EMINESCU si EVREII. Afacerea Warszawsky. Afacerea Strousberg

Mai 9, 2017 14058 vizualizări 3 comentarii goo.gl/NhtLc2
de Saccsiv

eminescu_si_biserica

Azi e Ziua Independentei, bun prilej sa ne amintim despre un episod rar amintit in mass-media sau manualele de istorie:

AFACEREA evreului WARSZAWSKY

“Afacerea Warszawsky” din epocă, dezvăluită şi combătută de Mihai Eminescu în Timpul a constat în aprovizionarea trupelor ruse angajate în războiul din 1877 şi deplasate în Bulgaria. Bancherul rus de origine evreiască A.M. Warsyawsky, numit intendent al armatei ruse a obţinut prin mită dreptul de a cumpăra la preţuri modice alimente din România (de a rechiziţiona) pentru a le vinde apoi armatei ţariste. Totodată a primit dreptul de a rechiziţiona care cu boi pentru transportul mărfii, ceea ce a ruinat ţărănimea română, care de cele mai multe ori şi-a pierdut peste Dunăre mijloacele de transport. Deşi avocatul cu luna al lui Warszawsky devenise Titu Maiorescu, Eminescu a publicat mai multe documente ce au dovedit coruperea guvernanţilor la care se pretase bancherul evreu.
Iată scrisoarea lui Warszawsky către Rossisky, datată l decembrie 1877 şi publicată de Eminescu în Timpul:
“Excelenţă.
Din depeşa mea şi din depeşa ministrului Cogălniceanu vă este deja cunoscut că, după multe împrejurări, eu am profitat a birui toate împiedicările şi astăzi deja s-au dat porunci prin telegraf tuturor prefecţilor din opt districte, ca să puie la dispoziţiunea mea câte 1200 care pe zi pentru Bucureşti şi 500 pentru Frăţeşti… Mult m-au costat pe mine bani, vreme şi trudă ca să împac pe directorul Ministerului de Interne, Simion Mihăilescu, cu prietenul nostru [adică Cogălniceanu (precizează Eminescu)] fiindcă numai el era, nu Brătianu era, care împiedica această chestie…
Eu voi avea oricâte căruţe va fi de trebuinţă pentru oricât transport şi oriunde veţi voi a transporta, măcar că până acuma cărăuşii de bună voie tocmiţi nu voiau a merge decât la Sistov; acum însă s-a schimbat chestia şi merg siliţi oriunde vreau.”
În urma campaniei de presă condusă de Eminescu privind “afacerea Warszawsky” au fost sesizate organele judecătoreşti, dar Tribunalul de Ilfov hotărăşte că nu era “caz a se pune în mişcare acţiunea publică în contra cuiva”.

Cititi va rog mai multe la:

MIHAI EMINESCU si EVREII.

Cat despre Mihail Kogalniceanu:

Florin Stuparu: Din LUCRAREA ANTI CRESTINA a masonului MIHAIL KOGALNICEANU

Acest evreu n-a fost insa singurul cu multa treaba in Romania acelor ani:

AFACEREA evreului STROUSBERG

Iata ce putem citi la Eminescu şi Căile Ferate Române. Jefuirea României prin afacerea Strousberg. Titu Maiorescu, trădător de ţară de pe Certitudinea:

În prima ediţie a volumului POESII de Mihai Eminescu (editată de Titu Maiorescu, în 1883), din poezia DOINA lipseşte un vers: ”Şi cum vin cu drum de fier” („De la Turnu-n Dorohoi/ Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/ Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate etc.”). Absenţa acestui vers nu este nici întâmplătoare, nici nevinovată.

Titu Maiorescu era un tip extrem de scrupulous şi de pedant când era vorba de textul tipărit, mai ales în cazul unei personalităţi uriaşe ca Eminescu. Absenţa versului este o omisiune intenţionată iar explicaţia, oricât ar părea de forţată, îşi are explicaţia în celebra afacere Strousberg. Prin această neinspirată tranzacţie, statul român concesionase construcţia căilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci internaţionali de la vremea aceea, Bethel Heinrich Strousberg, mai exact concernului german condus de acesta.

