5:26 pm - luni, 22 mai, 2017

Apărarea Părintelui Cosmin Tripon în faţa Consistoriului Eparhial, care nu l-a acuzat de schismă

5393 vizualizări 5 comentarii https://goo.gl/0aLb3A

Preasfinţia Voastră,

Subsemnatul, Preot Cosmin Florin Tripon, preot II la Parohia Beiuş IV, Protopopiatul Beiuş, Judeţul Bihor, domiciliat în Ţigăneştii de Beiuş, nr. 18, Comuna Drăgăneşti, având reşedinţa în municipiul Beiuş, str. Crişului, nr. 23, judeţul Bihor, faţă de cele cinci capete de acuzare pentru care sunt trimis în faţa Consistoriului Eparhial, doresc să fac următoarea apărare

În fapt,

Toate acţiunile mele, începând din noiembrie anul trecut, au fost motivate exclusiv de grija de a-mi apăra turma încredinţată spre păstorire de consecinţele grave ale adoptării de către sinodul din Creta a documentelor eretice la care Preasfinţia Voastră V-aţi făcut părtaş.

Single content advertisement top.

Am oprit pomenirea Preasfinţiei Voastre la slujbe în conformitate cu canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, pentru participarea la erezie a Preasfinţiei Voastre, iar pentru aceasta nu pot fi acuzat nici de tulburare, nici de neascultare.

Ceea ce Consistoriul consideră a fi tulburări şi certuri în parohie reprezintă de fapt o consecinţă a acţiunilor brutale îndreptate împotriva mea de către Protopopiatul Beiuş şi de către alţi angajaţi ai Episcopiei, dar şi a lipsei de înţelegere manifestată de către preotul paroh al Parohiei Beiuş IV.

Lipsa nemotivată de la serviciu, de care sunt acuzat, este de fapt forma în care eu am înţeles să îmi apăr conştiinţa mea şi pe cea a celorlalţi membri ai parohiei care mi-au urmat în demersul meu, în condiţiile în care atât preotul paroh, cât şi Preasfinţia Voastră aţi încercat să îmi impuneţi pomenirea obligatorie a ierarhului, în condiţiile în care acesta participă la erezia ecumenismului.

Constrazicerea publică a poziţiei oficiale este o vină fără niciun fel de substanţă, întrucât poziţia publică a Bisericii Ortodoxe din toate timpurile a fost şi este nepărtăşia cu erezia şi sancţionarea pe cale canonică şi în limitele canonice stabilite a oricărui derapaj de la dreapta credinţă. Din această perspectivă, cel ce contrazice poziţia publică a Sfintei Biserici Ortodoxe este acela care admite că ecumenismul este “atitudine de dialog şi cooperare” cu ereticii, în ciuda interdicţiei speciale a canoanelor de a avea colaborări de orice fel cu aceştia, că ereziilor şi schismelor li se poate “recunoaşte denumirea istorică de biserică”, în condiţiile în care există o singură Biserică a lui Hristos, Biserica Ortodoxă, iar tot ce se află în afara ei este erezie sau schismă, că ortodocşii se pot căsători cu ereticii, în condiţiile în care canoanele (72 V-VI) spun clar că acest lucru nu este acceptabil, că Biserica ar trebui să aibă o “zi de meditaţie pe teme de mediu”, împreună cu “fraţii creştini”, în condiţiile în care ecologia este o ideologie idolatră panteistă care susţine religia panteist-idolatră Noua Eră, care se doreşte a deveni religia noului mileniu.

Participarea la slujbele din altă eparhie a fost motivată de invitaţia pe care am primit-o de a merge la un simpozion teologic internaţional, unde am fost invitat de egumenul schitului respectiv să coliturghisesc. Unii dintre preoţii prezenţi la acel eveniment erau opriţi de la slujire în aceeaşi manieră abuzivă, contrară prevederilor canonului 15 I-II, în care am fost oprit şi eu să slujesc.

