5:49 am - luni, 29 mai, 2017

Serviciile secrete printre organizatorii jocului suicidal ,,Balena albastra”? Filip Budeikin nu putea afla datele persoanele ale victimelor, fără a avea acces la bazele de date secrete

2759 vizualizări 0 comentarii https://goo.gl/P2gOKU

Jocul online „Balena albastră”, pe care îl poți câștiga doar dacă te sinucizi, a devenit în ultimele săptămâni cunoscut pe ambele maluri ale Nistrului, după ce timp de doi ani a făcut furori în Federația Rusă. Presa rusă scrie că numai în țara lor participă la joc 200 mii de tineri și că „grupurile morții” s-au răspândit în Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Letonia și Kazahstan, iar acum au ajuns în România, Bulgaria și Polonia. Deși reprezintă o calamitate socială sporită, jocul morții trezește multiple semne de întrebare în privința originii sale, precum și a neputinței (sau nedorinței!) autorităților de a-l opri.

O crimă anticipată sau pregătită?

Cu riscul de a fi acuzat că fac teoria conspirației, vreau să atrag atenția la modul în care în țara noastră au apărut primele „balene”, după cum sunt numite victimele acest joc, care numai joc nu poate fi numit. Primii doi moldoveni, un băiat și o fată, au câștigat jocul pe 8 martie, când s-au aruncat de pe o clădire cu 18 etaje din sectorul Botanica al Capitalei. Câteva zile mai târziu, un alt tânăr a sărit de pe un alt bloc. În opinia mea, pare destul de suspect faptul că, până în luna martie, presa din RM nu a scris nimic despre jocul morții, iar primele articole la acest subiect au apărut pe mai multe site-uri cu numai câteva zile înainte de cele trei suicide. De parcă crima a fost mai întâi popularizată și apoi demonstrată.

Evident că lucrurile puteau să aibă loc și invers. Poate că sinucigașii s-au despărțit de viață din alte motive și poliția a invocat versiunea „Balena albastră” pentru a atrage atenția la consecințele dezastruoase ale jocului, despre care presa anunțase în ajun. Despre primii doi sinucigași se spune că ar fi lăsat și mesaje de adio în „grupul morții”. Dar dacă cineva le-a urmărit activitatea pe Internet, despre decesul lor se știa din timp. Pentru că participanții la joc au la dispoziție 50 de zile din momentul în care se înregistrează și își dau acordul să moară până în ziua în care se despart de viață. În acest răstimp, ei primesc zilnic cele mai bizare misiuni din partea moderatorilor proiectului. De exemplu, se mutilează fizic, tăindu-și cu lama pe mâini înscrisuri și imagini, se trezesc la ora 4:20, privesc filme de groază, ascultă muzică tristă, iar în ultimele săptămâni rup toate contactele cu lumea din jur. Mai bine zis, dacă instituțiile noastre de ordine publică ar fi fost cu ochii pe acest joc, cele două decese ar fi fost neapărat prevenite în cazul în care acest lucru s-ar fi dorit.

 În orice caz, efectul celor întâmplate a fost mediatizarea insistentă a jocului sinucigaș și crearea panicii în societate. 

Monstrul de 21 de ani…

Dacă admitem că în RM am avut de a face cu o simplă coincidență, istoria jocului în țara sa de origine, Rusia, ne arată o altă parte a monedei. O scurtă documentare a acestui fenomen sinistru ne face să înțelegem că fie poliția, fie serviciile secrete ruse au fost interesate de a promova la maximum „Balena albastră” și de a-i ascunde de ochii lumii pe adevărații coordonatori ai jocului.

În noiembrie 2016, poliția rusă l-a reținut pe Filip Budeikin, care se loga în „grupurile morții” inclusiv cu numele Filip Lis. Acest tânăr, în vârstă de 21 de ani, este învinuit de crearea și administrarea jocului, precum și de determinarea la suicid a minorilor. Însă monstruozitatea acuzatului trezește serioase îndoieli, dacă avem în vedere nu doar vârsta sa destul de fragedă sau concluziile psihiatrilor că el ar fi sănătos mintal, ci, în primul rând, faptul că jocul morții ia amploare în timp ce monstrul stă la pârnaie. În al doilea rând, cronologia evenimentelor la care Budeikin a fost parte și declarațiile sale trezesc nenumărate alte întrebări, care ne fac să credem că inculpatul este doar o piesă mică într-o uriașă mașinărie diabolică, în care el este folosit pentru a pune în umbră organizatorii și scopul real al jocului morții. Să vedem cum au decurs lucrurile.

