Comemorarea „Sfântului închisorilor” – Valeriu Gafencu sau noua reeducare de la Târgu Ocna

Feb 28, 2017 3123 19 goo.gl/44ExV3
de Silviu Dela Dorna

Manifestarea comemorativă dedicată lui Valeriu Gafencu – „Sfântul închisorilor”, s-a desfăşurat anul acesta în data de 16 februarie şi a reunit la Troiţa din Cimitirul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, din Târgu Ocna mulţi participanţi, veniţi din Bucureşti şi alte localităţi, preoţi din Protopopiatul Oneşti şi din ţară, tineri din localitate şi delegaţii ale organizatorilor, Fundaţia „George Manu” şi Editura Evdokimos. Manifestarea a cuprins Sfânta Liturghie şi parastas pentru cei care şi-au jertfit viaţa în închisoarea spital din localitate, precum şi a tuturor mărturisitorilor din temniţele comuniste. La acestea aş adăuga şi pe cele antonesciene şi carliste, cu nimic mai prejos decât cele comuniste, doar că respectivii, la fel de urâtori ai celor care mărturiseau pe Hristos şi luptau pentru neamul românesc, nu au avut la fel de multă putere şi contextul internaţional nu le-a fost la fel de favorabil cum le-a fost comuniştilor.

De la cimitir, coloana – au fost de fapt două, la un interval de circa o oră – s-a deplasat la Casa de Cultură din oraş, unde urma să se desfăşoare un simpozion cu tema. „Evocări despre mărturisitorii din temniţa Tg. Ocna”. S-a mers în procesiune cu steaguri tricolore şi icoane, în costume populare şi cu fotografii ale lui Valeriu. Toată manifestarea a avut girul Patriarhiei BOR, chiar anul 2017 fiind numit „Anul omagial al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

Numai că aici apare prima fisură, aşa că trebuie să fac o paranteză: Valeriu Gafencu nu a fost arestat de comunişti! El a pătimit şi a primit mucenicia sub comunişti, dar în momentul când aceştia au preluat puterea în România, Valeriu, şi mulţi alţii ca el se aflau deja în închisoare, arestat şi condamnat în timpul guvernării Ion Antonescu, în urma rebeliunii legionare, în fapt în urma loviturii de stat a mareşalului din ianuarie 1941. Putem spune că pe Valeriu şi camarazii lui comuniştii i-au preluat gata arestaţi şi condamnaţi.

Printre invitaţi s-au aflat Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, de la Universitatea din Cluj-Napoca şi scriitorul şi sociologul Ciprian Voicilă. S-a vorbit frumos despre Sfinţii închisorilor, despre recunoştinţă şi „despre vinovaţii fără vină”, la adresa celui care la 18 februarie 1952 a plecat la Domnul, Sfântul Valeriu şi a celorlalţi, cu care acesta suferise atât la Tg. Ocna, cât şi în alte închisori.

Însă „despre vinovaţii fără vină” trebuie sa fac o altă paranteză. Vina lor este scrisă în „Acatistul Sfinţilor Români din închisori”: au pornit să apere „dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia care venea de la Răsărit” şi pentru că nu au vrut să ne lase „o ţară fără altare şi cruci”. Şi cum urgia de la Răsărit a cuprins astăzi nu numai ţara, ci şi întreaga Europă sub masca marxismului cultural şi ideologic al corectitudinii politice, prigoana lor continuă şi astăzi, chiar sub forme legale (vezi Legea 217/2015, aşa-zisa lege antilegionară). Este, dacă vreţi, o nouă formă de reeducare, reeducarea de la Tg. Ocna sau de oriunde altundeva.

S-a vorbit frumos, cu stil, dar totuşi fără substanţă – forme fără fond – pe temă şi totuşi atât de departe de ea, părând a nu înţelege întreaga piesă.

