X

MMB și-ar dori să-l judece pe părintele Ioan Ungureanu de ziua Sfântului Sila, patronul Schitului Orășeni. Regulamentul instanțelor interzice judecata în zi de sărbătoare

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

O eroare de procedură nu se repară cu alta

Mitropolia Moldovei și Bucovinei i-a trimis luni părintelui Ioan Ungureanu chemarea în judecata Consistoriului Eparhial Iași. Citația a fost emisă luni dimineața, după ce părintele a susținut, pe baza regulamentelor bisericești, că atât timp cât nu s-a trimis citația cu chemarea în judecată, suspendarea din slujirea preoțească nu poate opera, de vreme ce această suspendare se face doar pe perioada judecării procesului în care este învinuit, iar procesul începe numai după ce toate procedurile sunt corect îndeplinite. Iar deocamdata nu sunt.

Încercând să acopere o eroare de procedură, consistorialii eparhiali au săvârșit alta: termenul de judecată a fost stabilit exact ziua pe care Biserica Ortodoxă Română a proclamat-o zi de prăznuire a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, iar anul acesta o va serba ca atare într-un cadru festiv. Duminică este așteptată multă lume la Putna, se face pelerinaj, sfinții sunt canonizați oficial, iar marți se ține ziua de sărbătoare propriu-zisă, cu prăznuire în zonă. Regulamentul nu precizează ce fel de sărbătoare trebuie să fie pentru a fi interzisă ziua de judecată.

Articolul 93, alin. (2) din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (RACDIJBOR) specifică “nu sunt zile de judecată duminicile și sărbătorile legale și religioase, și nici prima zi ce urmează unei sărbători sau duminici”. Cum în Parohia Orășeni ziua de 16 mai este sărbătoare cu prăznuire și este chiar hram al bisericii, deoarece sfântul Sila și-a început viața de nevoință în schitul respectiv, termenul fixat de către Consistoriul Eparhial cade sub prevederea articolului mai sus citat și trebuie schimbat, iar judecata începută la o dată ulterioară datei de 17 mai. Nu se poate începe la o dată anterioară datei respective, întrucât art. 108, alin. (2) din RACDIJBOR prevede că lista cu martori trebuie comunicată președintelui consistoriului cu cel puțin 7 zile înainte de data fixată pentru judecată, iar nerespectarea acestei prevederi i-ar încălca părintelui dreptul la apărare cu martori, în cazul în care ar dori să își facă astfel de apărare.

Cavalcada dezinformărilor

Între timp, tot ce poate să facă MMB în problema Orășeni este să declare, după cum se aude, prin conferințe de presă, în fața camerelor de luat vederi ale unor televiziuni naționale, că “îl vor lua pe sus” pe părintele Ioan, pentru că refuză să pună în aplicare un ordin de suspendare din slujirea preoțească ce nu poate fi operant, atât timp cât citarea sa în judecată este greșită, deci deocamdată nu există, prin analogie cu articolul 67, alin. 5, din RACDIJBOR, în care se spune că necitarea corectă a părților și neaducerea la cunoștință în rezumat a învinuirilor face ca cercetarea disciplinară să fie nulă.

Nici când vine vorba despre aducerea la cunoștință în rezumat a învinuirilor citația nu a fost întocmită regulamentar, părintelui fiindu-i aduse la cunoștință doar articolele de regulament pe care se presupune că le-ar fi încălcat, dar nu și faptele pe care acele articole le pedepsesc. Modelul de citație din art. 68 RACDIJBOR are formularea “privitor la acuzația de…”, ceea ce indică faptul că acuzația trebuie enunțată clar, așa cum e formulată în Regulament, nu doar prin citarea temeiului regulamentar.

În ceea ce privește “luarea pe sus” a părintelui Ioan, acesta deja a depus trei sesizări la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în care funcționarii mitropolitani, protopopul de Botoșani și cei 30 de preoți din protopopiat prezenți vineri la Orășeni au fost reclamați și li s-a cerut cercetare disciplinară pentru fapte precum: insulta, defăimarea, clevetirea, falsul în declarații, instigarea la fapte negative, provocarea de scandal în parohia Orășeni. În linii mari, exact aceleași fapte de care ei îl acuză pe nedrept pe părintele Ioan Ungureanu. Faptele pe care le reclamă părintele Ungureanu s-au săvârșit în fața camerelor de luat vederi ale întregii națiuni, aducând un prejudiciu de imagine uriaș Bisericii Ortodoxe Române.