  1. Despre acest joc s-a aflat la sfârșitul lui noiembrie 2015, când minora Renata Kambolina s-a culcat în fața unui tren în viteză. Atunci administratorii grupului „F57” de pe rețeaua de socializare VKontakte au anunțat că decedata, supranumită Rinna, este „balena nr. 1”. Peste o săptămână, pe profilurile „F57”, „F58”, „F75”, „More Kitov”, „Tihii Dom” și altele de pe aceeași rețea de socializare a fost pus timer-ul până la data de 8 decembrie, când se anunța că vor avea loc sinucideri colective ale minorilor. Nu se știe cât de repede jocul a căpătat popularitate și dacă într-adevăr așa a fost, deoarece „jucătorii” se înscriau cu nume false. Or, mulți dintre aceștia, dacă nu chiar marea majoritate, puteau fi creați de către administratorii jocului. De bine de rău, oricât de infernală ar fi, să zicem, viața în Rusia, crede cineva că sute de tineri au fost gata din senin să moară de dragul unui băiețel de 21 de ani? Psihologia omului ne demonstrează că sinucigașul moare atunci când decide să moară! Și nu pierde pentru aceasta două luni, vizionând filme horror, tăindu-și mâinile și picioarele și ascultând cântece de jale…
  2. Pe 8 decembrie 2015 niciun „jucător” nu s-a sinucis și administratorii „grupurilor morții” au anunțat că a fost o glumă. Deși pe de o parte propagau sinuciderea ca pe o salvare, pe de altă parte ei au anunțat în acea zi că oamenii pot găsi ieșire din orice situație extremă. De ce însă poliția nu i-a reținut până la acea dată? Sau nu i-a putut identifica?
  3. Puțin probabil că nu i-au dat de urmă, fiindcă la începutul lui 2016 jurnaliștii ruși l-au găsit pe Filip Budeikin. Incredibil, dar adevărat, acesta s-a dovedit a fi foarte receptiv la apelurile presei și a acordat mai multe interviuri consecutiv. Să fie și așa, dar dacă serviciile secrete ale unei puteri mondiale, cum este Rusia, n-au fost în stare să-l găsească pe acest băiat, care la acel moment avea cel puțin o victimă, iar jurnaliștii l-au scos la iveală cât ai zice pește, de ce nu au fost încătușat imediat?

19 mai 2016. Filip Budeikin (Lis) acordă un inteviu ziarului „Novaia Gazeta”.

  1. Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat e film, căci în realitate e imposibil așa ceva. Merită atenție și declarațiile lui Filip, care se schimbă la fiecare interviu. La început el povestea pentru „Novaia Gazeta” că nu a îndemnat pe nimeni să se sinucidă. Chipurile, 4 sau pe 6 decembrie 2015, navigând pe Internet, a aflat întâmplător de grupul „F57”. Văzând că grupul are mulți admiratori, a decis să se implice și el cu singurul scop de a-și face popularitate. Iar când a înțeles că moderatorii grupului cheamă tinerii la suicid, el le-a spus că suferă de cancer și că vrea să moară. În primul interviu, el mai spunea că „F57” era condus de un belarus, Artur Avdeev. Și că acesta, deși nu-l cunoștea, nu se știe de ce i-a propus lui să-i administreze profilurile. Cum putea un organizator al unui grup criminal să-i propună cooperare unui străin bolnav de cancer, care vrea să-și pună capăt zilelor? Firește că Filip mințea, dar de ce poliția nu a continuat să doarmă?
  2. În aceeași discuție, Filip își schimbă mărturiile și afirmă că în decembrie 2015 el deja colabora cu grupul de sinucigași „More Kitov”. Peste două zile, când a apărut în emisie directă împreună cu moderatorul profilului „More Kitov” în studioul lenta.ru, el a spus deja că anume respectivul l-a pregătit pentru suicid. Iar când „More Kitov” i-a reproșat că tișează, Filip a recunoscut nonșalant: „Da, eu am mințit”. Astfel, nu încăpea îndoială că Budeikin este controlat din umbră și nu ținea minte ce trebuie să zică. Poliția nu a observat acest lucru?
  3. Jurnaliștii i-au prezentat unele discuții pe care Filip Lis le-a avut pe Internet și i-au cerut explicații în privința refuzului său de a răspunde la unele întrebări. Refuzul era formulat astfel: „Nu pot să-ți spun, că șefii mă vor ucide”. I-a fost arătată și o discuție între „More Kitov” și un oarecare Oleg, în care ultimul scria: „F57 este o parte din organizație. Este doar un punct pentru influența noastră. Toți membrii lor sunt conduși direct de către noi”. Drept răspuns, Budeikin a zis că astea-s minciuni. Dar dacă băiatul a avut numai intenții bune și a constatat că cineva străin se folosește cu rea-voință de profilul său, de ce el nu a anunțat poliția?
  4. În interviul pentru lenta.ru, Filip declara că, de fapt, numele belarusului Avdeev era un alt loghin al său. De data aceasta, el spunea că s-a implicat în jocul morții cu scopul de a deveni cunoscut, pentru că intenționa să-și facă o trupă muzicală. Deși în ambele cazuri jurnaliștii vedeau că el se contrazice de la mână până la gură și îl puteau prinde cu ușurință în plasă, aceștia căutau să-i sară în apărare și să-l dezvinovățească în orice situație. Nu putem să nu ne întrebăm: cine și de ce l-a plasat pe Filip Lis în atenția opiniei publice? Cum, în general, a apărut el în platourile TV și la indicațiile cui jurnaliștii se făceau de râsul lumii și îi cântau băiatului din trâmbiță?