În drept,

1. Acuzaţia de neascultare faţă de autorităţile bisericeşti este motivată de prevederile articolului 34, alin. 1), litera b) din Regulament, care se referă la nerespectarea deciziilor autorităţii ierarhice superioare şi se întemeiază pe canoanele 18 de la sinodul al IV-lea ecumenic şi 34 V-VI ecumenic, ce condamnă conspiraţia împotriva clericilor şi episcopilor. În toată activitatea mea de preot, nu m-am asociat niciodată cu niciun preot sau mirean pentru a săvârşi acţiuni de răzvrătire contra autorităţilor bisericeşti.

Am întrerupt pomenirea ierarhului din motive de conştiinţă, pentru participarea acestuia la erezia din Creta, nu din motive lumeşti care să poată întruni condiţiile abaterii dogmatice de schismă. De altminteri, faţă de Decizia Chiriarhală nr. 170/1 februarie 2017, în care sunt acuzat de schismă, Consistoriul Eparhial nu reţine abaterea dogmatică de schismă printre capetele de acuzare pentru care sunt chemat în judecată, arătând că apărarea pe care am făcut-o cu acea ocazie a convins autorităţile bisericeşti episcopale că nu sunt vinovat de schismă pentru întreruperea pomenirii ierarhului pe motiv de participare a acestuia la erezia din Creta.

În condiţiile în care se recunoaşte la acest nivel că acţiunile mele nu sunt schismatice, ci sunt deplin acoperite de către canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, acuza de nesupunere faţă de autoritatea bisericească este fără substanţă, deoarece eu nu am făcut decât să îmi apăr conştiinţa mea şi a credincioşilor mei de părtăşia la erezie, iar prin luările publice de poziţie mi-am documentat poziţia pentru a nu fi acuzat că acţiunile mele sunt mânate de vreun duh schismatic, motivat de interese omeneşti.

În luările publice de poziţie am păstrat o decenţă a limbajului şi atitudinii faţă de Chiriarhul meu şi faţă de autorităţile bisericeşti locale şi naţionale, criticând doar acele decizii bisericeşti care sunt contrare poziţiei oficiale dogmatice a Bisericii Ortodoxe din toate timpurile: părtăşia la ecumenism şi represiunea, contrară canonului 15 I-II, faţă de un preot care s-a îngrădit de erezie prin nepomenirea ierarhului la slujbe.

Canonul 15 I-II Constantinopol prevede că preotul care apără Biserica de schismă şi erezie, prin nepomenirea ierarhului, nu poate fi chemat în faţa Consistoriului pentru a fi judecat, deoarece el merită cinstea apărătorului Bisericii, nicidecum pedeapsa celui ce se face neascultător faţă de superiorii ierarhici.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că, atunci când ierarhul a devenit părtaş la o erezie, preotul este dator să rămână ascultător lui Hristos, deciziilor sfintelor sinoade şi ale sfintelor canoane şi cugetării Părinţilor. Chiar dacă jurisdicţional rămâne în eparhia în care se află, el are dreptul şi obligaţia să nu îl mai asculte pe acel episcop, atât timp cât episcopul respectiv nu cugetă şi nu învaţă ortodox. Acestea sunt graniţele impuse de canonul 15 I-II, din care eu nu am ieşit deloc. Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: “De episcopul eretic fugi, fugi, fugi ca de şarpe”, iar sfântul Nicodim Aghioritul spune: “Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți”. Prin urmare, acuzaţia de neascultare faţă de autorităţile bisericeşti nu are niciun fundament canonic.

2. Acuzaţia de provocare de tulburări şi certuri în parohie nu are niciun temei canonic, deoarece fundamentarea acestei abateri se face pe canoanele 1 şi 5 Antiohia, care îi condamnă pe cei ce serbează Paştile odată cu evreii sau pe cei care, defăimându-şi episcopul, îşi fac aşezăminte particulare şi slujesc în afara Bisericii, pe canoanele 9 şi 12 I-II, care îi condamnă pe preoţii care se bat sau pe cei care au paraclise particulare, şi pe canonul 1 al Sfântului Grigore de Nyssa, care vorbeşte despre păcate omeneşti obişnuite şi despre modul tratării lor.

