4:28 pm - joi, 25 mai, 2017

TRANSPLANTUL – ucidem “donatori” ca sa “salvam” vieti / MOARTEA CEREBRALA nu este MOARTE / Cei aflati in moarte cerebrala plang cand sunt taiati si li se scot organele / De ce sunt anesteziati mortii in timpul prelevarii de organe? / CE LUCRURI TERIFIANTE NI SE ASCUND?

126373 vizualizări 3 comentarii https://goo.gl/5qo4ji
de Saccsiv

Foto: http://www.thebetterindia.com/54650/traffic-movie-green-corridor-organ-transplant/

Ati auzit desigur cu totii despre “transplantul de organe” si despre “donarea de organe”. Din ce in ce mai des ascultam din ce mai multe voci ce sustin ca acestea reprezinta un soi de culme a facerii de bine, o dovada suprema a iubirii de oameni. Asistam la desfasurarea unei mega campanii de promovare a “salvarii vietii”.

Dar lucrurile stau oare asa cum ni se prezinta?

–          Sunteti siguri ca transplantul se face intr-adevar de la un cadavru? Sunteti siguri ca donatorul este cu adevarat mort? Cum definim un om mort?

–          Care este folosul real al unui astfel de transplant?

Protoprezbiter Theodoros Zisis sublineaza foarte corect faptul ca “prelungirea vietii are sens, doar sub optica prelungirii luptei pentru desavarsire si sfintenie. Altminteri orice zi in care traim in nepasare si indiferenta fata de cele duhovnicesti, nu este ceva bun sau folositor, deoarece adaugam fara incetare pacate peste pacate, prelungim raul fiecare din noi in viata personala.”

Dupa cum zice Sfantul Vasile cel Mare in cuvantul sau catre tineri, noi crestinii nu punem mare pret pe viata aceasta si bunurile ei, “ci pe cealalta viata, pentru care pregatindu-ne facem totul”. De aceea nu trebuie sa ne temem, ci sa tanjim dupa moarte. Sfantul Apostol Pavel spune in Filipeni 1, 23 ca “doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos”. In talcuirile sale, Sfantul Ioan Gura de Aur explica faptul ca vrea sa plece din viata “nu osandind cele prezente, ci pe cele mai bune dorind”. De aceea Marelui Vasile nu i-a fost frica de amenintarile eparhului Modest, spunandu-i ca de l-ar si omori, asta ar fi o binefacere pentru ca va veni mai degraba langa Hristos. Sa ne amintim din Vietile Sfintilor ca aceeasi atitudine au avut-o si Sfintii Mucenici.

Ca atare, iubirea noastra pentru semeni trebuie canalizata in a le oferi nu un surogat de viata biologica, ci una duhovniceasca. Nu o prelungire a unei vieti fara rost pe acest pamant, ce pana la urma ii va duce in iad, ci indrumarea spre calea pe care cu stradanie se ajunge in Rai.

Pana la urma de ce ne nastem noi? Nu ca sa murim? Nu tot omul este dator cu o moarte pe acest pamant? Ce ne inchipuim pana la urma in mandria noastra incurajata de diavoli?  Ca “progresele” stiintifice ne vor permite sa traim la un moment dat mii de ani? Ca ne vom tot petici ba cu organe de la “morti”, ba cu tot soiul de mecanisme artificiale si vom fi milenari? Milenari si fara frica de Dumnezeu … Ce hal de viata mai e si asta? Cand va crapa hidosenia de trup rezultata in urma multiplelor inlocuiri, ce se va alege cu sufletul? Nu ne inspaimantam deloc?

Pe de alta parte, chiar dormim pe noi in ghete? Oare intr-atat ne-au imbecilizat papusarii sistemului incat sa acceptam negandit teoria conform careia acele organe provin de la cei morti?

Teoria mortii cerebrale

Pana la aparitia ei, se considera, logic, evident si incontestabil ca moartea definitiva reprezinta incetarea tuturor functiilor vitale ale omului. Adica atunci cand nici inima nu-i mai bate si nici nu mai respira.

Dar in 1968 o comisie a Universitatii Harvard a inlocuit criteriile clasice de stabilire precisa a mortii cu cel neurologic, adica cel al comei profunde ireversibile.