În general la manifestările de acest gen, conferinţe, simpozioane, se spune doar o parte din poveste, şi nu de azi de ieri, ci de ani buni. Cine au fost cei care sunt generic numiţi Sfinţii închisorilor şi care s-au numit Valeriu [Gafencu], Ioan [Ianolide], Arhim. Gherasim [Iscu], Virgil [Maxim], etc. etc. Mii şi mii au pătimit cumplit în închisorile de pe întreg cuprinsul ţării în prima jumătate a veacului al XX-lea, ba chiar până pe la mijlocul deceniului al şaptelea, nu numai din partea comuniştilor, ci şi a democraţilor ţărănişti şi liberali, ca să nu mai amintesc şi de dictatorii Carol al II lea şi Ion Antonescu – acum un alt Antonescu avea să şteargă şi amintirea lor… Prin lege…

Închisoarea cu pătimirile ei, viaţa de sfinţenie pe care au dus-o, minunile pe care le-au făcut, atât în viaţă, cât şi (mai ales) după mutarea lor la Domnul, la viaţa cea veşnică, sunt cuprinse într-o literatură memorialistică bogată care s-a publicat după anii ’90, au fost evocate în conferinţe şi simpozioane, precum şi la pomenirile făcute în tot anul, la nivel național. Mai puţin s-a făcut vorbire de viaţa lor de dinaintea arestării, de felul cum au ajuns în puşcării şi pentru care fapte, încât ai impresia că toţi aceştia au venit de niciunde sau că viaţa lor începe în închisoare. Ori că închisoarea are misiunea de a face sfinţi. Să nu ne înşelăm, închisoarea este pentru borfaşi şi infractori – cu gulere jegoase sau albe, cu sau fără butoni la manşetă -, cu foarte puţine excepţii: martirii de la începuturile creştinismului şi sfinţii care de-a lungul veacurilor au pătimit pentru credinţa lor, pentru dreapta credinţă mai bine zis. Dar aceştia nu au făcut parte dintr-un sistem concentraţionar organizat şi care a atins, aproape, perfecţiunea sub comunişti.

Nu cred că pot să subliniez mai bine aceste aspecte decât a făcut-o Mugur Vasiliu în editorialul „Dincoace de sfinţenie”1.:

„Cei din puşcăriile despre care vorbim se cunoşteau între ei prin crezul pe care îl împărtăşeau cu toţii. Crez care i-a adus în locul despre care vorbim; crez care era expresia dreptei credinţe, trăită şi manifestată în interiorul poporului român; crez în care se pregătiseră pentru examenul pe care mulţi dintre ei şi-l doreau cu tot sufletul – cu un fel de avânt şi entuziasm de a-şi dărui tinereţea, cu un fel de nerăbdare de a se jertfi pentru Hristos şi pentru neamul românesc; crez care se întruchipase, prin voia lui Dumnezeu, în acel moment şi în faţa poporului său, în cel ce a fost educatorul lor, Corneliu Zelea Codreanu – numit de români, ca şi în alte secole Horea, Avram, Tudor, Căpitanul. Se cunoşteau între ei, fie din numeroasele tabere legionare în care s-au construit cu dragoste creştinească şi prin muncă voluntară, sute de biserici, troiţe, cruci, drumuri, poduri, spitale, adăposturi pentru sărmani; fie din lupta de zi cu zi pentru schimbarea la faţă a României. Şi cum nu ar fi putut să se cunoască între ei când trăiau în aceiaşi rugăciune mântuitoare şi când cântau aceleaşi cântece pe tot cuprinsul Ţării. S-au cunoscut şi în faţa examenului final, care a fost jertfirea de sine, pentru slava lui Hristos şi mântuirea neamului românesc – în temniţele urâtorilor de Hristos. […]

Temniţele au fost pline de ei – dar nu doar în timpurile comunismului, ci cu mult mai devreme. Temniţele lui Carol al II lea, temniţele lui Ion Antonescu nu sunt diferite de cele ale bolşevicilor – aceeaşi jertfă, aceeaşi sfinţenie! Acesta este un lucru fundamental, fiindcă ne ajută să înţelegem că ura împotriva lui Hristos şi a neamului românesc nu a fost inventată, ci doar practicată şi de comunişti – această ură are o vechime cu mult mai mare. […] Şi, în cele din urmă, credem că s-au cunoscut în cetele Sfinţilor, lângă Îngeri şi Arhangheli. Sfinţii veacului al XX lea, martirii mărturisitori în temniţele şi în afara temniţelor româneşti, cunoscuţi sub numele de sfinţii închisorilor, au făcut cu toţii parte din şcoala de educaţie creştină a neamului românesc denumită Mişcarea Legionară. […]

