10:44 pm - vineri, 23 iunie, 2017

Mitropolitul Moldovei a creat un nou Rădeni. La Botoșani

Mai 6, 2017 30933 vizualizări 9 comentarii https://goo.gl/PVzHes
de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Schitul Orășeni este situat la 10 kilometri de municipiul Botoșani, este de o frumusețe rară, și în prezent este parohia unor oameni inimoși, dispuși la orice jertfă pentru dreapta credință. Dragostea pentru Hristos și pentru preotul lor paroh, Părintele Ioan Ungureanu, i-a determinat să fie alături de sfinția sa în lupta împotriva ereziei aduse în Biserică de către episcopul locului, prin participarea la sinodul din Creta, în care erezia ereziilor, ecumenismul, a fost transformat în politică misionară și doctrină eclesiologică a Bisericii Ortodoxe.

Pe lângă toate aceste realități, care fac din Schitul Orășeni un colț de rai, mai există un element extrem de important în înțelegerea descinderii reprezentanților mitropolitani la Orășeni astăzi: schitul se pregătește de canonizarea oficială, pe 16 mai, a sfântului Sila, patronul spiritual al schitului și al satului.

În acest context, în dimineața zilei de 5 mai, o delegație a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, condusă de vicarul administrativ, preot Marian Timofte, de inspectorul bisericesc preot Florin Chirilă și de protopopul din Botoșani, preot Lucian Leonte, s-au prezentat la schit pentru a-i aduce la cunoștință părintelui Ioan Ungureanu suspendarea sa din funcția de preot paroh pe perioada judecării consistoriale și înlocuirea pe această durată cu un preot pomenitor. Delegația a fost însoțită de vreo 30 de preoți din Protopopiatul Botoșani, aduși, contrar legislației canonice și regulamentelor bisericești, să forțeze plecarea părintelui Ioan din parohie, și de un important dispozitiv de jandarmi, chemați de o sesizare adresată instituției de către reprezentanții MMB.

Coincidență sau nu, sosirea acestei delegații a fost prefațată de o echipă a forțelor de pompieri, care au dorit să verifice instalațiile specifice ale parohiei. La scurt timp după pompieri, și-au făcut apariția reprezentanții MMB, care au încercat să profite de faptul că în schit nu se afla prea multă lume și că pompierii ceruseră deschiderea schitului, pentru a intra în biserică și a o prelua.

Alertați, oamenii au început să sosească în apărarea schitului și a preotului lor paroh. Situația a fost tensionată de prestația lamentabilă a preoților care veniseră să-i ajute, în mod necanonic și ilegal, pe cei de la Mitropolie să își ducă la capăt misiunea cu care fuseseră învestiți de către conducerea MMB.

Credincioșii au dat dovadă de o statornicie deosebită, explicându-le celor trimiși de MMB că ei sunt trup și suflet alături de părintele paroh și că nu acceptă un preot pomenitor al ierarhului semnatar al documentelor din Creta. În acest sens, la începutul anului, au semnat un document în care își manifestau adeziunea față de poziția antiecumenistă a părintelui Ioan și determinarea de a nu primi un preot pomenitor în comunitatea pentru care au muncit din greu și pe care au ridicat-o din nimic.

După amiază, preoții sosiți în mod necanonic în parohia unui preot legitim, au început să umble prin sat, în speranța de a atrage simpatia credincioșilor din localitate. Printre multele lucruri pe care le-au spus oamenilor, a fost și fabulația potrivit căreia, dacă mâine părintele Ioan continuă să facă slujbe, el va fi caterisit pe loc, adică fără niciun fel de judecată. Că procedura caterisirii pe loc nu există nicăieri nu pare a-i interesa pe cei care, după spusele unor martori, au afirmat că vor suna la… 112, de unde va veni caterisirea instantanee a părintelui Ioan!!!!!

Întrebat în legătură cu prezența celor 30 de preoți și rugat să indice un singur temei canonic sau regulamentar din Statutul BOR, în baza căruia un preot paroh are printre atribuții și participarea la suspendarea din funcție a unui confrate al său preot, inspectorul Florin Chirilă a răspuns doar că… preoții fac parte din Protopopiatul Botoșani, lucru care nu justifică în niciun fel prezența lor în altă parohie decât cea în care au fost puși să păstorească.

