“Dilemele hamletiene” ale MMB despre Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani

Iun 24, 2017 25737 14 goo.gl/3oKAmx
de Mihai-Silviu Chirilă

Cu câteva zile înainte de sinaxa națională, mă așteptam ca autoritățile eclesiale ale MMB să ia o atitudine, să încerce să împiedice Sinaxa Ortodoxă Națională, așa cum încercaseră să împiedice conferințele de anul trecut de la Piatra Neamț sau de la Iași ale gherondei Sava Lavriotul. Nu au avut nicio reacție. Vestea organizării sinaxei pare a fi fost atât de surprinzătoare, încât nu au putut face absolut nimic. Prima reacție dinainte de sinaxă a fost cea a starețului unei mănăstiri din Botoșani, dar gestul preacuvioșiei sale este similar cu cel al unui cetățean… supărat, care venind spre casă în miez de noapte, pune mâna pe o piatră de pe marginea străzii și o aruncă cu năduf într-un geam, pentru ca mai apoi, când ajunge în casă, să găsească piatra în mijlocul sufrageriei, înfiptă în plasma proaspăt cumpărată, la care nu și-a terminat de achitat ratele.

A doua reacție a MMB a fost un articol. publicat în Doxologia de către un fost părinte consilier al instituției. La o primă privire, prin publicarea acestui articol se pare că:

  1. MMB l-a retras pe preotul Marian Timofte din relația cu publicul, după ce acesta a lansat niște mesaje catastrofale, care i-au adus un proces de șantaj la Botoșani și au prejudiciat iremediabil șansele ca procesul părintelui Ioan Ungureanu să pară măcar unul echitabil.

  2. Prin încercarea de a da o replică din partea cuiva care s-a ocupat de comunicarea media a instituției, MMB recunoaște în mod indirect și involuntar importanța sinaxei naționale de la Botoșani.

În articolul publicat pe Doxologia se încearcă liniștirea publicului încă fidel siteului, spunându-i-se că prin nepomenitori nu lucrează Duhul, ci duhuri”, deoarece comportamentul acestora nu s-ar încadra în standardele obligatorii fixate de MMB unei lucrări a Duhului Sfânt. Impresia generală este că articolul dă de fapt glas frustrării teribile a MMB, provocate de neputința de a potoli în mod creștinesc și canonic mișcarea de opoziție față de sinodul mincinos din Creta.

Un alt lucru pe care îl încearcă acest articol este transferarea discuției de la tema de bază, anume faptul că episcopul nostru este părtaș la erezie și duce cu sine toată Biserica moldavă în erezie, către o pretinsă vinovăție a preoților și credincioșilor care au reacționat contra sinodului din Creta și care, chipurile, nu ar fi inspirați de Duhul Sfânt în ceea ce fac. Nicăieri nu se vorbește despre problema cea mare – părtășia la erezie a episcopului. Se fac tot felul de analogii fără corespondent în realitatea pseudo-sinodului din Creta (vezi trimiterea la disputa descrisă în Faptele Apostolilor, care a dus la Sinodul de la Ierusalim din anul 50 d.H., ale cărei date sunt cu totul altele decât erezia adusă pe ușa din dos în Biserica moldavă prin semnătura din Creta).

Ca să folosim o expresie de stadion, așa cum a făcut și autorul articolului din Doxologia, textul pare croit după tactica fotbalistică “focu’ la ei!” (așa cum “dialogul” MMB cu credincioșii ortodocși care se opun ecumenismului se bazează tot pe o tehnică fotbalistică, “pe ei, pe mama lor!”), iar efectul său pare a reflecta tot un „principiu fotbalistic: “ai n-ai mingea, tragi la poartă!”.