În jurul Căpitanului s-au strâns cele mai puternice suflete, caractere şi minţi pe care le aveau atunci românii, cu un singur dor: să-l urmeze în noua încercare a neamului românesc de a aduce dovada iubirii de Hristos. Şi l-au urmat: şi în viaţă şi în moarte. Astfel au fost pregătiţi tinerii legionari pentru examenul pe care l-au susţinut în temniţe – pentru martiraj. Acest fenomen nu are precedent în istoria contemporană a Bisericii. […]; tot aşa trebuie spus răspicat despre Cornelui Zelea Codreanu că are meritul de a fi fost ales, pentru a educa şi pregăti o generaţie – nu câţiva români – să aducă slavă lui Hristos, aducându-se jertfă pe ei înşişi, cu gândul la mântuirea neamului românesc.

Nu trebuie înţeles că vorbim despre toţi cei care au suferit şi murit în puşcării. Puşcăriile au fost mereu şi sunt şi acum pline. În perioada despre care vorbim au fost foarte mulţi cei care au fost închişi sau ucişi pentru crezul lor politic. Numai că acel crez al lor nu avea ceva în comun nici cu mântuirea, nici cu dreapta credinţă. În cazul Mişcării Legionare lucrurile stau diferit: ei au suferit pentru credinţa lor care era tot una cu credinţa românilor, ei puneau la baza acţiunilor lor jertfa.

Aşa se face că au murit în puşcării şi naţional-ţărănişti, care însă pe lângă faptul că erau greco-catolici – deci nu români -, făceau pur şi simplu politică, e drept că o politică care la un moment dat nu a mai convenit comuniştilor, deşi ţărăniştii au fost, alături de celelalte partide politice, susţinătorii venirii sovieticilor bolşevici în România; asta înseamnă politica partidelor politice de atunci şi de acum. În timp ce Mişcarea Legionară nu a convenit nici unei puteri, nici celei ţărăniste, care a ucis odios de mulţi studenţi legionari, tocmai pentru credinţa lor, pentru mărturisirea lor. Iată care este adevărul!”[…]

Iată de ce este atât de important ca, atunci când vorbim despre sfinţii închisorilor, atunci când îi pomenim pe Valeriu Gafencu, pe Costache Oprişan sau pe oricare altul, să spunem, iar şi iar, cum au ajuns ei să treacă pragul sfinţeniei, ce au făcut ei dincoace de sfinţenie şi neapărat să pronunţăm cuvintele care ne sunt ascunse şi de care ne ascundem, de zeci de ani. Iar dacă se vorbeşte despre ei, mai întâi de toate ar trebui să se vorbească despre cel ce a făcut această Şcoală: despre Sfântul Mucenic Mărturisitor Corneliu. Altfel, ceea ce vom face este exact ceea ce vor cei care ne ascund adevărul: să aflăm fragmentar şi, mai presus de toate, să nu putem înţelege că există o cale de a vieţui româneşte, că există un drum care duce la sfinţenie şi pentru noi, cei care nu ne canonim în mânăstiri, cei care suntem trăitori în cetate. Asta e esenţial!.

Dacă am lămurit, pe cât am putut aceste aspecte, să vedem de ce ne confruntăm cu acest monolog al urii care se reverberează din zona puterii, dar şi al kulturnicilor vremii noastre. Întrebările simple necesită uneori răspunsuri ample şi elaborate, însă de data acesta am să vă răspund tot simplu, prin cuvintele lui Rafael Udrişte: „într-o ţară în care sfinţii sunt modele, ticăloşii ard ca viermii pe jar” …

Bibliografie:

Mugur Vasiliu, Raportul orbului, exerciţii de oceanografie ortodoxă, Cap. Dincoace de sfinţenie, Ed. Scara 2013, pp. 207-2016.