Niciuna dintre aceste acuze nu se justifică în cazul meu, întrucât, odată cu oprirea pomenirii ierarhului, eu am încercat din toate puterile să îl conving pe colegul de parohie să avem o înţelegere în baza căreia să ne despărţim pe cale amiabilă, creştină, şi să slujim fiecare în câte o duminică la paraclis. Refuzul său şi încercarea de a mă constrânge, împotriva drepturilor mele clericale şi cetăţeneşti, să pomenesc ierarhul părtaş la erezie, au determinat reacţia mea, prin care nu am făcut decât să îmi apăr conştiinţa şi sufletul credincioşilor încredinţaţi mie spre păstorire, într-un duh cuviincios, fără cuvinte grele, fără acţiuni reprobabile.

3. Contrazicerea publică a poziţiei oficiale a Bisericii, pe cale o evocă art. 39 din Regulament, este permisă în condiţiile în care poziţia publică a Bisericii este una eretică. Acest lucru rezultă clar din faptul că acest articol de Regulament se fundamentează1 pe canonul 31 apostolic, care prevede că preotul nu are voie să se despartă de episcopul său decât în cazul în care acela se face vinovat de erezie sau comportamente nedemne. Celelalte canoane pe care se fundamentează articolul prevăd fapte care nu au nicio legătură cu situaţia mea, deoarece stabilesc sancţiuni pentru diferite fapte de necuviinţă pentru episcop care nu se referă la mărturisirea credinţei în condiţiile părtăşiei la erezie a episcopului respectiv: canonul 55 apostolic pedepseşte pe preoţii care îl ocărăsc pe episcop2, evident cu ocări legate de cele lumeşti, nicidecum cu recunoaşterea publică a neparticipării la comuniunea cu un episcop părtaş la erezie; canonul 84 apostolic pedepseşte defăimarea… conducătorului laic; canonul 6 de la sinodul al II-lea ecumenic se referă la pâra adusă împotriva episcopului şi nu mă priveşte, deoarece eu nu am făcut o acuzaţie pe linie de judecată bisericească; canonul 5 al sinodului din Antiohia vorbeşte despre schisma provocată de cleric pe alte motive decât erezia episcopului; 8, 10, 11 Cartagina vorbesc despre schisma clericului pentru orice alt motiv decât erezia episcopului; 13 I-II, care de asemenea vorbesc despre schisma provocată pentru alte motive decât erezia episcopului; 89 al Sfântului Vasile cel Mare vorbeşte despre recrutarea preoţilor cu vocaţie de către horepiscopi.

În luna decembrie a anului 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a explicat punctul oficial al BOR faţă de “ecumenismul lucid”, încercând să acrediteze ideea falsă că există o formă de ecumenism bun şi alta de ecumenism rău şi că Biserica noastră practică ecumenismul cel bun. O asemenea poziţie este contrară învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, mai ales celor din secolul XX, care au afirmat la unison că ecumenismul este panerezie, sfintelor canoane şi propovăduirii dintotdeauna a Bisericii. O astfel de poziţie publică nu poate fi acceptată de niciun preot ortodox responsabil. Dacă contrazicerea publică a poziţiei oficiale a Bisericii ar fi o abatere, în condiţiile în care poziţia oficială a Bisericii este eretică, atunci de această abatere s-ar face vinovaţi sfinţi precum Maxim Mărturisitorul, Grigore Palama, Iustin Popovici, Ioan Iacov Hozevitul, Paisie Aghioritul.

În realitate, vinovaţi de contrazicerea publică a poziţiei oficiale a Bisericii din toate veacurile se fac aceia care au semnat documentele eretice ale sinodului din Creta şi cei ce le susţin, după ce s-a vădit că ele sunt cu adevărat eretice. Prin acţiunea mea, eu am încercat să corectez poziţia publică eretică a Bisericii în această privinţă şi nu pot fi acuzat pentru acest lucru.

4. Lipsa nemotivată de la serviciu şi de la slujbele din parohie nici măcar nu mai este sprijinită pe vreo prevedere a Regulamentului, întrucât este o acuză atât de neserioasă, încât nici nu are o încadrare juridică.