Sa ne amintim insa de multele exemple de oameni ce si-au revenit chiar si dupa multa vreme dintr-o asemenea stare. Exemple nu preluate din folclorul urban, ci chiar dintre cele facute cunoscute de catre mass-media:

O femeie din New York a ajuns la spital în stare gravă după o supradoză de medicamente. Medicii i-au făcut mai multe analize şi au declarat-o în moarte cerebrală.

Părinţii acesteia au hotărât să fie deconectată de la aparate, iar organele ei să fie donate. Procedura de prelevare a fost oprită după ce doctorii au rămas stupefiaţi când femeia a deschis ochii pe masa de operaţie.

A deschis ochii tocmai cand medicii se pregateau sa-i ia organele ….

O mama si-a dus fetita in varsta de un an si cateva luni la spital pentru ca starea ei se agravase vizibil.

Doctorii au instiintat-o ca fetita avea o forma grava de meningita. La scurt timp rinichii i-au cedat si copilul a intrat in coma fiind tinut in viata doar pe cale artificiala. Toata lumea se astepta ca ea sa moara si mai mult, organele ei ar fi fost donate.

In momentul in care mama si-a sarutat pentru ultima ora, indurerata, copila si ii spunea cat de mult o iubeste, chipul fetitei a inceput sa prinda culoare si sa isi revina.
MEDICII: Fetita a murit si e buna de donat organe. MAMA: S-o tin in brate si sa-mi iau adio. CONSECINTA: Fetita traieste

Richard Rudd, tată a doi copii, a reuşit să clipească de mai multe ori, chiar când se pregătea deconectarea sa de la aparate. Momentul a fost surprins de o cameră video folosită pentru un documentar despre pacienţii în comă.
Iniţial, medicii au spus că Rudd este în comă ireversibilă şi că ventilatorul este singurul lucru care îl mai ţine în viaţă. Familia şi-a dat permisiunea pentru întreruperea tratamentului. Când medicii se pregăteau, Rudd a început să clipească. Întrebat de doctori dacă vrea să trăiască, el a spus „da” mişcându-şi ochii.

TRANSPLANTUL DE ORGANE POATE FI O CRIMA: Un britanic a implorat sa fie lasat în viata, chiar inainte sa fie deconectat de la aparate.

„M-au anunţat că mama mea are o tumoare la nivelul creierului şi că este în moarte cerebrală. Respira prin intermediul aparatelor, inima îi bătea, dar trebuia să decidem dacă semnăm pentru deconectarea ei de la aparte, pentru că nu se mai putea face nimic”, spunea fiul Lydiei Paillard.
A refuzat, iar pacienta a fost transferată la spitalul din Bordeaux, unde doctorii au dat acelaşi verdict. Miracol, după câteva ore, medicii au anunţat că femeia şi-a revenit.

REVENIREA unei frantuzoaice din MOARTE CEREBRALA, dupa 14 ore, ar trebui sa dea de gandit adeptilor TRANSPLANTULUI DE ORGANE

Un barbat pe care doctorii l-au declarat clinic mort revine la viata la 45 de minute dupa pronuntarea decesului.

CUM E DOMNILOR? 45 de minute nu a avut ritm cardiac, puls, presiune in sange si creierul oxigenat. A fost declarat mort … DAR SI-A REVENIT

Dusă de urgenţă la spital în stare extrem de gravă, Abigail Kopf a încetat, după două ore în care medicii au făcut tot posibilul să o salveze, să mai dea semne de viaţă… În acel moment, medicii i-au anunţat familia că, din cauza rănilor extrem de grave pe care le suferise şi a complicaţiilor pe care le-ar fi implicat procedurile drastice la care ar fi urmat să se apeleze pentru a o ţine în viaţă, exista posibilitatea ca fetiţa să intre în moarte cerebrală.

În acel moment, mama lui Abigail, într-un moment de disperare, i-a cerut fetei, în lacrimi, să-i strângă mâna dacă auzea ce vorbeşte. Brusc, fetiţa a strâns uşor mâna mamei, apoi medicul i-a cerut să ridice un deget, în semn de aprobare, dacă înţelegea ce se vorbeşte în jurul său. Imediat, fetiţa a ridicat două degete şi, în secunda următoare, medicii au decis să o ducă la sala de operaţie.
Familia îşi dăduse deja acordul ca, în cazul în care fetiţa nu dădea niciun semn de viaţă, să i se preleveze organele pentru a fi donate. Din fericire, copila a fost salvată la timp.