După ce reia teza din comunicatul MMB din august 2016, în care instituția îi împărțea pe partenerii de dialog în: parteneri “de bine” pe eretici, cu care poți dialoga la nesfârșit, într-un dialog al surzilor, menit să lase invariabil lucrurile… ca în tren, și parteneri extremiști, adică apărători reali ai dreptei credințe, cu care nu poți dialoga, pentru că pseudo-sinodul din Creta a decis, în articolul 22 al documentului despre relațiile cu lumea creștină, că ei sunt apriori schismatici și dușmani ai Ortodoxiei, articolul dă glas și opiniei eronate a MMB, cuprinse din păcate și în argumentarea juridică a caterisirii părintelui Pamvo Jugănaru, potrivit căreia întreruperea pomenirii ierarhului conduce invariabil la ruperea comuniunii cu Biserica, părând a ignora, ca și consistorialii eparhiali monahali, existența a două canoane, 31 apostolic și 15 I-II Constantinopol, care spun clar că cel ce întrerupe pomenirea ierarhului pentru părtășia ierarhului la erezie nu săvârșește niciun fel de rupere a comuniunii cu Biserica, ci o apără pe aceasta de schismă.

Pentru a diminua impactul sinaxei ortodoxe naționale de la Botoșani, articolul cuprinde un citat din opera respectabilului teolog Liviu Stan, care, vorbind despre receptarea sinoadelor ecumenice, ne spune un adevăr fundamental, anume că receptarea o face poporul credincios, inspirat de Duhul Sfânt. Profesorul Liviu Stan dă de înțeles că această receptare este un proces spontan, care nu are nevoie neapărat de forme organizate pentru a se manifesta, nicidecum că procesul de receptare exclude formele organizate de manifestare a conștiinței pliromei, așa cum încearcă să acrediteze articolul pe care îl analizăm. De altfel, ar fi imposibil ca pliroma să respingă sau să accepte hotărârile unui sinod fără o manifestare publică a acestui lucru, iar manifestările publice, chiar și spontane, pot crea forme de agregare de genul sinaxei naționale de la Botoșani. Asta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu poate lucra prin sinaxa din Botoșani sau prin altă adunare a credincioșilor ortodocși din altă parte.

Ceea ce este foarte important în acest citat este că teologul Liviu Stan recunoaște dreptul pliromei de a recepta, sub inspirația Duhului Sfânt, hotărârile unui sinod ecumenic sau panortodox, de a le accepta sau respinge. Comunicatul MMB din 2016, decizia Sfântului Sinod din decembrie 2016 și articolul 22 din documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine nu recunosc acest drept poporului ortodox, considerând că numai un alt sinod are dreptul să decidă dacă pseudo-sinodul din Creta a fost sau nu ortodox. Această idee neortodoxă este scrisă și în hotărârea consistoriului în care a fost judecat părintele Pamvo Jugănaru.

Vorbind despre profesorul Liviu Stan, se cuvine să medităm și la un alt citat din opera respectabilului teolog, de data asta publicat într-o revistă moldavă:

Dacă formula aceasta «Sfântul şi Marele Sinod», este adoptată în sensul în care a folosit-o Sinodul I Ecumenic, ea este bună şi binevenită. Dacă însă ea a fost adoptată din socotinţa că Ortodoxia n-ar mai putea întruni singură un Sinod Ecumenic, aşa cum s-au exprimat şi o seamă de participanţi direcţi, sau prin delegaţi, la primul Congres al profesorilor de teologie, întrunit la Atena în 1936, iar alţii chiar mai târziu, atunci formula nu este bună, este greşită şi trebuie socotită ca neortodoxă”1.

Dacă s-ar fi acordat atenția cuvenită acestor cuvinte ale profesorului Liviu Stan înainte de pseudo-sinodul din Creta, episcopul nostru poate nu ar fi participat la un sinod care nu s-a numit ecumenic pentru că organizatorii săi au ezitat să-l numească așa, deoarece considerau că nu poate exista un sinod ecumenic fără prezența „celorlalte două ramuri ale creștinătății”, cum spuneau cei de la conferința de la Atena, din 1936, pe care îi critică profesorul Stan. Dacă episcopul nostru nu se ducea la acest sinod și nici nu-l aproba, cum au făcut alți episcopi ortodocși, care și-au apărat turma și nu au pătimit nimic pentru aceasta, nu am fi avut astăzi nepomenire în Moldova, iar viața bisericească nu ar fi fost tulburată.