Nu am lipsit niciodată de la serviciu şi nu mi-am neglijat slujbele în niciun fel. Neparticiparea la slujbele la care se pomeneşte ierarhul eretic nu se poate considera absenţă de la slujbă, ci îngrădire faţă de erezie prin nepomenire, iar pentru această atitudine sunt acoperit de legea canonică (canoanele 31 apostolic, 15 I-II), de cugetarea Părinţilor Bisericii (vezi sfântul Gherman al Constantinopolului care recomandă neparticiparea la slujbele în care sunt pomeniţi episcopi eretici), de practica Bisericii şi de legile statului, care îmi permit dreptul la conştiinţă religioasă.

5. Participarea la Rădeni la Simpozionul Internaţional dedicat sinodului din Creta nu îmi poate fi imputată, deoarece aceea este o activitate culturală la care eu am participat în calitate de preot, la invitaţia celor care au organizat-o.

Art. 123, alin. 6) din Statutul BOR, pe care îl invocă Consistoriul prevede că “într-o parohie, prezenţa frecventă a unor clerici de mir sau de mănăstire din afara parohiei, pentru activităţi pastorale şi misionare, este îngăduită numai cu aprobarea chiriarhului locului” (s.n.).

În cazul meu, am fost prezent în Rădeni o singură dată, prin urmare nu mi se poate imputa încălcarea acestui articol de statut, deoarece nu se întruneşte condiţia frecvenţei repetării faptei.

Art. 40, alin. 2) din Regulamentul instanţelor întăreşte această prevedere din Statut, exonerându-mă de orice astfel de vină, deoarece acel articol introduce sancţiunea contra preotului doar în caz de recidivă, ceea ce la mine nu a fost cazul. Pentru situaţia mea, eu am primit deja o dojană arhierească, potrivit alin. 1 al art. 40, după care nu am recidivat.

Nici articolul 123 din Statut, nici Regulamentul instanţelor nu sancţionează în mod expres conslujirea cu “preoţi pedepsiţi”. Canonul 11 apostolic vorbeşte despre împreună rugăciunea cu un cleric caterisit (se subînţelege, caterisit pentru alte motive decât oprirea pomenirii ierarhului eretic pentru participarea acestuia la erezie), însă el nu mi se poate aplica mie, deoarece eu nu am coliturghisit cu niciun astfel de cleric.

Motivele de drept ale apărării

Îmi întemeiez apărarea pe prevederile art. 102, alin. 1 din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Obiectul apărării:

Pledez nevinovat faţă de toate cele cinci capete de acuzare şi solicit anularea acestora ca neîntemeiate şi reinstituirea mea în drepturile depline ce decurg din starea de cleric.

Probe:

Ataşez prezentului document înscrisuri care să demonstreze:

  1. că sinodul din Creta este eretic,

  2. că potrivit canoanelor şi practicii Bisericii am dreptul de a întrerupe pomenirea ierarhului.

Data Cu deosebit respect,

Preot Cosmin Florin Tripon

Preasfinţiei Sale, Sofronie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe a Oradei

1 Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, Bucureşti, 2015, nota 167, p. 53.
2 Tâlcuirea acestui canon prevede că “cei dintâi paznici ai demnităţii episcopale sunt episcopii, de a căror comportare se ocupă mai multe canoane, stăruind în tot chipul ca ei să nu se facă sminteală clerului sau credincioşilor” (Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Note şi comentarii, Sibiu, 2005, p. 39).

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare


5 Comentarii la “Apărarea Părintelui Cosmin Tripon în faţa Consistoriului Eparhial, care nu l-a acuzat de schismă”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Coprie
    # 17 martie 2017 at 14:03

    Și nici nu cred că va acuza de schismă. Din ce-am văzut scopul BOR apostat este doar comuniunea în erezie, de aceea singurele acuzații care se aduc sunt cele de neascultare, deoarece pentru a nu te face părtaș ereziei ecumeniste va trebui neapărat să încalci porunca ierarhului ecumenist, care îți poruncește sau să reiei pomenirea lui, sau cum este cazul Păr. Vasile Savin îți va aduce popă pomenitor, și apoi te va sancționa că de ce nu slujești cu dânsul.

