11:41 am - sâmbătă, 25 martie, 2017

Mihai Eminescu: Vânzarea pământurilor și îndatorarea României

581 vizualizări 5 comentarii https://goo.gl/43QYKw
de Mihai Eminescu

Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici.

Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Dar, ca de dragul lor să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cum că încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat. Şi, dacă ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e. Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernul.1.

Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea.2

Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizării noastre sociale.3

Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine.4

Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului.5

Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai poporului românesc, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe, aceştia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate.6

Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care, adesea, neștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceielor străine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e știința de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află și a-l face să meargă liniștit și cu mai mare siguranță pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu în sensul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci în toate direcțiile vieții publice. Demagogia e, din contră, ideologică și urmărește aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omenească. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Măsurile economice ale demagogiei sunt o maimuțărie. Îi vezi creând drumuri noi de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei și prisosului de populație din străinătate, pe când adevărate măsuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc.7

Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor au trăit şi lucrat împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii [alcătuite din elemente neromâneşti n.n.] lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizarea s-a făcut în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană.8

La noi, în ţara absolutei libertăţi, este cu putinţă ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminică, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea alteia, încât interesul proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi totdeauna altul la loc, căci nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii.9

Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi.10

Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiere neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţ şi meserii în mâni străine. Am admis legiuiri străine? Ei bine, nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potrivesc şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. […] Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc.11

1 Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 dec. 1882, Opere, vol. XIII, pag. 232
2 Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 dec. 1882, Opere, vol. XIII, pag. 234
3 Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, Opere, vol. XII, pag. 303
4 Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 dec. 1877, Opere, vol. X, pag. 31
5 Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 nov. 1879, Opere, vol. X, pag. 354
6 Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, Opere, vol. XIII, pag. 229
7 Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 apr. 1882, Opere, vol. XIII, pag. 87
8 Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iul 1881, Opere, vol. XII, pag. 238, 239
9 Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 dec. 1876, Opere, vol. IX, pag. 286
10 Mihai Eminescu, Echilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, Opere, vol. IX, pag. 93
11 Mihai Eminescu, Scrieri politice

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare


5 Comentarii la “Mihai Eminescu: Vânzarea pământurilor și îndatorarea României”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. augustin
    # 13 februarie 2017 at 22:00

    Ce rau e sa fii prost…

    Ei va scot in strada, dar tot ei sunt indignati ca ati iesit in strada.
    Ei va trimit la vot, dar tot ei aleg pe cine voiesc ei.
    Ei va mint, dar tot ei spun ca apara adevarul.
    Ei va descrestineaza, dar tot ei va spun PASTI FERICIT !
    Ei spun ca va pretuiesc, dar tot ei va cer 54 de acte cand schimbati buletinul.
    Ei va spun ca va vor binele, dar tot ei nu vor sa faceti vreo afacere pe teritoriul Romaniei.
    Ei conduc tarile si lumea, dar tot ei va spun ca populatiile hotarasc.
    Ei sunt tot comunisti, dar va zic c-au omorat comunismul.
    Ei va dirijeaza cu toate, dar tot ei zic ca sunteti liberi sa faceti ce vreti.
    Ei va dezumanizeaza, dar tot ei spun ca omul e dumnezeu.
    Ei fac emisiuni-tv pro-‘ei’, dar tot ei fac emisiuni contra-‘ei’.
    Ei creaza conflictele si crizele, dar tot ei cica vin sa le rezolve.
    Ei pun pe musulmani sa va taie gaturile, dar tot ei se fac ca lupta impotriva terorismului.
    Ei spun ca terorismul e rau, dar tot ei ii numesc terorismul RELIGIA PACII.
    Ei va trimit copiii, fratii si parintii prin pribegii vestice, dar tot ei va sclavagesc in orice tara.
    Ei va spun ca nu exista Sfarsitul Lumii, dar tot ei il pregatesc cu mare graba.
    Ei va spun ca nu exista diavoli, dar tot ei vi-i arata prin toate filmele
    Ei va spun DOAMNE AJUTA, dar ei nu va spun ca se refera la diavolul.
    Ei va spun ca iadul nu exista, dar ei umbla cu legiuni de demoni dupa ei.

    NICI ACUM NU VEZI CAT DE RAU E SA FII PROST?
    PACAT! ATUNCI E TARDIV…

    EI NU SUNT PARTIDE… EI TOTI SUNT O SINGURA ECHIPA !

    • augustin
      # 13 februarie 2017 at 22:00

      In fapt, romanii au ajus un amestec de amibe, râme si zombi. Nici nu stiu cum sa denumesc creatura finala…

  2. augustin
    # 13 februarie 2017 at 22:01

    Anunt important!

    Dumnezeu nu s-a facut Om pentru amibe! Rog seriozitate.

  3. augustin
    # 13 februarie 2017 at 22:01

    Eu unul sunt de acord cu vaccinarile. Cu o conditie: in seringi sa fie creier pentru amibele cu chip de om…

Scrie un comentariu