1 Mugur Vasiliu, Raportul orbului, exerciţii de oceanografie ortodoxă, Ed. Scara, 2013.

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
articole asemănătoare
19 Comentarii la “Comemorarea „Sfântului închisorilor” – Valeriu Gafencu sau noua reeducare de la Târgu Ocna”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Marius Visovan
    # 28 februarie 2017 at 22:47

    Cine a spus ca greco-catolicii nu sunt romani ? Nu-i e rusine sa sustina asemenea minciuni ? Daca va asociati acestei aberatii va compromiteti , pacat ca restul articolului e destul de bun. Oricum , manifestarea de la Targu Ocna a fost un mare pas inainte. Felicitari Episcopiei Ortodoxe si preotilor participanti ! preot Marius Visovan

    • redactor
      # 1 martie 2017 at 1:11

      Suntem ca atare, ortodocşi pentru că suntem Români,
      şi suntem Români pentru că suntem ortodocşi.

      Nae Ionescu

      Un pas inainte, ziceți? Spre ce? Ecumenism, desigur. Dumitale îi compromiți pe ortodocșii care vă acceptă la pomenirile Sfinților Mărturisitori. Dacă ați fi sincer față de sfințenia acestor mucenici, ați reveni la dreapta credință și nu i-ați mai sluji ereticului de papă de la Roma. Uniația a fost o trădare mai mare decât ciuma comunistă.

      • Marius Visovan
        # 1 martie 2017 at 7:27

        Nu vedeti ce aberatii sustineti ? Sunteti Romani pentru ca sunteti ortodocsi ? Pai atunci rusii sunt romani ? Grecii sunt romani ?
        Cat despre Unirea cu Roma de la 1700 se vede ca n-ati inteles nimic..Nu ma astept s-o laudati dar trebuie sa recunoasteti consecintele benefice pe plan national.
        Iar Papa nu e niciodata eretic, Papa reprezinta orodoxia vesnica de care Bizantul vostru de multe ori s-a lepadat.

  2. Marius Visovan
    # 28 februarie 2017 at 22:51

    Nu toti taranistii au fost greco-catolici. Armand Calinescu era ortodox.

    • redactor
      # 1 martie 2017 at 1:18

      Armand Călinescu nu avea niciun Dumnezeu.

      • Marius Visovan
        # 1 martie 2017 at 7:29

        Si Mihalache a fost ortodox, cel care a interzis prima data Miscarea Legionara.

        • Gabriel
          # 1 martie 2017 at 13:30

          Domnule Visovan, faptul ca sunteti bagat prea mult in seama de ecumenistii de la „fundatia george manu” sau „fratia ortodoxa sf gheorghe” nu inseamna ca sunteti frate intru Hristos cu noi. Sunteti eretic si nu vreti in ruptul capului sa reveniti la Dreapta Credinta. De fapt dvs NU VRETI SA VA MANTUITI. Lepadati erezia, botezati-va si dupa aceea puteti vorbi de Sfintii din inchisori.

          • Marius Visovan
            # 1 martie 2017 at 20:58

            Domnule Gabriel,
            N-am nevoie de aprobarea dvs ca sa vorbesc despre sfintii din inchisori. Unii din ei au fost in aceeasi celula cu tatal meu. Eu am fost crescut in veneratia fata de ei. Faptul ca dvs ma declarati eretic este o jignire dar nu are nicio valoare . Si eu as putea sa va jignesc gratuit .cu diferite ocari, dar nu o fac pentru ca am alta educatie.

  3. petrupetru
    # 1 martie 2017 at 8:08

    Un neam se implineste numai in Credinta Ortodoxa! Chiar si polonezii, englezii, chinezii sau americanii tot in Biserica Ortodoxa se pot mantui… dar daca vor asta. Dumnezeu a dat, da sau va da Sfintii de care un popor are nevoie: in Polonia sunt vreo 2 milioane de Ortodocsi, englezii fusesera trecuti cu forta la romano-catolicism dupa invazia normanda din 1066, chinezii au sute de mucenici Ortodocsi din timpul rebeliunii boxerilor din anul 1900, iar americanii il au pe Sfantul Serafim Rose la Platina, spre exemplu.
    In ce priveste greco-catolicii „nostri”, ar face bine sa se scuture de aceasta erezie mortala, unde papoiul este capul incornorat.

    • Marius Visovan
      # 1 martie 2017 at 21:00

      Domnule Petru Petru,

      limbajul pe care-l folositi va descalifica, nu meritati raspuns.