A doua parte a articolului vizează demonstrarea faptului că Duhul Sfânt nu lucrează prin cei ce se îngrădesc de erezie, deoarece comportamentul acestora nu ar fi unul care să ateste conlucrarea prin Duhul Sfânt. Pericolul unei astfel de afirmații este cel al întrebărilor în oglindă.

De exemplu: Prin cine lucrează Duhul Sfânt?

  • Prin maicile care au fost izgonite din Văratec, sau prin stareța mănăstirii, laureată a premiului ecumenist Trandafirul de argint al sfântului Nicolae de la Bari”, care le-a invitat afară în miez de iarnă, încălcând până și legislația lumească ce interzice așa ceva?
  • Prin cele două maici de la Frumoasa, care au apelat la opinia publică pentru a scăpa de bătaie, sau prin colegele lor de mănăstire care le-au băgat în spital?
  • Prin cei de la Rădeni, care s-au apărat contra invadării bisericii lor, sau prin starețul de la Petru Vodă, care a venit cu jandarmeria la fața locului, pentru a evacua niște oameni aflați în rugăciune?
  • Prin cei ce se rugau la Rădeni în 9 februarie, sau prin protopopul de la Târgu Neamț, care a săvârșit abaterea dogmatică de ierosilie, intrând în Sfântul Altar ca un turc din vremea ocupației otomane a popoarelor ortodoxe din Balcani?
  • Prin preoții care au întrerupt pomenirea, sau prin starețul de la Petru Vodă, care l-a denigrat public pe colegul ieromonah Tihon Bivoleanu, pentru o pretinsă agresare de minori?
  • Prin tânăra seminaristă forțată să plece din seminar, sau prin profesorii care au instigat la chemarea protecției copilului pentru că fata refuza să meargă la biserica unde este pomenit ierarhul eretic și la acuzarea duhovnicului fetei de corupere de minori, care în limbaj juridic înseamnă întreținere de relații intime cu minori?
  • Prin preotul Ioan Ungureanu, sau prin starețul de la Zosin, care l-a numit pe preot țigan”, “satană blestemată”, s-a plasat sub anatema și caterisire, batjocorind Taina Cununiei, și a amenințat cu moartea pe cei ce se opun pseudo-sinodului din Creta și ar călca pragul mănăstirii unde este stareț?

Răspunsul la dilema hamletiană” ridicată de acest articol ne poate arunca într-o stare de neliniște profundă: dacă Duhul Sfânt nu lucrează prin nepomenitori, așa cum lasă să se înțeleagă articolul, lucrează oare prin cei prezentați în oglindă mai sus? Dacă nu lucrează nici prin ei, atunci prin cine mai lucrează în Biserică? Pentru a se evita asemenea fundături, este bine să se evite o astfel de judecare a vredniciei, care seamănă cu rugăciunea fariseului din Scripturi.

Problema e pusă extrem de periculos și de părtinitor, deoarece ignoră adevărul de bază că cei ce au întrerupt pomenirea ierarhului nu au făcut decât să se apere, în mod echilibrat și cu smerenie, de abuzurile necanonice ale slujitorilor ierarhului respectiv, pe care sfintele canoane îl împiedicau să dezlănțuie o represiune împotriva celor ce s-au îngrădit de erezia din Creta.