La rândul lor, reprezentanții Jandarmeriei au fost întrebați de ce au permis adunarea publică ilegal constituită de cei 30 de preoți, adunați cu scopul de a tulbura liniștea publică, în condițiile în care Legea 60/1991 prevede, în art. 9, litera c) că nu pot fi autorizate adunările publice menite a tulbura ordinea publică. Cei 30 de preoți adunați în mod necanonic, nenominalizați în adresa metropolitană pentru a participa în vreun fel la punerea în aplicare a deciziei mitropolitane de suspendare a părintelui din funcție pe perioada judecării consistoriale, s-au constituit într-o adunare publică neautorizată, cu scopul de a tulbura ordinea publică, lucru pe care l-au și făcut, creând o atmosferă tensionată între ei și credincioșii prezenți să își apere parohia și parohul. Reprezentanții jandarmeriei nu au dat un răspuns concludent, ceea ce i-a determinat pe credincioși să ceară informațiile respective de la superiorii lor ierarhici, prin intermediul unor sesizări formulate la Inspectoratul teritorial al Jandarmeriei și la cel al Poliției.

Trimiterea în judecata Consistoriului Eparhial Iași a părintelui Ioan Ungureanu este motivată de șapte capete de acuzare, cele mai multe capete de acuzare aduse până acum de vreun consistoriu bisericesc împotriva unui preot ortodox nepomenitor. Printre acestea se află acuza de navetism, în condițiile în care pretinsul navetism al părintelui Ioan este de fapt preocuparea acestuia de a aduce resurse pentru întreținerea schitului și ajutorarea comunității.

Întreruperea pomenirii ierarhului este sancționată de două ori, o dată prin acuzația de schismă, definită, printre altele, de către Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române ca “interpretare personală a regulilor tipiconale”, și prin abaterea formulată de “săvârșire a Sfintelor Taine și ierurgii cu nerespectarea prevederilor tipiconale”.

În conformitate cu canonul 3 de la sinodul al III-lea ecumenic și cu canonul 15 I-II Constantinopol, orice sancțiune aplicată de un episcop participant la o erezie înainte de condamnarea sa ca eretic de un sinod unui preot ortodox care se opune ereziei predicate de acel episcop este invalidă și necanonică.

Atitudinea părintelui Ioan de a ignora sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție pe perioada judecării și de a contesta ca necanonice capetele de acuzare la care este chemat să răspundă este legitimată de canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care poruncește preoților ortodocși să nu îi asculte în niciun fel pe episcopii eretici.

Cu prilejul trimiterii acestei adrese, Înaltpreasfințitul Teofan a mai mărturisit o dată erezie din Creta, prin formularea “v-ați manifestat public intenția de a vă îngrădi de ierarhul locului și de autoritatea bisericească pentru o presupusă erezie, constatată în mod necanonic”. Erezia nu este doar presupusă, ci cât se poate de reală, iar constatarea ei este cât se poate de canonică, potrivit canonului 15 I-II, care prevede că atunci când preotul constată că episcopul său propovăduiește o erezie în mod public, are dreptul să se îngrădească prin nepomenirea de acesta, imediat, înainte de cercetarea sinodală a episcopului respectiv.

Adresa prin care părintelui i se aduce la cunoștință că este trimis în judecată nu este însoțită și de către citația prin care părintele să fie chemat în judecată cu adevărat, care trebuie întocmită potrivit art. 68 din RACDIJBOR, ceea ce înseamnă că în acest moment părintele nu este chemat în mod oficial în judecata Consistoriului Eparhial Iași, iar suspendarea sa din funcție nu poate opera din data de 5 mai 2017, de vreme ce această sancțiune se ia pe durata judecării consistoriale, care nu poate începe decât după împlinirea procedurii legale de fixare a unui termen de judecată precis și de comunicare a acestuia pârâtului printr-o citație expresă, nu printr-un document prin care pârâtul este înștiințat de altă sancțiune.

Prin urmare, chiar dacă s-ar face abstracție de canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic, părintele Ioan poate sluji în continuare, deoarece nu este trimis în judecată încă, iar sancțiunea opririi de la slujire pe perioada judecării cazului operează din momentul trimiterii oficiale în judecată.