  4. Marius
    # 1 martie 2017 at 8:46

    Marius Visovan.. Papa reprezinta ortodoxia vesnica?. Imi cer scuze dar sunteti intr o eroare grava rau de tot, papa este eretic pana in maduva oaselor si nu are nicio treaba cu ortodoxia. Fereasca Dumnezeu de asa inselare, deschideti ochii bine si vedeti adevarul. Imparatul si Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos este capul bisericii nu papa, cum sustine el plus alte multe lucruri, ar trebui pagini intregi sa scriu. Incercati sa va treziti si sa vedeti adevarul din spatele papei si a pseudo bisericii catolice. Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute sa vedeti adevarul.

  5. Marius Visovan
    # 1 martie 2017 at 21:05

    Domnule Marius,

    Va rog sa cititi un pic istoria Bisericii. In primul mileniu 27 de patriarhi ai Constantinopolului au fost eretici – ariani, monofiziti, iconoclasti, etc., au dus poporul la ratacire, au patronat persecutii, etc. Cine a aparat ortodoxia de fiecare data ? Papa, urmasul apostolului Petru.

    • redactor
      # 1 martie 2017 at 21:53

      Bine ca va dați pe față, domnule Vișovan. Carevasăzică ortodocșii sunt eretici pentru dumitale. Si atunci ce căutați la pomenirile lor? De ce slujiți parastase alături de preoți ortodocși?
      În mileniul întâi, papa era ortodox și îi cinstim pe câțiva ca sfinți. Cât despre erezia Filoque ce ziceți? De nebuniile papei ca infailibilitatea, imaculata concepție?
      Vă rugăm frumos, vedeți-vă de treabă, căci nu aveți sinceritate, ci veniți ca să amăgiți oamenii, precum vicleanul ce stăpânește tot ce este înafara Ortodoxiei.

      • Marius Visovan
        # 5 martie 2017 at 12:46

        Viclean sunteti dvs, de altfel nici nu stiu cum va cheama si ce autoritate aveti sa vorbiti in numele ortodocsilor. E usor sa lovesti sub protectia anonimatului.

        Eu am acuzat de erezie pe cei 27 de patriarhi bizantini din primul mileniu care au promovat arianismul, monofizitismul, iconoclasmul, etc. Ortodoxia era aparata la Roma !

        Nu i-am acuzat de erezie pe ortodocsii actuali ! Numai duhul mincinos ce va stapaneste a putut opera o asemenea falsificare, ca sa aveti cu ce lovi in mine in mod marsav.

        Iar despre Filioque sau Imaculata Conceptiune ar fi bine sa va mai informati . Deocamdata pareti depasit de subiect.

        In fine , nu o sa mai pierd timpul cu site-ul dvs. Si asa eu sunt doar o victima colaterala.Scopul dvs este sa loviti chiar in Biserica Ortodoxa Romana. Mai stii , poate va primesc rusii…

        • redactor
          # 5 martie 2017 at 13:40

          Daca tot va pasa de Ortodoxie, ca a fost aparata la Roma, atunci de ce sunteti acum inafara Ortodoxiei? Iar pentru ca azi se face o delimitare mai directa fata de eretici, iti transmitem: ANATEMA! Si sa nu mai intorci, decat atunci cand vei vrea sa te botezi!

  6. petrupetru
    # 1 martie 2017 at 23:07

    Domnule Visovan, limbajul Sfintilor Parinti Ortodocsi la adresa ereticilor si ereziilor de tot felul este mult mai dur, descalificandu-va IN FAPT. E clar ca ati citita adevarata istorie a mantuirii omului PE DOS! Fereasca Dumnezeu!!!

    • Marius Visovan
      # 5 martie 2017 at 12:49

      La revedere, domnule Petrupetru. Daca ati avea un minim de sinceritate si responsabilitate v-ati da numele adevarat.

  7. petrupetru
    # 6 martie 2017 at 10:32

    Domnule Visovan, un „minim de sinceritate si responsabilitate” NU se masoara cum credeti…
    Dar va pot da numele meu intreg, ca si nash, daca va botezati Ortodox!
    Doamne ajuta!

  8. Nicoleta
    # 7 martie 2017 at 14:47

    Marius Visovan, va aflati in erezie. Este pacat ca inca nu va dati seama.

    Admin, numele de familie corect al Pr. Prof. Dr. Vasile Gordun este Gordon.

Scrie un comentariu