Chiar și exemplul ales din viața Sfântului Ioan Gură de Aur, vânturat și de alte documente BOR în ultimele luni, prin care sfântul este invocat ca scuză pentru abuzurile ecumeniste, este irelevant în context, deoarece:

  1. Sfântul Ioan a fost prigonit pentru o problemă de ordin moral, nu pentru una dogmatică, iar sfintele canoane îi cereau ca în asemenea situație să accepte sancțiunea, pe când aceleași canoane cer ca față de erezia episcopului să se reacționeze prin nepomenire și neurmarea sa în erezie, iar după condamnarea lui ca eretic, prin neascultarea directă;

  2. Sfântul Ioan a fost readus pe tronul patriarhiei Constantinopolului de reacția îndârjită a populației care l-a apărat, nu de părerile de rău ale împăraților pe care i-a criticat, nici de petiții și luări de poziție de palmares.

Oare, apărându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acea populație nu se va fi comportat ca și nepomenitorii din ziua de astăzi? Oare poporul bizantin, care a refuzat să mai participe la liturghiile celor care au făcut uniația la Ferrara-Florența, era diferit de credincioșii din zilele noastre? Oare preoții cărora le poruncea canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic să nu îi asculte pe episcopii eretici cum făceau acest lucru practic? Oare ardelenii care au refuzat să participe la Uniație erau tot niște “chibiți”, cum îi cataloghează articolul pe cei ce se opun pseudo-sinodului din Creta? Oare sfinții Oprea Miclăuș, Sofronie de la Cioara și ceilalți erau niște extremiști prin care nu putea lucra Duhul Sfânt, deoarece se opuneau episcopilor vânduți imperiului habsburgic?

La urma urmei, părinții și maicile care au apărut în presă cu problemele create de către administrația BOR au fost apărați de către poporul credincios. Poporul credincios a scris în presă despre problemele duhovnicilor săi, pentru ca măcar de presă rușinându-se, autoritățile eclesiale să își amintească că administrează Biserica iubirii și păcii aduse de Hristos, nu inchiziția medievală papistașă sau hoardele iconoclaste hughenote, cu ai căror urmași sunt astăzi în “dialogul iubirii”.

Problema în jurul căreia gravitează întregul articol poate fi rezumată la următoarea întrebare: oare printr-un preot care are păcatele lui personale, cu care încearcă să se lupte sau nu, lucrează Duhul Sfânt pentru sfințirea poporului? Răspunsul la această întrebare, dat de către sfintele sinoade ale Bisericii, este și răspunsul la dilemele ridicate de către articolul MMB. Din acest motiv, articolul de față pare a susține un fel de teorie romano-catolică de tipul ex opera operantis aplicată unei viziuni protestante despre preoția universală.

La întrebarea “ce mai vedem la nepomenitorii noștri?” și la răspunsul pe care articolul îl oferă se cuvine să ne întrebăm: de unde știe autorul articolului că nepomenitorii apelează la tot felul de tertipuri legale și canonice, de vreme ce procesele bisericești nu sunt publice, și sfinția sa nu este membru al vreunui consistoriu, pentru a avea acces la informațiile care să-i dea dreptul să afirme că părinții nepomenitori apelează la tertipuri legale și canonice, și chiar dacă ar avea acces la astfel de date (să zicem la datele publicate de către Părintele Pamvo Jugănaru pe internet, de exemplu), tot nu ar putea discuta despre aceste procese, fără a risca să se autopronunțe (așa cum a făcut părintele Timofte în procesul părintelui Ungureanu), dat fiind că reprezintă instituția MMB, care are în subordine consistoriile?

Faptul că părinții exploatează greșelile de procedură ale consistoriilor pentru a se apăra se numește strategie avocățească de apărare și este perfect legală, nu se numește tertip.