În sesizările sale, părintele Ioan reamintește că niciun regulament bisericesc nu permite aplicarea prin forță a unor decizii mitropolitane. Administrația eparhială era obligată să ia cunoștință de refuzul motivat al părintelui Ioan de a părăsi funcția pe care o deține de 17 ani în satul Orășeni, să trimită cazul în judecată, iar dacă au bază legală, să ceară puterii de stat să intervină pentru a rezolva situația. Dacă nu, nu. Etapele sunt: judecată, câștigarea procesului, ordin de evacuare, hotărâre judecătorească executorie etc. Fără a parcurge acete etape, luarea pe sus a părintelui Ioan se situează în registrul faptelor penale.

Cel mai dureros aspect legat de citarea în judecata consistorială a părintelui Ioan Ungureanu îl reprezintă faptul că nu poate fi exclusă posibilitatea ca data să nu fi fost fixată dintr-o simplă eroare de procedură, ci dintr-un ordin prin care să se fi dorit ca exact în ziua în care credincioșii ortodocși din Parohia Orășeni îl cinstesc pe Sfântul Sila, protectorul satului, preotul lor paroh, care a avut o contribuție esențială la declanșarea procedurii de canonizare a celor trei sfinți cuvioși de la Sihăstria Putnei și și-a dedicat 17 ani din viață slujirii parohiei patronate de sfântul Sila, să fie chemat pentru a fi judecat pentru niște acuze care nu au o bază canonică solidă.

Chemarea în judecată pare a fi modul în care MMB își arată recunoștința unui preot destoinic, care a făcut tot ce se poate ca sfinții Sila, Paisie și Natan să fie cinstiți cum se cuvine.

Spre această concluzie tristă ne îndeamnă și o afirmație interesantă din conferința de presă a vicarului administrativ preot Marian Timofte, care a spus în fața întregii națiuni că dacă părintele Ioan Ungureanu „intră în rânduială1, poate chiar rămâne preotul acestei parohii. Mai precis, un reporter a spus: “Pentru asemenea fapte, caterisirea este soluția, el [părintele Ioan Ungureanu – n.n.] nu mai are nicio șansă de a se reabilita”, iar părintele vicar a precizat: “Dacă intră în rânduială cu slujirea preoțească, Înaltpreasfințitul nu pretinde niciun fel de gesturi de ale lui de iertare… pur și simplu să reintre în slujirea preoțească firească și atunci el poate rămâne în continuare în aceeași parohie, până la…2. Până unde sau până când nu a mai spus părintele vicar.

Din aceste declarații, se pot trage următoarele concluzii:

  1. Reintrarea în “rânduiala preoțească” înseamnă în acest context reluarea pomenirii ierarhului părtaș la erezia sinodului din Creta și abandonarea oricărei referiri publice la acest subiect.

  2. Acuzațiile aduse părintelui sunt nefondate și au scopul de a face presiuni asupra sfinției sale să reia pomenirea, lucru vădit din ușurința cu care părintele vicar spune că ele pot dispărea doar printr-o simplă reintrare în rânduiala preoțească”, adică prin reluarea pomenirii ierarhului. Dacă acuzațiile ar fi fost serioase și MMB chiar ar ține la ele, atunci acel jurnalist avea dreptate să spună că pentru asemenea acuzații cineva nu mai poate fi așa de ușor reabilitat.

  3. Întregul tumult creat este legat de interesul personal al Înaltpreasfinției Sale Teofan ca părintele să reia pomenirea cu orice preț. Dacă acest lucru se întâmplă, acuzațiile nu mai contează, pârâtul este achitat de ele și poate rămâne liniștit în parohie ca preot, deși părintele Ioan este “campion” la acuzații, având nu mai puțin de șapte. Cu alte cuvinte, deși a fost acuzat de schismă, de neascultare, de instigare la fapte negative, de calomnie, defăimare, navetism etc., „intrarea în rânduială”, adică reluarea pomenirii, ar putea face ca aceste acuzații să nu mai existe. E ca și când, într-un proces penal, cineva ar scăpa de acuzații grave, cu condiția ca de acum înainte să nu mai săvârșească faptele de care este acuzat. De exemplu, cineva acuzat de furt, poate scăpa de procesul penal și rămâne și cu prada, cu condiția ca de acum înainte să nu mai fure. Interesant sistem judiciar propune părintele vicar!

  4. Din spusele părintelui vicar, adevăratul judecător al cazului părintelui Ioan este Înaltpreasfințitul însuși, care poate decide într-o clipită soarta procesului. Această stare de fapt încalcă canonul 118/107 Cartagina, care prevede că episcopul nu poate judeca un caz în care are interese directe, făcând ca procesul în care este acuzat părintele Ioan să fie unul neechitabil, care se judecă împotriva principiului fundamental de drept al imparțialității judecătorului.

  5. Această formulare a părintelui vicar administrativ al MMB se poate interpreta și ca o antepronunțare a Înaltpreasfinției Sale, prin intermediul angajaților MMB, în procesul părintelui Ioan, prin care pare a se trasa linia de urmat: dacă se întoarce la pomenire, trebuie găsit nevinovat, dacă nu, nu.

