A trecut la Domnul MUGUR VASILIU

Dintre studenţii de astăzi, foarte puţini îi cunosc sau au auzit măcar de cei care au iniţiat mişcarea studenţească românească după 1989. Şi nu ne temem să afirmăm că fără Mugur, probabil, Liga Studenţilor nu s-ar fi înfiinţat sau, cel puţin, studenţimea la începutul anilor ’90 nu ar fi avut acelaşi rost.

Mugur Vasiliu este unul dintre fondatorii Ligii Studenţilor, prima organizaţie naţională studenţească înfiinţată după căderea regimului comunist în 1989, formată în jurul unui grup de studenţi de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti care îi frecventau pe foştii deţinuţi politici Petre Ţuţea, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Constantin Voicescu şi mulţi alţii. Majoritatea interviurilor cu ei, pe care astăzi le cunoaştem, i se datorează.

A co-iniţiat şi organizat demonstraţia maraton din Piaţa Universităţii (22 aprilie – 13 iunie 1990), cea mai lungă manifestaţie anticomunistă din lume, care a fost reprimată cu brutalitate de către minerii aduşi din Valea Jiului la comanda preşedintelui de atunci, Ion Iliescu, şi a primului ministru Petre Roman. În timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 a fost lovit cu târnăcopul în cap de către un miner, supravieţuind miraculos.

După redeschiderea dosarului Mineriadei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a devenit martor pricipal în dosarul în care Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii sunt cercetaţi pentru crimele împotriva umanităţii. Cu ochii săi a văzut utilizarea de muniţie de război împotriva studenţilor la „începuturile democrației”.

Pe fondul curentului anticomunist studențesc, rectorul Universității din București, profesorul Emil Constantinescu, ajunge Președinte al României. Cu sprijinul său și, în principal, al colegilor de la Liga Studenților, pe baza unui proiect elaborat în anii de studenție înființează în 1998 Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) în 1998, care de anul acesta este Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP).

Timp de doi ani a fost în conducerea DRP având funcţia de ministru cu rang de secretar de stat, fiind primul demnitar român care a vizitat Valea Timocului după al Doilea Război Mondial și care a redeschis problema fondului Fundației Gojdu din Ungaria, fondată de filantropul român Emanoil Gojdu în 1869 pentru studenții români de pretutindeni. Tot atunci a trasat şi prima strategie în 10 puncte pentru românii din afara graniţelor, primul document stategic de acest fel al vremii, care „a supărat” unele ambasade ale unor state din jurul ţării. În 2000 a organizat, alături de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ultimul congres al românilor de pretutindeni.

Antropolog şi etnolog, doctorand în filologie cu o teză despre folclorul românesc, de-a lungul timpului a realizat o serie de documentare şi cercetări inedite cu privire la viaţa, credinţa şi obiceiurile ţăranului român, urmându-i lui Horia Bernea. Iniţiator al grupării intelectuale „Scara” și al revistei cu același nume, a strâns în jurul său pe cei mai buni ai generației sale, cu o înaltă conştiinţă naţională şi creştină. Este primul şi singurul editor al colecţiei complete de proverbe ale românilor adunate de Iuliu A. Zanne. În publicistica sa se regăsește doar o parte din blândețea, încrederea, istoria și curajul cu care întotdeauna îi îmbărbăta pe tineri și îi bucura pe bătrâni.