S-a întors din morţi, chiar înainte ca medicii să-i preleveze organele! Gestul care a salvat-o

Sa fie clar fratilor! Nu exista transplant de organ mort. Un organ mort nu poate fi transplantat. Deci atata timp cat poate fi transplantat, respectivul “donator” nu este mort.

Cei pro transplant contribuie la osandirea la moartea unora pentru salvarea altora. Da, trebuie sa ne ingrijim de cei ce sufera cu toate mijloacele si toate celelalte posibilitati, pana la o limita insa. Sa nu uitam de porunca de a “nu ucide”.

Nu lipsit de importanta e sa lamurim ce si cum si cu acest concept de “donator”

Cineva poate oferi ceva ce este al sau, insa viata, trupul, sufletul, organele nu sunt in fapt proprietatea noastra sau a rudelor noastre, ci ale lui Dumnezeu. Oare le-am dobandit sau cumparat? Oare ne-am creat noi pe noi insine? Nu cumva le-am dobandit de la Dumnezeu? Ca atare, atentie mare la folosirea termenilor. Caci cine isi permite sa spuna ca e donator de organe, uzurpa si gestioneaza lucruri straine ce nu-i apartin, ci sunt ale Creatorului.

Desigur, unii vor zice: “Vai, dar cum altfel sa-i salvam pe cei bolnavi?”. Trebuie sa intelegem insa ca doar El stie, cel ce cerceteaza inima si rarunchii in ce situatie duhovniceasca se afla fiecare bolnav. Ce se intampla in timpul evolutiei bolii sale. Pana la urma, de ce ingaduie bunul Dumnezeu ca cineva sa fie bolnav? Nu cumva este de fapt spre folosul sau duhovnicesc?

Sa nu uitam nici de latura financiara a sinistrei chestiuni

In mass-media ni se prezinta un copilas X sau o femeie Y salvati de transplant. Pentru propaganda. Realitatea macabra este insa ca o data cu dezvoltarea tehnicilor medicale ce permit transplantarea unui numar din ce in ce mai diversificat de organe, s-au pus bazele unei adevarate industrii mondiale a hacuirii mai mult sau mai putin legale. Relativ de curand a fost realizat un documentar despre negrii vanati de un trib de beduini. Scopul? Organele …

Reportaj CNN: Beduini vaneaza negri pentru organe …

Mare valva s-a iscat acum cativa ani la aflarea vestii ca “militari” UCK faceau trafic cu organele prizonierilor sarbi. Dispar din ce in ce mai des copii si tineri si sunt descoperiti mai apoi “operati”. Asta cand mai sunt descoperiti …

Un evreu acuzat de trafic de organe. “Israelul un paria in transplantul de organe la nivel global”

La aceste “donari” cu forta sa-i adaugam si pe cei ce-si vand organe. Extrem de multe cazuri, mai ales in zonele sarace ale planetei. Si lucrurile vor merge din ce in ce mai rau, odata cu implementarea la nivel mondial a carnetului de sanatate cu cip. Acolo vor fi trecute toate informatiile utile ale intregii populatii de pe pamant. Iar cei puternici vor avea evident acces la ele. Ilegal, evident, dar la acel nivel, ce mai conteaza? Cine sa-i intrebe de vorba pe chiar stapanii sistemului? Si vom deveni cu totii in ochii lor un soi de depozite ambulante de organe. Si cand vor avea nevoie, vor stii exact ce victima compatibila sa-si aleaga. Va urma “accidentul”, apoi “moartea cerebrala” si restul … Si le va fi cu atat mai simplu cu cat va reusi campania furibunda pentru acceptarea acordului prezumat, conform caruia orcine este in fapt de acord cu “donarea” de organe, daca nu a apucat sa intocmeasca pana la momentul “mortii cerebrale” actele din care sa rezulte clar ca de fapt se opune …

Ce simte „donatorul”?