  6. Discuția despre repunerea părintelui Ioan în drepturi, dacă își reia rânduiala”, nu pare a face referire la instituția iertării, prevăzută de secțiunea E. “Iertarea” din RACDIJBOR, deoarece, pe de o parte, părintele vicar declară clar că Înaltpreasfințitul nu pretinde niciun fel de gesturi de iertare”, iar pe de altă parte, rezultatul aplicării procedurii iertării nu poate fi anticipat, întrucât în procedura respectivă Chiriarhul nu face decât să aprobe cererea de iertare și să întocmească un referat (art. 173), pe care să îl înainteze Patriarhului (art. 173), iar acesta o trimite Sfântului Sinod (art. 175), care ia o decizie inatacabilă (art. 176). Prin urmare, părintele vicar nu putea afirma, baza procedurii de iertare a preotului caterisit, că părintele s-ar putea întoarce la parohie, dacă reia pomenirea, pentru simplul motiv că rezultatul nu poate fi anticipat cu atâta precizie.

În alte interviuri acordate media, părintele vicar administrativ a mai afirmat că MMB va depune o plângere penală3 împotriva părintelui Ioan Ungureanu, deoarece inspectorul bisericesc preot Florin Chirilă ar fi fost amenințat cu moartea și că acele amenințări sunt filmate și vor constitui probe împotriva părintelui Ioan.

Părintele inspector bisericesc Florin Chirilă are tot dreptul să depună o plângere penală, dacă are sentimentul că drepturile sale au fost încălcate în manieră penală, așa cum același drept îl au și ceilalți preoți, deși exercitarea acestui drept, în cazul preoților, trebuie să țină cont și de anumite reglementări canonice. Dată fiind gravitatea acuzației, mai ales că la mijloc este reputația unui preot, se impun o scurtă analiză a acestei informații de presă și câteva precizări necesare:

  1. Contactat pe această temă, părintele Ioan Ungureanu susține că niciodată nu a amenințat cu moartea pe nimeni și că, în consecință, nu poate exista vreo probă filmată în acest sens. Dintre toate filmările prezentate abundent pe internet în acele zile, niciuna nu conține amenințările despre care vorbește MMB. Părintele vicar administrativ nu a pus la dispoziția presei filmarea pe care pretinde că o are, deși procedurile judiciare nu ar fi împiedicat difuzarea ei. Părintele Ioan Ungureanu susține, cu vreo șapte martori care să confirme, că a rostit următoarele cuvinte în prezența părintelui inspector bisericesc: “Voi lupta pentru dreapta credință și adevăr, chiar dacă îmi vor ieși mațele din mine. Am să le țin cu o mână, iar cu cealaltă am să îmi fac semnul Sfintei Cruci. Prin urmare, nu a afirmat că “va ține mațele” părintelui inspector bisericesc, ci a vorbit despre propriile intestine, într-o imagine hiperbolică în care dorea să arate că este dispus să suporte orice supliciu pentru dreapta credință. Despre tăierea în bucăți nu a fost nicăieri vorba.

  2. Poliția și Jandarmeria au fost prezente la fața locului și nu au remarcat astfel de amenințări, mai ales că funcționarii MMB spun că s-au lansat la adresa mai multor preoți. Organele de ordine au considerat că, deși tensionată, întâlnirea de vinerea trecută s-a desfășurat fără evenimente de natură a pune în pericol siguranța persoanei sau ordinea publică.

  3. Pentru ca infracțiunea de amenințare, reglementată de Noul Cod Penal la art. 206, să existe, trebuie să îndeplinească câteva condiții, printre care: 1) să creeze o stare de temere celui amenințat; 2) să se poată realiza într-un viitor nu prea îndepărtat. Dacă părintele inspector se află sub spaima amenințării cu moartea la care susține că a fost supus, cum se face că și-a petrecut tot weekendul prin satul Orășeni, dând ocol bisericii din localitate și preotului Ioan Ungureanu, fără a i se fi întâmplat ceva? Dacă preoții prezenți vineri s-ar fi temut pentru viața lor, cum se face că sâmbătă s-au aflat prin localitate, mergând precum predicatorii sectari și împărțind un fluturaș plin de insulte la adresa preotului Ungureanu, fără ca nimeni să le cauzeze nicio neplăcere? Din modul în care este pusă problema de către comunicatul MMB nu transpare cu adevărat starea de temere față de o amenințare cu moartea, ci cel mult un sentiment de frustrare față de o pretinsă ofensă, iar starea de frustrare nu poate fi încadrată la 206 NCP. Din modul în care MMB este dispusă să îl reintegreze pe părintele Ioan, dacă reia pomenirea, reiese că pretinsa amenințare cu moartea, despre care vorbește părintele vicar, nu a produs un efect de natură a necesita o plângere penală.