21 mai 2016. Filip Lis (în stânga) și More Kitov în studioul Lenta.ru

  1. În acest mod, din ianuarie 2016, în timp ce sinuciderile în rândul minorilor ruși erau la ordinea zilei și în presă a apărut o sumedenie de materiale care demonstrau implicarea lui Filip Lis în jocul morții, jurnaliștii ruși îi ridicau pe acest tânăr la rang de vedetă, iar poliția mânca popcorn. Ce interes aveau instituțiile de drept ruse să permită acest lucru? Mai mult, după cum spuneam mai sus, televiziunile de la Moscova realizau interviuri și cu alți complici de-ai lui Lis. De pildă, administratorul profilului „More Kitov” declara că a făcut acest joc pentru a ajuta tinerii să depășească situațiile dificile. Un argument în plus că și unii jurnaliști ruși făceau jocul morții este invitația în aceeași emisiune a trei „balene” care spuneau la unison că nu s-au sinucis, pentru că au avut doar de câștigat din acest joc. Dacă îi credem, ei s-ar fi simțit mai bine, după ce au citit mesajele încurajatoare ale moderatorilor jocului. Nu ne putem ascunde după deget – în realitate aceste mesaje chemau la suicid… În calitate de jurnalist, vă asigur că presa, în funcție de demnitate și de oala din care se hrănește, se poate lăsa manipulată doar în schimbul banilor sau al unor indicații venite din partea unor persoane foarte infuente în stat. Sunt aproape sigur că Filip Lis nu avea bani suficienți pentru a cumpăra jurnaliștii. În acest caz, cine a plătit publicitatea?
  2. El și jocul său au beneficiat de publicitate maximă aproape 11 luni, până pe 15 noirmbrie 2016, când în sfârșit a fost reținut. De atunci și până în prezent jocul morții continuă. Poliția îi cunoaște și pe alți complici ai săi. De exemplu, pe același More Kitov. De ce, totuși, numai Filip Budeikin face pușcăria? Să înțelegem că ceilalți sunt protejați de cineva mai mare? Cu ce scop, însă?

23 mai 2016. Filip Lis face declarații pentru RenTV

  1. Faptul că această odioasă poveste este bine regizată se poate observa și din interviul cu Filip Budeikin pentru saint-petersburg.ru, care a apărut chiar în ziua în care monstrul de 21 de ani a fost reținut. Deși interviul a fost realizat cu patru zile înainte, de-a dreptul uluitoare sunt declarațiile lui Filip care îi spune reporterului că a obosit să mintă și că va dezvălui în cele din urmă tot adevărul. Culmea e că acesta își asumă vina pentru toate sinuciderile „balenelor”, 20 la număr, potrivit lui. Printre altele, el face o remarcă foarte stranie: „Nu-ţi face griji, o să înţelegi și tu, că toți înţeleg. Ei mureau fericiţi. Eu le dădeam ceea ce nu aveau în viaţa reală: căldură, înţelegere şi comunicare”. În această discuție, Budeikin vorbește de-acum ca un personaj bine programat. El relatează că a început proiectul în 2013, când a fondat grupul „F57”, pe care anterior l-a pregătit timp ce cinci ani. De unde rezultă că Filip a început jocul morții la 13 ani… Singurul său scop ar fi fost să-și crească popularitatea. Într-adevăr, prietenii săi spun că băiatul era retras, vorbea puțin, era bătut de colegii săi și de mama-sa, fiind totodată foarte agresiv. Întrebat de ce împingea adolescenții la suicid, el a răspuns: „Există oameni, dar există și deșeuri biologice. Sunt cei care aduc doar pagube societății. Eu curățam societatea de aceste deșeuri”. Budeikin preciza că el purta discuții cu toți „jucătorii” și alegea, după modul de viță și gândire al fiecăruia, grâul de neghină. Dacă îl credem, a reușit să convingă 300 de tineri să nu-și pună capăt zilelor. Fiind rugat să lămurească ce înseamnă un deșeu biologic, Lis a șovăit: „Mi-e greu să vorbesc. Uneori îmi pare că nu procedez corect”. Apoi a adăugat că a condus-o spre suicid pe o satanistă și pe un student care ucidea maidanezii. Deși inițial infirma categoric că ar avea vreo legătură cu „Rinna, balena nr. 1”, de data aceasta el a băgat mâna în foc: „Da, ea e prima mea sinucigașă”. Nu putem crede că omul a hotărât să se pocăiască în cele din urmă, deoarece, întrebat dacă are de gând să-și continue opera criminală, el a răspuns afirmativ. Bine, dar de ce Filip a hotărât să spună lucrurilor pe nume (deși există îndoieli că acesta este adevărul) înainte de a fi reținut? Dacă nu știa că va fi arestat, cum am putea înțelege acest act de autocondamnare? Dacă a știut, însă, să fi ținut el cont de unele instrucțiuni? Din partea cui altcuiva, însă, ar fi putut să vină aceste instrucțiuni, dacă nu din partea adevăraților creatori ai jocului morții? Și de ce interviul respectiv, realizat pe 11 noiembrie, a fost publicat în ziua reținerii sale?

