X

MASACRUL cailor, UNIC in lume. Alexandru Moghioros, EVREUL COMUNIST care a dat ordin să fie OMORATI toţi CAII din România

de null
Alexandru Moghioroş, comunistul ce a omorât toţi caii din România
În anul 1957, viceprim-ministrul Alexandru Moghioroş a dat ordinul ca toţi caii din România să fie ucişi, pe motiv că ar consuma hrana vacilor. Astfel, au fost omorâţi circa 800.000 de cai în România. În plus, s-au desfiinţat hergheliile de la Mangalia, Făgăraş, Bonţida şi Ruşeţi.

Alexandru Moghioroş sau Sandor Mogyoros a fost un politician român născut la data de 23 octombrie 1911 în municipiul Salonta din judeţul Bihor. La vârsta de 18 ani, acesta a devenit membru al UTC şi al Partidului Comunist din România. Activitatea sa comunistă l-a dus la închisoare unde a stat opt ani, între 1936 şi 1944.

„În 1935, Alexandru Moghioroş era unul dintre liderii organizaţiei comuniste, cunoscut în subterana comunistă sub numele de <> sau <>. După ce a terminat cinci clase primare şi şcoala de ucenici de trei ani, a lucrat în localitatea natală, calificându-se în profesia de lăcătuş mecanic”, a arătat istoricul şi omul politic Adrian Cioroianu în lucrarea sa „Comuniştii înainte de comunism: procese şi condamnări ale ilegaliştilor din România”.

După ce a ieşit din închisoare, Moghioroş a condus activitatea PCR în judeţele Hunedoara şi Mureş. Cu timpul, puterea sa politică a crescut ajungând viceprim-ministru al României în Guvernul Chivu Stoica.

„Potrivit propriilor declaraţii de după 23 august 1944, în această perioadă a intrat în contact cu mişcarea comunistă. Acest lucru s-a concretizat prin încadrarea sa într-o celulă a tineretului comunist din Braşov. În scurt timp, a fost numit secretar al Comitetului UTC din oraşul de sub Tâmpa”, a mai menţionat Adrian Cioroianu.

În anul 1957, pe când deţinea funcţia de viceprim – ministru, Alexandru Moghioroş a dat un ordin greu de înţeles. El a ordonat ca toţi caii din România să fie omorâţi pentru că „Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai”. Astfel, ar fi fost omorâţi circa 800.000 de cai şi au fost desfiinţate hergheliile de la Mangalia, Făgăraş, Boţida şi Ruşeţi.

Tot în acel an, o delegaţie a României a fost invitată pentru a luat parte la sărbătorirea a 40 de ani de la Revoluţia din Octombrie. Din delegaţia respectivă a făcut parte şi Alexandru Moghioroş. Avionul ce îi transporta pe români s-a prăbuşit pe aeroportul Vnukovo, din apropiere de Moscova, în urma accidentului decedând ministrul de externe Grigore Preoteasa şi trei membri ai echipajului. Cu viaţă au scăpat personaje politice importante precum Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica sau Marin Năstase.

În anii `60, a început declinul lui Alexandru Moghioroş, odată cu refuzul său de a se implica în destituirea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej din funcţia de prim – secretar al partidului. La data de 8 decembrie 1967, el a fost practic scos cu totul de pe scena politică de către Nicolae Ceauşescu, pentru că era bolnav de cancer. Alexandru Moghioroş avea să moară doi ani mai târziu, în 1969, la vârsta de 58 de ani.

Masacrul cailor din CAP-urile româneşti a fost unic în istoria Europei, susţin azi specialiştii cu care am stat de vorbă. Sunt oameni care au trăit acele vremuri şi au văzut cu ochii lor ce s-a întâmplat. Ion Voinea are acum 82 de ani şi toată viaţa s-a ocupat de cai. Omul era la începutul anilor ’60 şeful Serviciului Tehnic la Direcţia Creşterii Calului din Ministerul Agriculturii. La un moment dat, povesteşte el, în 1958 o delegaţie ministerială a vizitat Herghelia Jegălia.
„Acolo era un depozit de armăsari pentru montă publică. Era asigurată reproducţia pentru caii ţăranilor”, povesteşte Voinea. Vizita a coincis cu momentul în care armăsarii primiseră ovăzul. „Se auzea o ronţăială generală.” Asta i-a înfuriat pe şefii veniţi de la Capitală. Caii mâncau prea mult, ca şi cum ar fi „supt” sângele poporului. A doua zi, un camion a oprit în faţa hergheliei şi vreo 30 de „malaci”, înarmaţi cu bâte, au dat iama în grajduri, alungând animalele. „Acela a fost semnalul că autorităţile nu mai doreau cai în ţara asta”,  spune Ion Voinea. Erau atunci în toată ţara 16 herghelii şi 12 depozite de armăsari. „La unele s-au adus porci şi vaci, alături de caii de rasă”, completează gazda mea.

