12:29 pm - marți, 27 iunie, 2017

5 Mai: Sfântul Efrem cel Nou

Mai 5, 2017 2926 vizualizări 1 comentariu https://goo.gl/1kcs6m

Sfântul Efrem, după botez Konstantínos Mόrfis, s-a născut la 14 septembrie 1384, în orașul Tríkala, într-o localitate idilică, aproape de râul Lithéos. Rămânând orfan de tată la o vârstă fragedă, a crescut dimpreună cu ceilalți șapte frați ai săi, doar prin grija lui Dumnezeu și a mamei lor evlavioase. La vârsta de 14 ani, dorind să scape de islamizare și de înrolarea în corpurile de ieniceri, a intrat în înfloritoarea Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Stavropighie patriarhală la vremea aceea, zidită pe locul numit “Colina Neprihăniților”, din regiunea Attikí, Grecia.

Sfântul Efrem L-a urmat pe Hristos cu înflăcărare dumnezeiască și s-a remarcat, astfel, prin strălucirea viețuirii sale și prin asprimea nevoinței în Muntele Ámomon, sau ”Colina Neprihăniților”, lângă Néa Mákri.

S-a învrednicit să primească marea Taină a Preoției și darul de a sluji la sfântul jertfelnic, ca un înger al Domnului, cu frică de Dumnezeu și cu multă umilință.

În anul 1416, turcii au devastat întreaga regiune Attikí și l-au silit pe Ducele Atenei să declare supunere Sultanului. În anul 1424, păgânii otomani au năvălit și în Mănăstirea Buneivestiri a Maicii Domnului și i-au omorât pe toți părinții care viețuiau acolo. Sfântul nu se afla atunci în mănăstire, ci era la peștera lui, sus, în munte, pentru rugăciune, dar, când s-a întors, a găsit, înfricoșat, trupurile neînsuflețite ale Părinților. I-a îngropat pe toți și a rămas plângând nemângâiat.

Anul următor, în 14 septembrie 1425, au revenit barbarii și, de data aceasta, l-au găsit pe Sfânt. L-au luat și au început a-l chinui, până în ziua de marți, 5 mai 1426, la orele nouă ale dimineții. Apoi l-au spânzurat cu capul în jos, de un copac care se păstrează până astăzi la mănăstire, i-au bătut cuie în cap și în picioare, iar la sfârșit, i-au înfipt, în mult rănitul și chinuitul său trup, lemne aprinse. Astfel și-a dat Mucenicul sufletul său, în mâinile Dătătorului de cunună, Hristos.

După o jumătate de mileniu, iubitorul de oameni Dumnezeu a binevoit ca Sfântul Efrem să fie descoperit, după mai multe apariții ale sale și în urma mai multor întâmplări minunate, câte se cunosc până astăzi și care au fost adeverite prin aflarea moaștelor mucenicești și izvorâtoare de har ale Sfântului, în ziua de 3 ianuarie 1950.

Sfântul Efrem este prăznuit de două ori pe an. La 3 ianuarie este sărbătorită aflarea cinstitelor moaște, iar pe 5 mai sfârșitul său mucenicesc.

În Tríkala este prăznuit la Biserica Sfântului Ștefan, în fața căreia, după tradiție, se afla casa părintească a Sfântului.

În anul 2011, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, prin Actul Sinodal Patriarhal cu numărul 217/2-3-2011, l-a așezat pe Cuviosul Efrem în sinaxar.

Sfântul Efrem de la Nea Makri, icoană de Julia Hayes

Scurt istoric al Mănăstirii de la Nea Makri

Din vremea uciderilor făcute de către turci și până la descoperirea sfântului său trup, Mănăstirea Sfântului Efrem din Néa Mákri a fost una dintre cele mai vechi mănăstiri din zonă. Mulți monahi și preoți și-au petrecut acolo viața în rugăciune către Dumnezeu. În perioada stăpânirii turcești, s-au făcut ucideri barbare în masă, încât acest lucru a dus la exterminarea mănăstirii.