  4. Articolul 38 al RACDIJBOR prevede că prezentarea în instanțele civile fără aprobarea prealabilă a Chiriarhului se constituie într-o abatere care se sancționează cu dojană arhierească, canon sau mutare disciplinară. Dacă produce și un prejudiciu, în acest caz un grav prejudiciu de imagine la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a părintelui Ioan Ungureanu, fapta poate fi sancționată cu pedepsele aplicate abaterii respective, de exemplu, pentru defăimare, se poate primi chiar pedeapsa caterisirii. Se poate înțelege din faptul că au anunțat deja deschiderea unui proces penal, că părintele vicar administrativ, părintele inspector și ceilalți preoți care se consideră amenințați cu moartea au binecuvântarea Chiriarhului să depună o plângere penală contra confratelui lor preot Ioan Ungureanu?

  5. Dacă ceea ce susține părintele Ioan este adevărat, anume că nu a amenințat pe nimeni cu moartea, atunci o plângere penală contra sfinției sale s-ar putea întoarce împotriva celor ce au depus-o, deoarece articolul 268 din Noul Cod Penal, art. 1, prevede: “Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. Fapta se numește inducerea în eroare a organelor judiciare, este fostul denunț calomnios.

  6. MMB s-a prezentat în fața publicului larg cu o intenție de a depune plângerea penală, nu cu numărul de dosar al plângerii deja depuse, așa cum era firesc, ceea ce lasă posibilitatea ca această declarație să fie interpretată și în sensul art. 207 din Noul Cod Penal, care în aliniatul 2 prevede: “Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1)”. Art. 207 din Noul Cod Penal este dedicat infracțiunii de șantaj, iar alin. 1 prevede pentru fapta de șantaj pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani. Corect era ca MMB să anunțe faptul că a depus acea plângere, nu doar intenția de a o face.

  7. În interviul său, părintele vicar administrativ spune pe de o parte “urmează să facem plângere penală”, iar pe de alta, în fraza următoare, “așteptăm ca procedura să se deruleze, i s-a trimis citație”. Dacă urmează să i se facă plângere penală în viitor, cum i s-a transmis preotului Ungureanu deja citație? În realitate, citația i s-a transmis pentru prezentarea în Consistoriul Eparhial, nu pentru prezentarea la Parchet4.

Această problemă legată de plângerea penală ce urmează a se depune poate avea și o altă cheie de interpretare. Este doar o supoziție, o întrebare retorică, dar nu putem să nu o punem: există posibilitatea ca MMB să își adune/creeze probele cu care să își argumenteze multele dintre acuzațiile la adresa părintelui Ioan Ungureanu după ce a lansat procesul în care părintele este deja acuzat de faptele respective? La această concluzie împing și cuvintele din conferința de presă a părintelui vicar: “Nu doar nepomenirea Înaltpreasfinției Sale este problema preotului Ioan Ungureanu. A proferat amenințări, termeni și cuvinte care frizează nu numai probleme de ordin bisericesc, ci de acum de ordin legal și penal5. Expresia pare a se referi la ultimele pretinse amenințări, de după emiterea capetelor de acuzare în care părintele era deja acuzat de ele.

S-ar putea discuta și despre afirmațiile părintelui vicar administrativ cu privire la faptul că de partea părintelui Ioan s-ar afla doar un grupuscul de 20 de persoane din parohie, dar aceste neadevăruri sunt combătute cel mai bine de lista de semnături în favoarea părintelui, publicate de siteul ortodoxinfo.ro în urmă cu câteva săptămâni. Plângerea adresată Jandarmeriei și MAI vineri a fost semnată de cel puțin o sută de persoane, după cum se poate constata din documentele atașate.

Afirmațiile că “el și soția lui practică un fel de teroare asupra propriilor credincioși”, că reprezentanții MMB au vorbit cu unii credincioși care “i-au adresat cuvinte grele” și ar fi mărturisit că nu au spus public tot ce știu de frica preotului nu au niciun fel de acoperire în realitate și este uimitor cum publicațiile care au găzduit astfel de cuvinte nu au cerut niciun fel de probă pentru ele.