Cultivarea ovăzului, interzisă

Încă din anii ’50, agricultorii fuseseră obligaţi să-şi dea animalele, între care şi caii, la nou-înfiinţatele Cooperative Agricole de Producţie. Acolo a fost, în primul rând, măcelul. Dacă restul animalelor din CAP-uri, cum erau porcii sau vacile, primeau raţii de hrană, pentru cai s-a închis „robinetul”. Era chiar interzisă cultivarea ovăzului – sursa principală de hrană pentru cai. Aceste animale erau, pur şi simplu, lăsate să moară. Unele ajunseseră doar piele şi os. „Lucrătorii din CAP-uri furau mâncarea de la alte animale, ca să le dea cailor”, spune Voinea. Riscul era mare, pentru că cine încălca regulile risca să ajungă la închisoare.
De ce au pornit comuniştii acest război împotriva unor animale atât de utile? Pentru că încă din anii ’50 era promovată ideea mecanizării în agricultură. Se înfiinţaseră peste tot în ţară şcoli de tractorişti, unde erau primite şi femei. Ţăranul român nu mai trebuia să ştie cum se creşte un cal, ci cum se conduce un tractor. Mai ales că se desfiinţase, la Braşov, o fabrică de avioane, pentru ca în locul ei să răsară una de tractoare.

„Se construia un tip vechi de tractor, de origine sovietică. Acesta trebuia să înlocuiască, în România, calul. După inaugurarea fabricii, conducătorii ţării au zis că a venit timpul să tranşeze problema”, zice Ion Voinea.

Măcelarul de cai

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Şi au tranşat problema la propriu. Atunci când s-a început uciderea cailor din CAP-uri, nimeni din satele româneşti n-a dorit să fie călău. Dar autorităţile au găsit aşa-zişi oameni dispuşi să facă treaba asta. Apăruse o nouă meserie în satele româneşti – măcelarul de cai.

„Am cunoscut un asemenea individ. Avea numai un ochi. Cel beteag era acoperit cu o bandă neagră”, sunt amintiri care îl cutremură şi azi pe fostul funcţionar din Ministerul Agriculturii.
„Ţăranii îi urau pe aceşti nemernici, dar nimeni nu avea curajul să facă nimic.” Calul simţea că i se apropie moartea atunci când era scos din grajd. Ca să nu se zbată, era legat bine de un copac, apoi hăcuit. Se foloseau cuţite, dar şi topoare. Animalul era apoi tranşat şi bucăţile de carne se puneau la fiert în nişte recipiente mari. Hălcile erau date la porcii şi la păsările din CAP-uri, să le mănânce. Ba mai serveau uneori şi ca hrană la crescătoriile de peşte.

Carne de cal, la piaţă

O statistică a măcelului din anii ’60 este aproximativă în ziua de azi. Au trecut atâţia ani de atunci. Şi au rămas puţine documente. Se ştie totuşi că, înainte de pogrom, în România erau ceva mai mult de 1.100.000 de cai, atât la hergheliile de stat, cât şi la CAP-uri. După dezastru mai rămăseseră aproximativ 600.000 de exemplare. Fuseseră exterminaţi, aşadar, peste 500.000 de cai. Acesta era în 1965 bilanţul carnagiului. Sunt cifre care ne-au fost oferite acum de Lucian Blaga, de la Direcţia Cai de Rasă, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Un om care a trecut, la rândul său, prin vremurile acelea. Era student în primul an la Medicină Veterinară în 1963.