Rămâne, la finalul acestei zile, o singură întrebare: de ce a ținut Mitropolitul Moldovei, care semnează direct adresa părintelui Ioan, să transforme schitul Orășeni într-un nou Rădeni, în condițiile în care Părintele Ioan Ungureanu și-a văzut până în acest moment de slujirea celor sfinte, fără să creeze vreo problemă Mitropoliei?

Singurul răspuns pertinent este că a dorit să sărbătorească ziua canonizării Sfântului Cuvios Sila într-o companie care să nu îi aducă aminte de sinodul din Creta și de erezia la care s-a făcut părtaș. Credincioșii de la Schitul Orășeni văd în tot ce s-a întâmplat astăzi un act de mare sacrilegiu față de Sfântul Cuvios Sila.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare


9 Comentarii la “Mitropolitul Moldovei a creat un nou Rădeni. La Botoșani”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. utzu
    # 6 mai 2017 at 13:05

    Cât de mult mi-a plăcut de Părintele Timofte, într-o conferință la care am participat acum ~2 ani! Ce frumos și așezat a vorbit atunci, mi-a mers la inimă. În alte conferințe, ce frumos povestea părintele Nicodim despre călătoriile în Africa! Ce drag mi-era părintele Sturzu, venit la conferințe cu trăistuța țărănească dar cu îndemnurile și înțelepciunea absolventului de filosofie! Cine nu urmărea emisiunile cu părintele Nechifor Horia la TVR Iași sau cine nu asculta comentariul la Evanghelia Zilei al părintelui Păduraru, dimineața la Radio Trinitas! Cine nu s-a bucurat de predicile părintelui Calistrat! Cui nu i-a săltat inima la înțelepciunea hâtră a predicilor sfinției sale! Și cât de mulți alții ca aceștia, din eparhia noastră, mai cunosc! Ce să mai spunem de părintele mitropolit, cum îi căutam predicile și cu cât drag îl priveam! Ce sentiment de bogăție spirituală a Arhiepiscopiei Iașilor! Ce sentiment de cetate ridicată pe stâncă, de nebiruit, de neclintit, de stâlp a neamului românesc. De neconceput a fost pentru mine această cădere. Aproape că am refuzat să cred că ierarhii noștri au semnat documentele din Creta. Nu eram naiv să cred că îi vor înfrunta deschis pe ecumeniști în erezia lor, dar eram convins că vor avea o mărturisire plină de răbdare și de dragoste pentru cei căzuți în erezie. Că vor prezenta deschis și cu fermitate amendamentele Bisericii noastre la acele mizerii de documente și nu vor semna niciun compromis, nicio literă, nicio cirtă. La aproape un an de la această groaznică trădare, eparhia noastră, mai ieri cetate de nebiruit, zidită pe stâncă, este astăzi sleită de erezie, târându-se în mocirla minciunii înjositoare, a vicleniei și lașității. A prigoanei, abuzului și nedreptății. Preoți care până ieri vorbeau deschis despre scrierile părinților veacului nostru în același duh cu părintele Justin sau părintele Arsenie Papacioc și cu restul sfinților contemporani astăzi nu mai știu dacă ecumenismul este erezie și sunt de părere că ecumenismul lucid este calea ortodoxă „ca toți să fie una”. Ce îngrozitor lucrează acest diavol al ereziei! Câtă putere i-a dat diavolului această trădare din Creta, de a răsturnat și trântit în adâncul mizeriei cea mai frumoasă și bogată duhovnicește eparhie, cea mai puternică cetate a ortodoxiei românești. Vă rog să-mi iertați subiectivismul. Poate că din cauza acestei mândrii a îngăduit Domnul această cădere, fiind prea mândri de bogăția noastră, de fii ai lui Avram. Astăzi ne grăbim să țrecem sub tăcere căderi peste căderi, nedreptăți ca acestea din articol și altele și mai mari dar încă necunoscute. Stăm murdari și înjosiți și tulburați sau de-a dreptul orbi și împietriți în Biserică și nu ne vine a crede adâncul căderii noastre. Abia acum pricepem, unii, adâncul urii și intransigenței față de erezii pe care sfinții au arătat-o în trecut, sfinți pe care unii îi hulim azi că au fost lipsiți de dragoste față de aproapele. Uitați-vă la crinul ortodoxiei românești ce a ajuns după doar un an de la trădarea din Creta și ce rușine ne este pentru ce se întâmplă. Cât de justificată este intransigența Bisericii față de erezie înainte de toate! Iertați-mă!