Jimi Fritze, în vârstă de 43 de ani, unul dintre cei ce si-a revenit inainte de a fi hacuit, i-a auzit pe medici cum încercau să-i convingă iubita şi familia că ar fi bine să semneze pentru prelevarea organelor:
„Ii auzeam cand ii spuneau prietenei si rudelor mele ca numai exista nicio speranta. Nu puteam sa fac nimic. Puteam doar sa vad si sa aud. In rest, nu puteam face nici cea mai mica miscare. S-au uitat pe o radiografie care mi-o facusera la creier, iar in timp ce o priveau ii spuneau prietenei mele ca nu am sanse sa supravietuiesc. O auzeam pe ea cum plange (…) I-am auzit apoi vorbind despre donatie si voiau sa imi faca teste la ficat si rinichi, pentru a-i transplanta oamenilor care ar fi avut nevoie de aceste organe”
Medicii deja îl declaraseră în moarte cerebrală iar Fridze a povestit cât era de speriat că va fi omorât de medici:
„Mi-era asa de frica, incat am crezut ca o sa mor cu adevarat si o sa mor in chinuri. Ma gandeam cat voi suferi daca ma vor incinera, cand as fi vazut focul si l-as fi simtit cum ma arde de viu”.
O FI PRIMUL? Era paralizat dar AUZEA INGROZIT cum il pregateau pentru DONARE DE ORGANE …

Doctorul Pavel Chirila sustine ca:

„În momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, în momentul în care chirurgul înfige bisturiul bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Deşi e declarat în moarte cerebrală, are şase semne prin care e definită moartea cerebrală – e adevărat că definiţia morţii cerebrale în vreo 15 ţări diferă de la ţară la ţară, deci sunt probleme juridice, medicale, teologice, duhovniceşti – până în momentul în care e decupat organul şi se face inciza, până în momentul acesta bolnavul, sau mortul cum vor să îi spună transplantologii, nu plânge. Plânge în momentul în care i se recoltează, de regulă, cele cinci organe după care aleargă instituţia transplantologică ca să mă exprim foarte elegant”.

Daca e real, e cumplit: Cei in “MOARTE CEREBRALA” PLANG cand SUNT TAIATI si li se SCOT ORGANELE …

Creatorul conceptului de moarte a trunchiului cerebral, neurologul Konstantinos Pállis, din Marea Britanie, afirmă într-un articol din 1996 că donatorilor de organe trebuie să li se facă anestezie exact în același mod în care se face bolnavilor care se află în deplinătatea simțurilor. Comunitatea Anesteziologică este dezbinată în această privință. Unii anesteziști administrează o anestezie completă, ca să evite reacțiile la trauma provocată de intervenția chirurgicală, exact așa cum se procedează cu bolnavii vii, iar alții nu fac această anestezie, dar suprimă aceste reacții prin alte mijloace.

DE CE SUNT ANESTEZIATI “MORTII” in timpul prelevarii de organe? Ce reactii apar atunci cand sunt taiati? CE LUCRURI TERIFIANTE NI SE ASCUND?

Unii specialisti considera ca uneori se petrec lucruri chiar si mai ingrozitoare:

AUDIO: Unor pacienti li se creaza voit LEZIUNI ALE CREIERULUI pentru ca mai apoi sa devina DONATORI DE ORGANE?

Creierul

De ce zic ei ca moartea cerebrală este echivalată cu moartea biologică? Care este baza biologică pentru această echivalare? Răspunsul care s-a dat a fost următorul: Creierul alcătuiește principalul organ coordonator, care coordonează funcționarea celorlalte organe având ca rezultat menținerea unității funcționale a organismului. Prin urmare, distrugerea creierului implică dereglarea funcționării celorlalte organe și conduce, treptat, organismul la moarte.

MOARTEA CEREBRALA nu este MOARTE BIOLOGICA – un excelent studiu din Grecia

Atunci, cum e cu cei din exemplele de mai sus, ce si-au revenit dupa constatarea mortii cerebrale?

Oricum, creierul nu are in mod real chiar importanta care i se da oficial in economia functionarii trupului.

Nu creierul, ci sufletul este cel care conferă integritate trupească și, ca urmare, viață.

Sfântului Grigorie Palama: ”Totuși, sufletul a fost creat conținând trupul, sufletul este peste tot în trup, nu într-un loc anume, nici conținut de trup, ci sufletul conținând trupul și cuprinzându-l și dându-i viață, având chipul lui Dumnezeu”

Astfel se explica astfel de cazuri:

Video: Cum pot trai acesti oameni FARA JUMATATE DE CAP?

Moartele care nasc copii

Definitia asta bizara data “mortii” duce uneori la bizarerii demne de filmele bizare cu zombie:

O MOARTA A NASCUT UN COPIL. Apoi ORGANELE MOARTEI au fost transplantate la niste OAMENI VII

O MOARTA VA NASTE UN COPIL? Cum e posibil? Sau de fapt e inca o dovada ca la TRANSPLANT se MACELARESC OAMENI VII?