O calomnie “ce frizează probleme de ordin legal și penal”, ca să îl cităm pe părintele vicar, este și aluzia că părintele Ioan Ungureanu ar avea nevoie de o expertiză medicală: “Am luat în calcul o expertiză medicală, dar mă gândeam dacă s-ar autosesiza cineva”. Până acum nu s-a autosesizat nimeni în privința părintelui Ioan, dar o sesizare s-a făcut pe adresa părintelui vicar, la forurile judecătorești bisericești, pentru a se constata săvârșirii abaterii de insultă, calomnie, defăimare și clevetire, prevăzută de art. 25 RACDIJBOR.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

2 comentarii

  1. Daca in celelalte eparhii și mitropolii ,, trenurile” merg că 0e toate, aici în mmb, inca de mai afla ,,obstacole”

  2. APEL FR. EUGEN – CĂTRE SCHITUL POIANA LUI IOAN (SIHĂSTRIA): EGUMENULUI VASIAN MANEA, STAREȚULUI ARSENIE POPA ȘI Î.P.SFINȚITULUI TEOFAN SAVU

    „Dar chiar dacă noi s-au un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o să fie anatema” (Galateni 1, 8).
    D
    upă cum am mărturisit public Credința Străbună (ORTODOXĂ), împotriva ecumeniștilor, ereticilor, masonilor, globaliștilor și semnatarilor din Creta, în scrisoarea mea dinainte; pentru că văzând frica și nepăsarea călugărilor și fraților de mănăstire și mai-marilor mei și duhovnicului „meu” Simeon și egumenului Vasian. Ieșind pe linia de a mărturisi Adevărul, eu neînsemnatul și nimicul care m-i se tot astupa gura cu amenințări de tip dictatură. Viețuind și eu în mănăstire pentru dragostea lui Hristos. Astăzi după cum mați pri-gonit din mănăstire (pentru că cei care mărturisesc Cre-dința Ortodoxă, sunt excluși din mănăstire), mați judecat cu judecata sinedriului Ana și Caiafa (pe nedrept) și apoi, mați alungat ca pe un tâlhar și criminal și dușmanul sfinți-ilor-voastre, precum făceau odinioară jidovii și arhierei-vânduți în Cetatea Ierusalimului. Prin atitudinea aceasta, dați dovadă că îi urmați pe jidovii și pe ecumeniștii, la care vă supuneți din compromis, lașitate și frică, să nu cumva să pătimiți și „sfințiile voastre”.
    Sfințiile voastre, nu ați știut să-mi dați răspuns. Pentru ce sunt prigonit, și pe ce bază mați dat afara din Cetate (Mănăstire), odată ce î-mi mărturisesc Crezul Ortodox CORECT!? Nu ați dovedit pricina prigonirii-mele (care de fapt nu pe mine mați prigonit, ci pe Însuși Hristos și Bi-serica lui). Nu am furat, nu am bătut, nu am făcut crime, nu am curvărit cu fapta, nu am fost împotriva rânduieli monahale și credințe ortodoxă, nu am încălcat Canoanele (Legea) Bisericii și nu tăgăduiesc s-au să neg existența lui Dumnezeu și învățăturile Sfinților Părinți, precum secta ecumenistă, pe care sfințiile voastre o curajați astăzi prin maniera compromise și fricii voastre. Ca să fie un motiv de excomunicare din Mănăstire, trebuie să aveți acuzație corectă și nemincinoasă. Iubesc viața monahală dar, și Credința mea Ortodoxă pe care am dovedit-o prin Mărtu-risirea și poziția mea ortodoxă, împotriva celor care atacă Biserica și învățăturile ei ortodoxă.
    Dar, pentru moment, lucrurile stau astfel: nu vom da Bi-serica in mâinile trădătorilor, ale politicienilor și ecume-niștilor „teologi” din școlile ecumeniste, lipsiți de onestita-te și ale agențiilor ateu și distrugerii. Iar prin acest protest nu ne tăiem din Trupul ei, cum spuneți sfințiile-voastre fricoșii și trădătorii, ci, îi tăiem pe ei de la noi și spunem cu îndrăzneală: nu doar că ne-ați prigonit, dar nici nu vom fugi și nu vom pleca niciodată de la sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, dar pe cei care nu sunt cu noi și pentru noi, ci împotriva noastră, îi considerăm a fi dușmanii ei, trădători și ucigași de Hristos. Nu noi suntem cei care facem schismă, nesupunându-ne ecumenismului, ereticilor, „Mitropolitului” Teofan care stăruie în credința ecumenistă și celorlalți vânzători și trădători, sau „Patriarhului” Daniel, care stăruie în umanism și în ecumenismul-masonică, ci mai degrabă sfințiile-voastre, care sunteți supuși masonilor, mergeți în adâncul condamnării Sfintei Bisericii. Vă chemăm și vă întărim puterile ca să luptați pentru Adevărul-independența Bisericii și țării românești, doar că nu în maniera de mercenari în care vă manifestați și credeți că aduceți jertfă lui Hristos, vi se cere socoteala fricoșilor și trădătorilor și sfințiilor voastre: nu prin acordul cu cei ca-re robesc Biserica și cu cei care ucid sfânta ei independen-ță, care se manifestă acum prin sfânta ei dreptate, ci mai degrabă printr-un protest puternic și decisiv împotriva oricărei concesii, împotriva compromisurilor ipocrite și mincinoase și împotriva trădării intereselor ei în favoarea ereticilor, ecumeniștilor, masonilor, globaliștilor, sataniști-lor fără Dumnezeu și a războiului amarnic împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale.