Afacerea, iniţiată cu acordul şi sprijinul regelui, a fost o hoţie fără precedent în istoria României iar scandalul a fost atât de mare, încât l-a adus pe Carol în pragul abdicării. El picase, de fapt, într-o capcană întinsă de conaţionalii săi germani şi de răii sfătuitori corupţi din guvern, în special liberalii. Scandalul a durat 12 ani: de la 10 septembrie 1868, când a fost ratificat de Parlament contractul cu concernul Strousberg (cu sprijinul guvernului liberal condus de Ştefan Golescu), până în la 11 aprilie 1880, când s-a format „Direcţiunea princiară a Căilor Ferate Române”, iar sistemul feroviar a început să fie răscumpărat şi să intre în administrarea statului.

Poziţia lui Eminescu, ziarist extrem de bine informat, în legătură cu jaful colosal asupra României, pe care l-a constituit afacerea Strousberg, a fost fermă şi clară, şi o exprimase încă din 1876, în “Curierul de Iaşi”: „Drumurile noastre de fier, în fine, au fost construite cu totul în interesul străinilor. Ele nu raportează decât 2.000.000 pe an şi se cheltuieşte cu ele peste 40.000.000; diferenţa toată iesă din ţară din punga a 700.000 contribuabili pentru preumblarea mai comodă a 30.000. Dacă s-ar fi făcut un drum de fier de la Galaţi la Marea Neagră şi acolo un port pentru esportul grânelor noastre, s-ar fi servit într-un alt mod interesele ţărei”. (observăm aici şi nuanţările economice făcute de Eminescu între „CFR Călători” şi „CFR Marfă”).

Şi totuşi, ce legătura este între Titu Maiorescu şi cenzurarea versului „Şi cum vin cu drum de fier”? – ar putea întreba cineva. Există o asemenea legătură? Există! Maiorescu, care era lider al Partidului Conservator (duşmanul liberalilor) şi care, în Parlament, pleda împotriva afacerii Strousberg, în particular era avocat al firmei Strousberg ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂN. Oricât ne-ar reţine anvergura culturală a „protectorului” lui Eminescu, nu putem evita concluzia care se impune de la sine: Titu Maiorescu a fost un trădător de ţară. Ceea ce Eminescu nu putea fi, mai ales că ştia în detaliu toate dedesubturile afacerii Strousberg. Iar Titu Maiorescu ştia că Eminescu ştie… Aşa că, la scurtă vreme după ce marele poet naţional era băgat în cămaşa de forţă şi închis la spitalul Şuţu, Maiorescu îi tipărea, la Editura Socec, primul volum de „Poesii”. În care, dintr-o excesivă prudenţă ardelenească, a eliminat acel vers „periculos”, ce putea fi interpretat ca o aluzie la afacerea Strousberg. Căci, în 1883, ecourile scandalului încă nu se stinseseră.

Experienţa dramatică a afacerii Strousberg a făcut ca, începând cu 11 aprilie 1880, statul român să renunţe definitiv la concesionările care generaseră dezastrul economic al României şi nenumăratele scandaluri politice. De fapt nu chiar definitiv, ci doar până astăzi. Căci decizia iresponsabilă a unui ministru liberal, pe nume Relu Fenechiu, readuce Căile Ferate Române la momentul afacerii Strousberg…

Cine era industriaşul escroc Strousberg?

Bethel Henry Strousberg (20 noiembrie 1823 – 31 mai 1884) a fost un industriaș evreu din Germania. Dintre antecedentele sale infracţionale cea mai răsunătoare s-a petrecut în 1847 în Anglia. Fiind angajat ca agent al mai multor companii de construcţii, a sustras o parte din banii destinaţi plăţilor şi a fost arestat de poliţie în momentul în care voia să fugă cu vaporul în America. A fost judecat şi condamnat la şase luni de muncă silnică (cu executare!).

A urmat marea lovitură din România, dar nici aceasta nu s-a terminat prea bine pentru că, în 1875, a intrat în faliment, în plină derulare a contractului. A mai încercat o escrocherie financiară cu o bancă din Rusia, dar a fost din nou prins, judecat şi “retrocedat” Germaniei. Ultimii ani şi i-a petrecut scriindu-şi memoriile şi încercând să-şi reabiliteze imaginea prin diverse proiecte. N-a mai apucat. A murit pe 31 mai 1884, la Berlin.

