactarea unui asemenea act care ar deveni cel mai important instrument de luptă împotriva abuzurilor politice în domeniul vaccinării.
Știu că principala vină o poartă conducătorii politici pentru că nu au – deși sunt obligați să aibă(!) – discernământul de a lua în considerație toate lucrările științifice care desființează principiul infailibilității vaccinurilor în prevenirea bolilor fără să fie nevoie de o asemenea atitudine neobișnuită din partea medicilor specialiști care ar trebui să fie lăsați netulburați în munca lor științifică de o importanță fără seamăn pentru noi toți și nu obligați la acțiuni politice. Dar, atâta vreme cât există această abominabilă trădare în însuși sânul corpului medical care nu numai că-și denigrează proprii colegi de breaslă și adevărați cercetători, ci mai are și tupeul să apeleze la date false obținute fraudulos, buba este tot în rândul corpului medical și ar putea fi spartă, cred, printr-o asemenea poziție asumată oficial. Iar, dacă nici așa politicienii nu vor vrea să asculte de glasul rațiunii… Atunci, desigur, se schimbă și registrul și partitura, după măsură!