În 1945, maica Makaría a mers la ruinele vechii Mănăstiri a Buneivestiri, care fusese Strovropighie, pe ”Colina Neprihăniților”, la poalele nord – estice ale Muntelui Pentéli. Dintr-un imbold dumnezeiesc, a amenajat o chilioară în acel loc și a început să curețe ruinele vechii biserici și să o reconstruiască. Acolo medita adesea la faptul că pe acele pământuri viețuiseră monahi de-a lungul veacurilor și se ruga să afle sau să i se descopere măcar vreunul dintre toți aceia. O voce tot mai puternică, în inima ei, îi spunea: ”Sapă și vei găsi ceea ce dorești”, până când i s-a arătat un loc în partea din față a mănăstirii.

Stareța Makaria

Astfel, la 3 ianuarie 1950, a chemat un muncitor să sape în locul în care o îndemnase inima. Deși muncitorul nu era de acord și ar fi săpat oriunde altundeva, numai în locul acela nu ar fi vrut, s-a înduplecat până la urmă, după multe cereri și rugăminți, și a început să sape. Locul avea o sobă pe jumătate dărâmată, un perete și alte lucruri care arătau că în acel loc, cândva, s-a aflat chilia unui monah. Primul lucru pe care l-au găsit, a fost un cap. Și imediat s-a răspândit o mireasmă plăcută.

”Am îngenunchiat cu evlavie și am sărutat moaștele Sfântului și am simțit profund, în inima mea, amploarea martiriului său. Sufletul mi s-a umplut de bucurie, căci dobândisem o comoară scumpă și, pe măsură ce feream pământul cu grijă, vedeam armonia moaștelor sale care, deși se aflau de atâtea secole în pământ, nu fuseseră atinse de stricăciune”, a spus stareța Makaría, descriind evenimentele cutremurătoare care i se întâmplaseră.

Cu multă grijă, maica a scos din pământ întreg trupul Sfântului și l-a așezat într-o raclă ce se afla deasupra mormântului. Era evident faptul că fusese preot, iar rasa îi era intactă.

Seara, pe când citea Vecernia, Maica a auzit pași. Sunetul venea dinspre mormânt, răsunând până în ușa bisericii. Acolo l-a văzut pentru prima dată. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea o flacără și cu cealaltă binecuvânta. A cerut să fie luat din locul în care era așezat. Imediat, a doua zi, maica Makaría a curățat moaștele și le-a depus într-o raclă în biserica centrală a Mănăstirii.

În aceeași seară, Sfântul i s-a arătat în vis, i-a mulțumit și i-a descoperit numele său: Efrem. De atunci, moaștele Sfântului Efrem se păstrează în același loc și, zilnic, sute de credincioși vin să se închine, cerându-i ajutor și binecuvântare. Cu harul lui Dumnezeu, Sfântul a făcut mii de minuni. În incinta mănăstirii se mai află, protejat într-o încăpere, dudul de care a fost spânzurat Sfântul și pe care și-a dat ultima răsuflare.

Copacul de care a fost atârnat și chinuit Sfântul Nou Mucenic Efrem, Făcătorul de Minuni

Troparul Sfântului Efrem cel Nou

Glasul I, Locuitor pustiului:

Strălucit-ai ca soarele pe Colina Neprihăniților și ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ți sufletul sub loviturile necredincioșilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenice al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut să se reverse neîncetat dumnezeiescul har spre cei ce cu evlavie strigă către tine: slavă Celui Ce ți-a dat ție putere, slavă Celui Ce ți-a dăruit harul vindecărilor, slavă Celui Ce dă tuturor, prin tine, tămăduiri. 

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
articole asemănătoare


Un comentariu la “5 Mai: Sfântul Efrem cel Nou”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. marinela
    # 5 mai 2017 at 14:36

    Sfinte Efrem cel Nou ,roaga-te Lui Dumnezeu pt noi pacatosii si smeritii!

Scrie un comentariu