Din nou ne lovim de “dileme hamletiene”:

  • Este tertip legal să întrebi dacă există o cerere de înfiere în eparhie, pentru a vedea dacă ești judecat de cine trebuie, sau este tertip legal și canonic să ți se spună că există pe undeva o dovadă în acest sens?
  • Este tertip canonic să vrei să știi că cei ce te judecă îndeplinesc condițiile care fac ca hotărârea să fie validă, în condițiile în care consistoriul din care fac parte nici nu există pe siteul MMB, spre deosebire de alte consistorii care sunt pe site, sau este tertip canonic să ți se spună că vei afla acest lucru dacă te prezinți la proces?
  • Este tertip legal și canonic să ceri să-ți vezi dosarul, sau este tertip legal și canonic să ți se spună că ai voie să îl vezi, dar la fața locului și sub supraveghere, sau că ai voie să îl vezi după ce te-ai prezentat la ședința de consistoriu, care s-ar putea să te și caterisească cu acea ocazie?
  • Este tertip legal și canonic să îi ceri Sinodului BOR să ia notă de faptul că ești judecat necanonic de către un episcop care își judecă propria cauză, sau este tertip legal și canonic să ignori pur și simplu această cerere?
  • Este tertip legal și canonic să ceri recuzarea unui membru al consistoriului pentru antepronunțare dovedită, sau este tertip legal și canonic să spui că membrul recuzat nu consideră că trebuie recuzat și să dai o decizie nulă de drept cu acel membru în complet?
  • Este tertip legal și canonic să ceri să fii judecat după Sfintele Canoane, sau este tertip canonic și legal să dai o interpretare necanonică, personală și fantezistă a Sfintelor Canoane, deși explicarea canoanelor o pot da numai Sfinții Părinți cuprinși în colecțiile canonice de genul Pidalionului?

Mesajul Sinaxei Ortodoxe Naționale de la Botoșani a fost unul al unei invitații la un dialog teologic onest, care să poată rezolva acest impas legat de pseudo-sinodul din Creta, inclusiv problema spinoasă a nepomenirii. La acest dialog a fost invitată MMB încă din august 2016, invitația rămânând fără un răspuns. La acest dialog invită și Rezoluția Sinaxei, care va fi depusă la cancelaria Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române cu speranța că va putea constitui o platformă de dialog ulterior.

Acest dialog însă NU poate însemna o negociere a credinței ortodoxe, nu poate însemna un monolog și nici nu se poate face peste gard, între cei “dinăuntrul” și cei “dinafara” Bisericii, ci trebuie să pornească de la abandonarea retoricii ridicole a ieșirii din Biserică a nepomenitorilor și de la asumarea faptului că nu nepomenitorii sunt în afara Bisericii, ci cei ce au semnat documentele eretice din Creta.

1 Prof. Liviu Stan, “Importanţa vechilor sinoade ecumenice şi problema unui viitor sinod ecumenic”, ST 3-4, 1972

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
14 Comentarii la ““Dilemele hamletiene” ale MMB despre Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. ayeaye
    # 24 iunie 2017 at 13:40

    Asta cu : „episcopul nostru“ de trei ori e ca si cum zic ei : „tot fraţi ai noştri“, cum e episcopul vostru??? Aveti aceeasi (ne) credinta ca si el???

  2. ayeaye
    # 24 iunie 2017 at 13:47

    Ii trimit diaconului Bucă Mihail de la patriarhie mesajul : … poti aranja o intalnire intre cei din Sinod si pr Sava de la Athos ptr o dezbatere publica despre sinodul din Creta, in Bucuresti la cladirea aceea de langa catedrala patriarhala ?

    Mihail Bucă :Nu am acesta putere si nu ma bag in astfel de detalii
    Eu doar muzical ma implic !

  3. Gabriel
    # 24 iunie 2017 at 14:19

    Preotul Sturzu are o impresia prea buna despre tertipurile teologice pe care le fabrica, cautand justificare pt erezie. Nu aveti cum sa-l aduceti la Adevar, caci mai mult iubeste jurnalismul, decat Dreapta Credință. L-ati scos din anonimat si deja spera la o marire de leafă pt. replicile care vi le dă.(încă una)