„Eram atunci 12 grupe de studenţi. Primeam săptămânal 12 cai pentru disecţie, câte unul la fiecare grupă, faţă de ziua de azi, când pe un cal formolizat studiază mai multe serii de studenţi”, zice specialistul. Tot el îşi aminteşte că, în primii ani de după 1960, în Hala Obor se vindea carne de cal, apreciată de consumatori, chiar dacă era mai scumpă faţă de alte sortimente, precum cele de porc sau de vită. Carnea de cal e dietetică şi mai gustoasă, mi se spune. De-asta se găseşte şi acum la vânzare, dar nu la noi, ci în Occident. „Ceea ce s-a întâmplat în România, în prima parte a anilor ’60, a fost ceva unic în Europa. Nicăieri în lume nu s-a mai auzit ca sute de mii de cai să fie ucişi, într-un interval scurt de timp şi într-un mod organizat, aşa cum s-a întâmplat, din păcate, la noi”, conchide doctorul Blaga.

Confiscări din ograda oamenilor

Mulţi bătrâni din satele româneşti îşi aduc aminte că în perioada respectivă au fost măcelăriţi nu numai caii din CAP-uri, ci şi cei din gospodăriile oamenilor. Maria Dincu cunoaşte povestea de la bunicul ei, Marin Crişu, care trăia în comuna Siliştea din judeţul Teleorman.

„Bunicul meu creştea cai de muncă, pe care îi vindea. Mi-a spus că autorităţile au venit acasă peste el şi i-au confiscat animalele. Avea patru sau cinci cai. Pe toţi i-au luat. S-au confiscat şi de la alţi oameni din comună, în total peste 100 de cai. Toţi au fost duşi la abator”, zice Maria. Altă femeie şi-a petrecut copilăria în comuna Mihăileşti, nu departe de Bucureşti. Anii de prigonire a cailor au marcat-o pentru toată viaţa. „Şi acum îmi vine să plâng când mă gândesc la cei doi cai ai bunicii mele. Au fost daţi la CAP, dar îi vedeam uneori tot mai slabi. Nu aveau grijă de ei, nu le dădeau să mănânce. Apoi i-au ucis. Nu am uitat toată viaţa acele imagini”, spune învăţătoarea Margeta Petre, cu ochii înlăcrimaţi.

Cum au evoluat efectivele de cai în istorie

Înainte de primul război mondial 184 de cai la 1.000 de locuitori.

În 1918 numărul cabalinelor s-a redus la 90 de cai la mia de locuitori.

Perioada interbelică 1.581.000 de capete.

În 1945 – 780.000 de exemplare.

Anii ’50 – 1.100.000 de cai.

Anii ’60 – 600.000 de cai.

1989 – 663.000 de cai.

2002 – 882.436 de exemplare.

Revanşa cabalinelor

Timpul a demonstrat un fapt care poate părea ciudat azi, când noile tehnologii domină lumea în România calul a învins tractorul. Am aflat asta după ce ne-am dus în judeţul Buzău, la Herghelia Ruşeţu. Acolo l-am cunoscut pe doctorul în medicină veterinară Nicolae Gheorghe, unul dintre specialiştii care au „inventat” o adevărată forţă a naturii – semigreul românesc, omologat în 1985. Culmea e că iniţiativa creării acestei rase datează încă din 1951, înainte de prigoana demarată de comunişti împotriva cailor. Cercetările au avansat abia după 1965, când mai-marii vremii şi-au dat seama că e totuşi nevoie de cai în agricultură, mai ales în zonele de deal, dar şi acolo unde maşinăriile se dovedeau costisitoare – întreţinere şi combustibil, în comparaţie cu bidiviul, la parcurgerea zilnică a unor distanţe mici, pentru a căra materiale sau roadele pământului.