    Dar eu nu mă voi considera niciodată schismatic, chiar dacă ar fi să rămân absolut singur, așa cum a fost cândva unul din sfinții mărturisitori. Problema nu este una de cantitate, să nu uitați aceasta niciodată, trădători și fri-coși: Fiul lui Dumnezeu, când va veni, va găsi El oare cre-dință pe pământ? (Luca 18/8). Și poate că ultimii „răzvră-tiți” împotriva trădătorilor Bisericii și a complicilor rui-nării Sale nu vor fi mitropoliți, episcopi, arhiepiscopi, pre-oți, călugări, teologi și mireni ci doar simpli muritori, tot astfel cum lângă Crucea lui Hristos ultima Lui suflare de suferință a fost auzită de câteva suflete simple, care erau aproape de El.
    Nu ne judecați pe nedrept și smeriți-vă, și înțelegeți în mod clar cele ce urmează: 1. Noi nu suntem deloc schis-matici și nu cerem schismă, ci purificarea Bisericii de ace-ia care au semănat adevărata schismă și au provocat-o. 2. A arăta cuiva propriile erori și greșeli nu înseamnă schis-mă, dar, pentru a vorbi fără ocolișuri, înseamnă să pui la ham un cal sălbatic. 3. Refuzul de a accepta reproșurile întemeiate și directivele este de fapt o schismă și o dispre-țuire a adevărului. 4. În construirea vieții ecleziale, parti-cipanții nu sunt doar cei din conducere, ci întregul trup al Bisericii, iar schismatic este acela care își arogă drepturi care-i depășesc autoritatea și în numele Bisericii își permi-te să spună ceea ce nu este împărtășit de colegii săi. 5. Noi ne-am arătat a fi un astfel de apărători, deoarece ne-am depășit cu mult atribuțiile și a respinge și a disprețui vocile multor ierarhi, preoți, călugări ecumeniști vânduți, – în mijlocul cărora Adevărul este păstrat. 6. Noi am tras atenția evenimentelor sistemului sinodal din Creta, rugă-ciunile în comun cu păgânii și ereticii, în afara – și în Bise-rica lui Dumnezeu, și altele activități neortodoxe care aduc numai blasfemii, peste blasfemii la adresa Sfintei Bisericii lui Hristos.
    Pe cine au trădat semnatarii acestei puncte și la cine au renunțat ei? Ei au renunțat la Preasfânta Biserică Orto-doxă, care este întotdeauna și în toate curată și sfântă, ne-având în sine nici o pată, sau zbârcitură sau altceva de acest fel (Efes. 5/ 27). Ei au pricinuit judecarea publică a Bise-ricii în față întregii lumi; ei au legat-o și au dat-o spre bat-jocură „profanilor”, ca pe un răufăcător, ca pe un ucigaș, ca pe un trădător al Preasfântului Mire, Hristos – Adevă-rul Veșnic, Dreptatea Veșnică.
    Sfânta Biserică, pe care Domnul a câștigat-o cu scump sângele Său (Fapte 20/ 28) din lumea acesta, și care este Trupul Său ( Col. 1/24), și care este pentru noi toți casa mântuirii har din această viață a pierzării, acum această dumnezeiască și sfântă Biserică a lui Hristos este adaptată pentru a servi unor interese nu doar străine ei, ci cu totul incompatibile cu dumnezeirea ei și cu libertatea ei duhov-nicească. Mulți „creștini” se arată dușmani ai Crucii lui Hristos, spune Apostolul; ei au în gând cele pământești (politica, diplomația teoria ecumenistă etc.), uitând că ce-tatea noastră este în ceruri (Fil. 3/18-20), căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie (Evr. 13/ 14). Și ce fel de unire poate fi între Biserica lui Dumnezeu și eretici-papistași și, autoritatea civilă de tip ateist, când scopurile activității celei din urmă sunt orientate exclusiv într-o direcție material-economică, sistemului ateist, și, în timp ce la suprafață ele pot fi „morale”, în fapt sunt străi-ne sau chiar ostile credinței în Dumnezeu? Noi nu vom în-ceta să mărturisim Adevărul Bisericii. Iar Biserica lui Hristos nu va fi biruită. Vom demasca viclenia și perver-tirea ecumeniștilor care pregătesc calea lui Antihrist!
    În același timp, scopul activităților Bisericii este perma-nent duhovnicesc și moral și, prin credință în Dumnezeu, ele îl duc pe om dincolo de limitele vieții pământești, pen-tru dobândirea harului lui Dumnezeu și al bunurilor ce-rești veșnice. Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu (Iacov 4/ 4).