    • redactor
      # 6 mai 2017 at 15:43

      Cred că ne-am îmbătat cu apă rece anii trecuți cu acest pseudo-ierarh, care doar mimează Ortodoxia, iar trăirea lui duhovnicească este doar pentru imagine (cine știe nenumăratele legende împrăștiate despre el de către Calinic Botoșăneanul, Nichifor Horia, starețe, monahi etc.). Bogăția eparhiei constă în noianul de mănăstiri cu tradiție seculară, din care doar câteva mai duc linia Sfinților Părinți mai ales din perspectiva mărturisirii dreptei credințe. Acestui pseudo-ierarh trebuia să i se ceară răspicat de mulți ani să-și retragă semnătura de pe documentele cu monofiziții! Noi am dormit, iar el a înaintat în apostazie. Ne place stare boemă de tip ascor, când toate predicile sunt frumoase, conferințele hazlii, ce bine că la noi e… bine. Nu asta înseamnă Biserică! Dacă un mădular suferă, tot Trupul simte asta! Acum a dat în metastază și moartea bate la ușă! Celulele morții atacă mișelește pe cele sănătoase, care vor să țină Trupul viu! Hristos – Doctorul tuturor – va elimina cancerul și putregaiul din Biserica Sa!

  2. mihai
    # 6 mai 2017 at 14:18

    Utu, asta cu vorbe mestesugite a fost doar o tactica, ei in creta au semnat ceea ce faceau de multa vreme, o cadere vizibila dea lor a avut loc o data cu scandalul actelor biometrice, care siau dat arama pe fata, tu, eu si alti nu neam dat seama intrucat treburile mergeau conform planurilor, ei doar sau folosit de scrierile Sf Parinti, acum ca datorita Sf PARINTI li sau cam naruit planurile, gatain toate parohiile au fost retrase cartile si inlocuite cu altceva, cum ar fi, ,,leacurile” lui pavel chirila, si multe altele, si nici vorba de carti cu PR IUSTIN, PAISIE, IUSTIN POPOVICI, MAXIM MARTURISITORUL SI ALTI ASEMENI LOR

  3. utzu
    # 6 mai 2017 at 19:59

    @ redactor
    Vă rog să mă iertați dar eu de câte ori am folosit astfel de alegorii de tipul „celulelor morții” de fiecare dată am greșit. Sunt totuși părinții noștri, poate chiar duhovnici și foști duhovnici. Nu cred că e bine să uităm câtă bucurie am avut din partea lor în trecut și să folosim astăzi sintagme care ne înstrăinează. Sunt aceeași părinți ai noștri, cu aceleași harisme cunoscute, pe care i-am iubit și până la Creta. Mi se pare o presupunere nerezonabilă, chiar amăgire , să cred că părintele mitropolit ar fi mimat duhovnicia, blândețea și dragostea cu care a câștigat multe inimi. Pe diavolul ecumenismului trebuie să-l urâm, ca diavolul este acela care ne batjocorește pe noi și pe părinții noștri, ne tulbură și ne dezbină. Poate și din cauza acelei căderi cu recunoașteretea monofiziților a ajuns părintele mitropolit în această stare de orbire, practic de unealtă a diavolului ecumenist. Dar să ne îndemnăm încă la răbdare. E de-ajuns că sub înrâurirea diavolului suntem noi îndepărtați ca „răzvrătiți”, „schismatici” și „nepomenitori”. Să nu lucrăm și noi în același sens, al îndepărtării.
    @mihai da, și eu cred că dacă Biserica s-ar fi opus actelor biometrice nu exista căderea din Creta și poate nici pseudo-Sinodul. Iertați-mă.

    • redactor
      # 6 mai 2017 at 22:53

      m-am referit la „celulele morții” în sensul pe care l-ai zis si tu, de „unelte ale diavolului ecumenist”… ce poate fi mai mort decat cel prin care lucreaza satana?

  4. Raluca
    # 7 mai 2017 at 10:34

    utzu:

    Teofan Savu este monah în Schitul Crasna, Prahova, începând cu 1984, primind numele de Teofan, ierodiacon și ieromonah începând din anul 1985.
    Și-a completat studiile la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris (1986-1990), obținând titlul de Doctor în Teologie cu lucrarea „La divino-humanité du Christ et la deification de l’homme dans l’oeuvre du Saint Maxime le Confesseur”. Calificativul obținut: summa cum laude.
    Duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe, Franța (1987-1990).