Noi orizonturi

Femeia vrea avort. Se scoate copilul viu. Viu fiind inca, se extrag diferite organe ce mai apoi sunt transplantate pe trupurile anumitor animale. Organul si animalul cresc impreuna. Cand organul ajunge la maturitate, acesta va fi transplantat pacientului uman.

VIDEO: Ucidem bebelusi, le punem organele pe sobolani, ele cresc, apoi le folosim la transplant. CE LUME MINUNATA …

De ce se petrec schimbari majore la primitorii de organe “donate”?

Cateva chestiuni despre care se vorbeste rar, esentiale dar nestudiate sau poate ca studiate dar tinute secret:

FOTO: Un rus devine negru dupa un transplant de ficat de la un afro american

Video: Ce SCHIMBARI BIZARE se petrec cu PRIMITORUL unui TRANSPLANT DE INIMA. Ce-i transmite “DONATORUL”? Si nu doar in cazul inimii …

Patriarhia decoreaza masoni specializati in transplanturi

Iata cateva paragrafe din articolul PF Daniel a acordat cele mai înalte distincţii ale Patriarhiei lui Irinel Popescu şi Mihai Lucan publicat de Mediafax:

Patriarhul Daniel a acordat, vineri seară, medicilor Irinel Popescu şi Mihai Lucan cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală, în semn de apreciere pentru activitatea lor şi de susţinere faţă de activitatea de transplant, „pentru a da viaţă dincolo de moarte”.

[…]

Medicii prezenţi la Patriarhie, români şi străini, au recunoscut că operaţiile de transplant, mai ales prelevarea de organe de la donatori cadavru, ar fi fost mai greu acceptate de oameni fără sprijinul bisericii, indiferent de cult.

Iata insa ce articol gasim in Masonic Forum Magazine:

Illustrious Irinel Popescu, 33º, MD, PhD

Edificator …

In incheiere, cititi va rog despre un tata care si-a salvat fiul:

SUA: Cu arma in mana si-a aparat fiul, aflat in “moarte cerebrala”, de medicii ce doreau sa-l ucida. In timpul interventiei SWAT insa, fiul si-a revenit. Dar pe tata l-au bagat la puscarie …

 

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
cuvinte cheie:
Categorii:
articole asemănătoare


3 Comentarii la “TRANSPLANTUL – ucidem “donatori” ca sa “salvam” vieti / MOARTEA CEREBRALA nu este MOARTE / Cei aflati in moarte cerebrala plang cand sunt taiati si li se scot organele / De ce sunt anesteziati mortii in timpul prelevarii de organe? / CE LUCRURI TERIFIANTE NI SE ASCUND?”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Magda
    # 4 mai 2017 at 19:03

    Terifiant!
    Te bagă în răcori chestia asta!
    NICIODATĂ n-a fost lumea mai sălbatică și mai inuman, în ”numele” științei și/sau al binelui altuia…eu sunt șocată de fiecare dată când citesc, aud, văd așa-ceva!
    Și totuși…DE CE lumea e pasivă?
    S-ar bucura de un eventual transplant, nu-i așa?
    De ce frica asta de moarte?
    Păi mă scapă de viața asta devenită IAD, și mă aruncă DINCOLO unde mă izbăvesc de asta de aici!

  2. Magda
    # 4 mai 2017 at 19:07

    Preoții de ce tac?!
    E un subiect mai mult decât sensibil, dar trebuie spus și clarificat!
    Pentru ce le e frică bolnavilor de moartea survenită din pricină de îmbolnăvire?
    Nu se contrazic pe ei când declamă CREZUL în Biserică?
    ”Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie…Amin!”
    Cât mai e credință, MORI, asta e!
    Te duci dincolo și te-or scoate din Iad prin Liturghii, fie în 40 de zile sau mai mult…apoi, te vei ruga pentru cei care s-au grijit de sufletul tău, așteptând învierea și veacul viitor!

  3. Magda
    # 4 mai 2017 at 19:13

    Stai așa!
    Ce-a făcut ăla din Deal? A acordat premii masonului ăla de gr.33 (deci TARTOR tăticu, nu glumă!) Irinel Popescu?!
    Atunci înseamnă că și patriarhul este mason.

Scrie un comentariu