    Prin urmare, lui Hristos, prin însăși firea ei, niciodată n-ar putea fi o organizație politică, ecumenistă și eretică, pentru că ar înceta de a mai fi Biserica lui Hristos, Biseri-ca lui Dumnezeu, Biserica mântuirii veșnice; ceea ce astăzi se dorește. Iar dacă acum, prin propaganda ecumeniștilor, Biserica este unită cu regimul comunist – global, aceasta nu este doar o simplă manevră exterioară, ci, pe lângă îngrozitoarea insultă și distrugerea Bisericii Ortodoxe, se mai înfăptuiește aici și monstruosul păcat al renunțării la Adevărul Bisericii, un păcat care nu poate fi justificat de obținerea niciunui bun pământesc pentru Biserică. Să nu îmi spuneți că în acest fel s-a format o conducere centrală și se vor forma conduceri mondiale și se obține aparența unui calm exterior pentru Biserică sau, așa spune „sino-dul” tâlhăresc din Creta, „o existență legală a Bisericii” – toți cei care mai înainte au fost prinși de dușmanul nostru, diavolul, și au căzut din Biserică Ortodoxă iubesc să spună și asta și alte lucruri smintitoare. Dar care este câștigul dacă noi înșine, după ce am fost făcuți și numiți temple ale lui Dumnezeu (II-Cor. 4/16), am devenit fără valoare și dezgustători în ochii lui Dumnezeu, acceptând să avem o conducere exterioară?
    Mai degrabă să nu avem niciodată niciun fel de condu-cere, mai bine să rătăcim, chiar și neavând unde să ne ple-căm capul, după felul celor despre care s-a spus odată: Au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, răi primiți. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului (Evr. 11/ 37-38). Dar prin astfel de suferințe sunt păstrate sufletele ortodoxe în harul mântuirii, de care sunt lipsiți toți cei care sunt prinși de diavol cu astfel de pretexte ecumeniste și sinodală-exterioare. Vai lumii din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină; fiecare suflet tre-buie să fie încercat și fiecare loc trebuie cernut, pentru ca grâul să fie ales de neghină, chiar dacă într-o cantitate mică; de vreme ce sunt puțini aleși, Domnul a spus: dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18/7). Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu… și îi vor amăgi pe mulți, ne avertizează Domnul nostru Iisus Hristos (Luca 21/ 18). Și Sfântul Apostol, arătându-și grija față de noi, spune: Deci luați seama cu grijă cum umblați, nu ca niș-te neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt (Efes. 5/ 15-16).
    Fie ca Domnul să nu împietrească inimile celor care au semnat Trădarea, și celor care m-au trădat și prigonit din mănăstire din pricina mărturisiri Adevărului, ci fie ca ei să se căiască și să se întoarcă. Și fie ca păcatele lor să fie șterse. Dar, dacă nu va fi astfel, atunci să ne păzim de comuniunea cu ei și de învățăturile lor ecumeniste, știind că starea de comuniune cu ei care au căzut este propria noastră renunțare la Hristos Domnul și Biserica Lui.
    Frați ortodocși în Domnul, dacă noi credem cu adevărat că în afara Bisericii Ortodoxe omul nu se poate mântui, atunci când adevărul ei este cenzurat și pervertit nu putem continua să o cinstim pasiv, pe ascuns, ci trebuie să mărturisim înaintea tuturor adevărul Bisericii. Și dacă al-ții, oricât de mulți, fie și ierarhi, stareți, egumeni, proto-popi, politicieni conducători -, rămân indiferenți și pot chiar să-și folosească interdicțiile împotriva noastră, nu es-te nimic surprinzător în lașitate aceasta. Vor ajunge tră-dători și vânzători!
    „Despre dezvoltarea ulterioară a luptei contra noii co-muniste dictator tendințe”. Eu personal, atât până în momentul de față cât și pe viitor, nu am nici o intenție de a purta vreun război, ci doar mă apăr pe mine (sufletul) și Biserica lui Hristos, ca să nu fim părtași la păcatele altora, respectiv ale fricoșilor, trădătorilor, ecumeniștilor și sis-temului sinodal pervertit. Asupra scopurilor sluganilor, huliganilor și mercenarilor satanei.