15 noiembrie 2016. Filip Budeikin este arestat după ce și-a asumat toată vina pentru suicide în cadrul interviului pentru saint-petersburg.ru (Imagine: www.kp.ru)

Se întrevede o legătură între „Balena albastră” și Big Brother

Astfel, de la Murmansk până la Vladivostok nu a avut loc o crimă la propriu, ci o sângeroasă mascaradă. Din Federația Rusă, „Balena albastră” a ajuns la Chișinău prin regiunea separatistă de la Tiraspol. Numărul adevărat al victimelor nu este cunoscut de nimeni. Oficial, se spune că în Rusia s-ar fi sinucis 130 de „balene”, deși această cifră este mult prea exagerată chiar și în percepția celor mai vehemenți critici ai jocului morții. De fapt, ceva similar se întâmplă și la noi, unde oficial avem cel mult cinci presupuse (!) „balene” pe ambele maluri ale Nistrului, însă unele mass-media anunță că jocul a condus la suicid deja zeci de adolescenți în RM.

Culmea e că lucrurile stagnează în timp ce organizatorii jocului pot fi deconspirați chiar și de către specialiști în programare sau jurnaliști, în cazul în care organizatorii jocului morții nu ar fi, din întâmplare, reprezentanți ai serviciilor secrete. Tind să fac această presupunere, deoarece o condiție a jocului este următoarea: dacă vreun „jucător” se răzgândește să moară, moderatorul îi aduce la cunoștință că deține toate informațiile despre el și-l amenință că familia sa va avea de suferit. În acest caz, oricât de erudit am zice că a fost Filip Budeikin, el nu putea afla datele persoanele ale victimelor sale fără a avea acces la bazele de date secrete ale cetățenilor Rusiei.

De aceea mă simt nevoit să amintesc că Rusia încearcă de câțiva ani să înăsprească controlul asupra spațiului informațional, pentru ca autoritățile să poată interzice accesarea unor site-uri și să aibă acces la mesajele private ale cetățenilor. Cât ține de RM, drept urmare a celor trei suicide recente, președintele Parlamentului Andrian Candu a dat de înțeles că a venit timpul ca legislatorii să adopte Legea „Big Brother”, care permite monitorizarea utilizatotilot de Internet și care anterior a provocat o serie de nemulţumiri în rândul societăţii civile.

Prin urmare, din acest joc ar putea avea de câștigat statul în detrimentul libertății noastre. Dacă nu am dreptate, aștept săptămâna viitoare să-i văd pe organizatorii jocului morții la închisoare. În caz contrar, nu m-aș mira dacă, după adoptarea acestor legi la Moscova, Tiraspol și Chișinău, se va îneca prin suicid însăși „Balena albastră”.

NOTĂ OrtodoxInfo

Sa nu uitam ca acum cateva zile, SIE a recunoscut faptul ca telefoanele mobile pot fi activate chiar dacă sunt închise sau dacă nu au baterie în ele.

Iar acest lucru se leaga cu marturia fetei din Timisoara care a incercat sa intrerupa jocul:

,, Maria a accesat jocul de pe telefon, fără să ofere vreun număr de contact. Chiar și așa, administratorii jocului i-au aflat imediat identitatea.”

,,Ioana, mama adolescentei: Prin acel telefon, acea persoană putea să monitorizeze tot ce se întâmplă în încăperea în care era telefonul și să vadă efectiv. Soluția nu este resetarea din fabrică și schimbarea numărului de telefon. Acele telefoane sunt efectiv compromise și nu mai au ce să caute la îndemâna copiilor care au accesat acel joc.”

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare


Scrie un comentariu