    Acestea sunt vicleniile BOR apostat, trebuie să înțelegeți că pentru ei nu contează cum credeți, ecumenist/ortodox (anti-ecumenist) ci atâta vreme cât sunteți în comuniune cu ei, sunt mulțumiți, că ei știu că împărtășirea credinței(părtășia la erezie prin participarea la slujbele pomenitorilor și la tainele acestora) își va face lucrarea în BOR apostat, vătămând mintea, siluind-o să accepte lucruri potrivnice drept adevăr, astfel asemănându-se chipul tatălui lor satana, care a primit drept adevăr un lucru potrivnic, că este asemenea lui Dumnezeu(Isaia 14, 13-14).

    De aceea ei vor judeca astfel, probabil aducând argumente de tipul: canonul 15 îți dă voie să nu mă pomenești, dar nu să nu faci ascultare de mine, și alte nebunii câte le mai vin în cap de la tatăl lor satana. Iar faptul că nu au pomenit de schismă arată că ei știu, că ceea ce fac este erezie, iar asta cu atât mai rău, că este păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici aici, nici în veacul ce va să fie de nu se vor pocăi la bună vreme.

  2. AV. IULIA TIPA
    # 17 martie 2017 at 18:56

    Preotii, calugarii au posibilitatea legala de a se adresa instantelor de judecata pentru a se constata lipsa de competenta a BOR in ceea ce priveste manifestarea autoritatii canonice, respectiv luarea masurilor disciplinare sau de alta natura impotriva lor.
    Pana in prezent instantele au respins cererile preotilor invocandu-se principiul autonomiei BOR de care acesta s-a prevalat (pe principiul stat in stat). Dar cererile respinse vizau aspecte care priveau fondul cauzei si nu imposibilitatea BOR de a lua masuri impotriva preotilor, monahilor etc.
    Pentru ca autoritatea canonica sa fie exercitata ea trebuie insa anterior sa fie recunoscuta de statul roman in conformitate cu dispozitiile art 49 alin 3 din Legea 489/2006, cu modificari.Principiul autonomiei cultelor vizeaza aspecte care tin de organizare, administrare, conducere , etape care sunt ulterioare procedurii prevazute de dispozitiile art. 49 alin.2 si 3 din Legea 489/2006 cu modificarile ulterioare.
    Pentru a se intelege: sunt 2 etape.
    -prima etapa care vizeaza procedura prevazuta de art. 49 alin.2 si 3 ( aprobare prin hotarare de guvern)
    – a doua etapa in care putem vorbi de autonomie.
    Instanta va fi sesizata cu aspecte care vizeaza prima etapa (deci nu aspecte care tin de fondul cauzei), mai exact lipsa urmarii de catre BOR a procedurii instituita de legea 489/2006 si pe cale de consecinta imposibilitatea exercitarii autoritatii canonice.
    Aceasta dincolo de plangerile penale. BOR UITA CA PLANGERILE SI DENUNTURILE POT FI FORMULATE DE ORICE PERSOANA… :)))))))))))))))))

  3. AV. IULIA TIPA
    # 17 martie 2017 at 18:59

    Avand in vedere ca efectul „in cascada” a demersurilor efectuate impotriva preotilor, monahilor il constituie savarsirea unor abuzuri care exced competentelor lor, contravin legislatiei speciale aplicabile in materie si intra in sfera dispozitiilor de drept penal, credinciosii trebuie sa stie ca :
    – pot formula plangeri penale sau denunturi impotriva ierarhilor in vederea cercetarii faptelor lor sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de 381 Cod penal pentru episcopi, membrii consistoriului iar pentru mitropoliti si patriarh pt. art. 381 dar si art. 297, 300 Noul Cod Penal.
    Organele abilitate urmeaza sa cerceteze si sa se pronunte cu privire la faptele sesizate.

  4. preot
    # 18 martie 2017 at 18:29

    pr cosmin tripon a fost caterisit!

Scrie un comentariu