    Doar mântuirea sufletului, de vreme ce eu cred că ei, sinodaliștii, ecumeniștii și trădătorii distrug țara și Cre-dința Ortodoxă, făcând-o lumească (antihristică), făcând-o pământească și pervertind cu totul conștiința și Adevărul Bisericii Ortodoxe. Eu împreună cu mai mulți credincioși și anti-ecumeniști declarăm șefilor „noștri” că respingem povățuirea lui duhovnicească, până ce nu își recunosc ere-ziile de a fi tras Biserica spre sarcini lumești și eretice ne-potrivite pentru ea și până ce nu renunță astfel la trădarea din Creta și toate manifestările așa-zise „pastorale” ecu-meniste (eretice). Dar, așa cum mi se pare mie, oamenii simpli care se tem să nu cadă din ortodoxie sunt mai inte-resați de acesta, în timp ce „păstorii”, din nefericire, ră-mân mai indiferenți și dezinteresați, chiar dacă sunt edu-cați „teologic”.
    Biserica Ortodoxă este unica Biserică dătătoare de har, în care prin harul lui Dumnezeu se împlinește mântuirea noastră din această viață de pierzare. Căderea din orto-doxie a ecumeniștilor, precum și pervertirea conștiinței Bi-sericii Ortodoxe de către „sinodali-ecumeniști”, îl lipsesc pe om de harul mântuirii. Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege v-ați îndepărtat de Hristos, ați căzut din har (Gal. 5/ 4). Și această cădere a lor nu este nici mică și nici ascunsă, ci foarte mare și evidentă pentru toți cei care au înțelepciune (a lui Hristos)(cf. 1-Cor. 2/16); și a fost demonstrată prin binecunoscuta Trădare din 16-Iunie/2016 și distrugerea fără rușine a Bisericii Ortodoxe care a urmat după aceas-ta.
    Trădarea celor care au căzut în înșelare este un troc abominabil cu ceea ce este neprețuit, adică libertatea noastră duhovnicească în Hristos (cf. Ioan 8/ 36); este încercarea lor, în contradicție cu Adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu, de a uni ceea ce nu se poate uni: soarta ereticului cu lucrarea lui Hristos, Dumnezeu și mamona (Matei 6/ 24) și lumina cu întunericul (2-Cor. 6/ 14-18). Apostații au schimbat Biserica lui Dumnezeu dintr-o unitate de mântuire a omului prin har, din păcate și pierzare veșnică, într-o organizație politică și diplomatică (viclenie), pe care au alăturat-o organizației autorității ateu: U.E., N.A.T.O., O.N.U., C.M.B etc., în slujba acestui lumi care stă sub stăpânirea antihristului-satan (1-Ioan 5/ 19). În situația din urmă, Biserica își menține libertatea duhovnicească în Hristos și credincioșii mărturisitori când credința și cei care o urmează este prigonită; iar mărturisitorii pentru Credință sunt astfel prezentați ca niște criminali de stat, dezbinători, răzvrătiți, extremiști, fanatici, talibani, fundamentaliști, schismatici etc..
    Toate acestea le vedem în activitatea „patriarhilor”, „mitropoliților”, „episcopilor”, „preoților”, „stareților”, „egumenilor”, „protopopilor”, „călugărilor” și „teologi-lor”, care, în virtutea noii lor relații cu autoritatea ecume-nistă și păgână, este silit să uite Canoanele, Tradiția, Tai-nele și Soboarele Bisericii Ortodoxe; și sfidându-le pe acestea, i-a înlăturat pe toți episcopii-mărturisitori și preoții, din păstorie lor, considerându-i schismatici etc., iar în locul lor a numit în mod arbitrar alți episcopi-nevrednici care nu sunt recunoscuți și nu pot fi recunoscuți de către Biserică și de oameni credincioși.
    Această cale este de încercare, este o cale de luptă du-hovnicească; dar noi nu nădăjduim în puterile noastre, ci mai degrabă ne uităm la Mântuitorul, începătorul și plini-torul credinței (Evr. 12/ 2), și lucrarea noastră nu este o separare de Biserică, așa cum spun ecumeniștii, fricoșii și alți trădătorii, ci o apărare a Adevărului și o justificare a Poruncilor dumnezeiești, sau, și mai bine, păzirea întregii iconomii a mântuirii noastre. Trebuie să fie acea calitate inexprimabilă și de nedescris care a umplut din plin sufle-tul primului mucenic Ștefan atunci când, fiind lovit cu pie-tre, cu fața strălucind ca a unui înger, s-a rugat pentru ucigașii săi: Doamne, nu le socoti lor păcatele acesta (Fapte 7, 6).
    Exemplu acestui neînfricat mărturisitori și alte al Biseri-cii lui Hristos nu a fost în zadar. După Sfinții Părinți, numele Sfinților apare ca un simbol al integrități și al au-tenticității ortodoxiei Bisericii române. Chiar și de două mii de ani de persecuții, teroare și trădare, adevărata Bi-serică, deși prigonită, nu era și nu este și nu va fi învinsă. Existența Bisericii este din nou prigonită, un semn pentru lumea ortodoxă: măreției ortodoxiei nu va trece, așa cum spun ecumeniștii în școli „teologice” ecumeniste.

    (Fr. Eugen L. Brumar)
    ________________________________________

Dă-i un răspuns lui Fr. Eugen Brumar Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button