    NIMENI nu mergea înainte de 1989 să studieze în străinătate dacă nu avea acordul structurilor comuniste de atunci.
    Practic dupa doi ani de mănăstire la Crasna și alți patru ani de studii la o facultate din occident, începe la numai 32 de ani să urce rapid treptele rangurilor în biserică, și are o activitate ecumenistă foarte bogată și variată:

    Secretar al Cabinetului Patriarhal (1990-1991).
    Episcop-vicar Patriarhal (1991-2000) având printre altele următoarele sarcini:
    – Responsabil cu relațiile externe bisericești, coordonând legăturile Patriarhiei Române cu alte Biserici și organisme ECUMENICE INTERNAȚIONALE;
    – Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (din 1994);
    – Responsabil cu probleme de învățământ teologic universitar și preuniversitar, de predare a religiei în școală și cu SCHIMBUL DE BURSE AL PATRIARHIEI ROMÂNE CU STRĂINĂTATEA;
    – Membru în COMITETUL CENTRAL AL CONFERINȚEI BISERICILOR EUROPENE din Geneva (1992-1997);
    – MEMBRU ÎN ADUNAREA GENERALĂ A COMISIEI ECUMENICE EUROPENE „Biserica și Societatea”, Bruxelles (1995-1997);
    – Corespondent național al DEPARTAMENTULUI PENTRU BURSE din cadrul CONSILIULUI ECUMENIC AL BISERICILOR;
    – Membru în ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAȚIEI ECUMENICE A BISERICILOR DIN ROMÂNIA AIDRom;

    Este Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei (din 2000).
    Este Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (din 2008).

    În timp ce era Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei a îndeplinit următoarele sarcini:
    – Președinte al Comisiei canonice, juridice și pentru disciplină a Sfântului Sinod;
    – Președinte al Comisiei Bisericii Ortodoxe pentru relațiile cu Biserica Catolică.
    A fost reprezentant al Patriarhiei Romane la intruniri cu caracter bisericesc din:
    Anglia, Armenia, Australia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Cipru, Elvetia, Etiopia, Franta, Germania, Grecia, Israel, Italia, Liban, Luxembrug, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, SUA, Turcia, Uganda, Ungaria. Un adevărat ”globetrotter”.
    Informațiile de mai sus sunt publice și se găsesc pe wikipedia.
    De asemenea IPS Teofan Savu- delegatul BOR la intronarea dr. Rowan Douglas Williams drept cel de-al 104-lea Arhiepiscop de Canterbury primat al Bisericii Anglicane (2003). La ceremonia de intronare au participat membri ai înaltului cler al Bisericii Anglicane, reprezentanți ai Curții Regale Britanice și delegati ai diferitelor Biserici din Europa. (http://www.gds.ro/Actualitate/2003-02-27/IPS+Teofan+Savu-+delegatul+BOR+la+intronarea+primatului+Bisericii+Anglicane/)

    Așadar având în vedere acest ”background” ecumenist care este total asumat, la ce te-ai fi așteptat la Creta și post Creta? La altceva?

  5. utzu
    # 7 mai 2017 at 15:35

    @raluca
    Da, cunosc biografia părintelui mitropolit dar nu sunt eu persoana care să o comenteze. Așa au fost vremurile. Dacă eram noi credincioși cu adevărat nu aveam ierarhi care să slujească la doi stăpâni. Societatea pe de-a-ntregul e infiltrată și controlată într-un asemenea hal încât dacă am vădi și alunga toți securiștii am pierde și țara și poate chiar neamul. Vrem nu vrem, securiștii sunt coloana vertebrala a statului. Tot cu dragoste, înțelegere și răbdare trebuie lucrat pentru vindecare. Zic și eu. Mă iertați pentru speculații. Vă mulțumesc pentru răspunsuri, trebuie să părăsesc discuția.

    • Raluca
      # 7 mai 2017 at 17:11

      @utzu,

      Păi atunci e simplu: scapă cine poate, pentru că deja e mult prea târziu.

      • marinela
        # 7 mai 2017 at 21:48

        De-acord cu tine ,Raluca.

Scrie un comentariu