Gazda ne arată vechile registre genealogice, cu primele rezultate ale cercetărilor. Un fel de cataloage, cu pozele şi numele cailor. Dacă alte rase ajung la capacitatea maximă de efort abia după al patrulea an de viaţă, semigreul se maturizează cu un an mai devreme. „Are o sănătate de fier, construcţie robustă şi rezistenţă la oboseală. Un rezervor genetic important pentru toate rasele din ţara noastră”, ne este descris „forţosul” rezultat în urma încrucişărilor între rasele Ardenez, Trăpaş şi un „locatar” de-al Bărăganului. La trei ani, „semigreii” de la Ruşeţu erau supuşi probelor de forţă, viteză şi rezistenţă. Recordul absolut a fost obţinut de „Ada”, o iapă de 13 ani, care a parcurs 195 de metri într-un minut şi 46 de secunde, cu o greutate tractată de 19.165 de kilograme. Iată că, după ce mai întâi i-a condamnat la moarte, regimul comunist s-a răzgândit mai târziu, trasându-le cailor în special „semigreului”, răspândit deja în toată ţara, încă din anii ’80 „indicaţia” de a trage după ei o bună parte din mărfurile realizate de agricultura  socialistă. Asta însemna un volum total de 13 milioane de tone de produse în fiecare an!

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

23 comentarii

  1. Adevărat, ADEVARAT!!
    În anul 1961 am văzut cu ochii mei de copil aceasta tragedie care mă răscolește ori de câte ori miaduc aminte.
    Locuiam la Valea Deni in Jud Caras Severin chir lângă C AP
    La început oameni au fost obligați să aducă caii,după care au venit camioanele și au urcat că-i in ele.
    Problema a fost că acolo pe loc caii au fost tunși de coame și de cozi atunci oamenii și-au dat seama că vor fi sacrificati
    A fost jale mare toată lumea plîngea ,am plâns și eu și alți care nici nu aveam că-i
    Calul în acea zonă era un membru al familiei …

  2. Mda…numai adaug nimic la cele scrise, că iar mă înfurii!
    Până la urmă, cu atâta informație, FIECARE-I PENTRU EL, IAR ROMÂNII PARCĂ TRĂIESC PE ALTĂ PLANETĂ!
    N-au/nu mai au simțul istoric al vremurilor pe care-l trăiesc, nu se revoltă , nu protestează, nu se coalizează….asta a spus-o și Pr.Iustin Pârvu!

    Comunismul și ținutul sub lupă N-A MURIT NICIO CLIPĂ!
    D-aia n-au fost condamnați decât foarte târziu torționarii, și după 89 – NICIODATĂ Iliescu și alții!
    Nu mai există dorință de aflare a adevărului, nu tu reabilitare pentru memoria victimelor, decât vag, sporadic!

    România – o gloată amorfă, cu mici excepții!
    Dacă Antihristul vine în țara noastră, dacă le dă românilor să mănânce și să bea…va fi primit cu brațele deschise, punem rămășag?

  3. Păi, la 8 clase, trase de păr, cum putea gândi nenorocitul!
    Sper ca l-au copitat toti cai sacrificati, acolo sus in cer ! Schizofrenici, tembeli, ipocriti, cam asta era clasa politica comunista! Si fara suflet !

  4. Gresit. Nu respectiva persoana a omorat cai . De omorat cai sau ocupat romani. Motivul real nu este cel cu mecanizarea. Cum un cal traeste in jur de 15 ani , nu reuseau la CAP sa rupa dragostea taranului de calul lui – Asa ca singura modalitate a fost omorarea cailor’. Parinti mei tineri casatoriti nu au vrut sa intre in CAP. Pe linga tot felul de presiuni ( maturau si podul sa nu ai saminta sa infintezi culturi ) au venit de la CAP comisie si a decis sa ia un cal din cei doi . Mircea il chema pe care lau taiat si la dat la porci. Totul sa petrecut in Baragan sat Pelinu . De omorarea lor sa ocupat membri CAP ( cei care nu aveau nimic de lenesi ce erau) Taticu povestea cu durere cum se bucurau membri CAP care erau acolo cind lau lovit pe MIRCEA cu toporu in cap. Nu pot sa le dau numele celor care taiau sau se bucuru pentru ca astazi copii lor sunt apropiati nostri. Replica presedintelui CAP – Cheaburilor partidul si poporul nu au nevoie de cai vostri. –

  5. Campeanu,
    A zis cineva ca Moghioros a omorat personal 800.000 cai?
    Din cele povestite de tine se intelege (inteleg eu …) ca s-a facut propagarea abjectiei, s-a stimulat/excitat ura plebei impotriva “chiaburilor”, de fapt a fost aplicata “reteta” “revolutiei franceze”…

Dă-i un răspuns lui Ion Lorin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button