  4. Teodor
    # 24 iunie 2017 at 15:14

    Ceea ce am inteles din articolul ultim al lui Sturzu este ca mitr. Teofan l-a taiat imprejur pe cardinalul trimis de papa ca observator in Creta si i-a mai facut si complimentul ca este „evlavios” față de „arătările fecioarei de la Fatima”. Deci, trebuie iertat si pomenit… ecumenismul e asa de inofensiv, precum interventia chirurgicala asupra preputului… ptiuuu, cate le mai soptesc arhiconii

  5. Dumitru
    # 24 iunie 2017 at 20:29

    Părintele ne dă un sfat foarte bun; acela de a cerceta duhurile. Se vede de la o poștă că nu Duhul Sfânt i-a îndemnat pe cei amintiți mai sus să recurgă la gesturi de ”iubire frățească” față de cei care dezaprobă sinodul din Creta. Pe lângă cele de mai sus ar mai fi de amintit și cazul celor de la Schitul Lacu Frumos care au scos ușile și geamurile de la chiliile părinților de acolo care nu sunt de acord cu ecumenismul și la fel cazul celor care au schimbat butucul de la ușa bisericii părintelui Claudiu Maria. E clar că altfel de duhuri i-a inspirat pe aceștia… Nu putem spune că acea nuvela plină de minciuni în care se argumentează caterisirea Părintelui Pamvo a fost scrisă sub insuflarea Sfântului Duh și nici că tot Acesta i-a inspirat pe Părintele Marian Timofte să mintă că a fost amenințat cu moartea de Pr. Ungureanu de la Schit Orășeni, că are probe video care n-au apărut nici până azi sau pe protopopul de Tîrgu Neamț care și dânsul a mințit că a fost bătut de mireni în biserica de la Rădeni… Așa se comportă oamenii plini de ”duhul sfânt”?

  6. Ioan
    # 24 iunie 2017 at 22:42

    Am preluat pe facebook-ul meu textul “Dilemele hamletiene” ale MMB despre Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani, cu mentiunea: de teolog Mihai-Silviu Chirilă. Nu am vrut sa dau share la articolul de pe ortodox info, care cuprinde si poza cu craniul din Hamlet facuta probabil in photoshop, pentru ca am considerat ca e o bascalie la care nu pot da share din respect pentru cel care mi-a fost duhovnic timp de 3 ani la Iasi. In rest sunt de acord cu textul.

    • redactor
      # 24 iunie 2017 at 23:00

      Textul e esenta, poza e doar un simbol a ceea ce a ajuns discursul teologic oficial al MMB.

  7. Mihai
    # 26 iunie 2017 at 19:27

    Popa Sturzu facandusi iarăși numărul pe doxoprostia https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/dar-cu-sfantul-apostol-pavel-ce-aveti

Trackbacks/Pingbacks
  1. Preotul CONSTANTIN STURZU ataca NEPOMENITORII pe “DOXOLOGIA” / Teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA ii raspunde pe “ORTODOXINFO” / Reactia preotului Constantin Sturzu la acest raspuns | Saccsiv - Weblog - 24 iunie 2017

    […] “Dilemele hamletiene” ale MMB despre Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani […]

  2. Preotul CONSTANTIN STURZU ataca NEPOMENITORII pe “DOXOLOGIA” / Teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA ii raspunde pe “ORTODOXINFO” / Reactia preotului Constantin Sturzu la acest raspuns | Saccsiv - Weblog - 24 iunie 2017

    […] “Dacă formula aceasta «Sfântul şi Marele Sinod», este adoptată în sensul în care a folosit-o Sinodul I Ecumenic, ea este bună şi binevenită. Dacă însă ea a fost adoptată din socotinţa că Ortodoxia n-ar mai putea întruni singură un Sinod Ecumenic, aşa cum s-au exprimat şi o seamă de participanţi direcţi, sau prin delegaţi, la primul Congres al profesorilor de teologie, întrunit la Atena în 1936, iar alţii chiar mai târziu, atunci formula nu este bună, este greşită şi trebuie socotită ca neortodoxă”1. […]

Scrie un comentariu