Autor: Miron Manega

Cititi va rog mai multe despre Bethel Henry Strousberg la:

https://en.wikipedia.org/wiki/Bethel_Henry_Strousberg

Iata si ce scria marele jurnalist, care n-a fost doar mare poet, despre masoni:

“Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele.(…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, “Timpul”, în “Opere”, Vol 13. pp. 168-169)

Cu un astfel de discurs, nu e de mirare ca l-au eliminat:

Video – MIHAI EMINESCU n-a avut sifilis. Si despre ceva grav si putin stiut: CINE I-A MODIFICAT POEZIILE?

MIHAI EMINESCU – bagat la nebuni si ucis lent. O SCHEMA VECHE ce va fi aplicata cat de curand si in viitor …

   Cititi va rog si:

Ce scria JULES VERNE in “Castelul din Carpati” despre EVREI si TARANII ROMANI DIN TRANSILVANIA

RASCOALA de la 1907 si EVREII arendasi

Dr. Nicolae Paulescu: „SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA”

NICOLAE IORGA despre EVREI

 

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
3 Comentarii la “EMINESCU si EVREII. Afacerea Warszawsky. Afacerea Strousberg”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. olae
    # 10 mai 2017 at 21:42

    camatarul fiind jidan pedepsele erau simbolice. la fel se intampla si azi cu autostrazile si distributia resurselor. toate afacerile internationale sunt de fapt afaceri jidanesti. jidanii s-au integrat perfect intre germani, popor care le indeplineste toate visele de marire

  2. Adrian
    # 24 mai 2017 at 6:28

    Sau …

    Ce răsună? Ce s-aude?
    Ce glas dulce românesc?
    Ce flăcăi ca bradul verde
    Ochii noştri îi uimesc?
    Sunt olteni, scăparea noastră
    Bucuraţi-vă, ieşeni
    Voi cu inima creştină,
    Cumpăraţi de la olteni.

    Oltul falnic prin copiii-şi
    Zice Prutului scârbit:
    -Dulce frate, fii pe pace,
    Steaua ta a răsărit…..!
    La cel glas de mângâiere
    Geme sufletu-n duşmani
    Voi cu inima creştină
    Nici un ac de la jidani

    Mică e lumina încă
    Dar credinţa-n Cel de sus
    În Părintele dreptăţii
    Şi-ntunericu-i răpus
    Soarele frumos luci-va….
    Bucuraţi-vă, ieşeni !
    Voi cu inima creştină,
    Cumpăraţi de la olteni

    Iazmele otrăvitoare,
    Duhul rău şi necurat,
    Vai, destul ne-au supt puterea
    Şi viaţa ne-au secat.
    De pe ochii voştri rupeţi
    Pânza-ntinsă de duşmani !
    Voi cu inima creştină,
    Nici un ac de la jidani !

    Fraţii certe-se-ntre dânşii
    Fiii cu părinţii lor !
    Dar blăstăm cu foc s-ajungă
    Pe acel cutezător,
    Care fără de iubire
    S-ar uita la cei munteni !
    Ascultaţi români cuvântu-mi:
    Cumpăraţi de la olteni !

    Şi atunci viaţa noastră
    Precum râul cristalin,
    Se va scurge limpezită
    De otravă şi venin.
    Morţii noştri n-or mai plânge
    Sub călcâie de duşmani.
    Sus dar, inimile voastre !
    NICI UN AC DE LA JIDANI !

    Ion Creangă

    Publicată în Scrieri,ed I, Iaşi 1892,vol.II pag.187-189 Postuma.

Trackbacks/Pingbacks
  1. EUGENIU CARADA – a aparut de nicaieri cu o suma colosala de bani si a infiintat BANCA NATIONALA A ROMANIEI. A cui e deci BNR? - OrtodoxINFO - 23 mai 2017

    […] EMINESCU si EVREII. Afacerea Warszawsky. Afacerea Strousberg […]

Scrie un comentariu