de null
Televizorul, desenele animate sau diversele aplicaţii pentru copii de pe telefon sunt folosite deseori pe post de baby-sitter, pentru a putea şi noi, mamele, să respirăm puţin. Însă cu ce cost? Care sunt efectele televizorului asupra copiilor?
Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbeşte de mult timp. În cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale televizorului sunt şi mai puternice decât în cazul adulţilor, resimțindu-se ulterior în evoluţia vieţii sociale, şi în evoluţia cognitivă.
Reclame
Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
FLORIN COLCEAG: Lumea se schimbă și e într-un mare examen pentru că, noi am derulat niște algoritmi de gândire și de simțire și de trăire… PÂNĂ LA EPUIZARE!
Iar acuma, suntem în contradicție cu tot ceea ce facem!
Ca să fiu un pic mai explicit: specia umană a fost singura care a reușit, în competiția dintre ominide (?), datorită faptului că a reușit să colaboreze în interior și a putut să-și explice mai bine, mai articulat, unii altora…intențiile și viziunea!
În momentul în care asta s-a făcut de la om la om, de la suflet la suflet, noi, în momentul actual, nu mai facem de la suflet, la suflet, FACEM PE INTERNET…într-un limbaj simplificat, de 30 de cuvinte, în care nu mai contează persoana din fața ta, CE trăiește, CE simte…
Am avut epoca cărții în care fiecare cititor, încerca să intre în pantofii scriitorului, să înțeleagă cum gândește acel om.
A fost o perioadă în care oamenii s-au apropiat unii de alții…
În mod paradoxal, odată cu epoca internetului, oamenii se depărtează unii de alții, DEȘI COMUNICĂ MAI MULT…pentru că nu-și mai simt sufletele!
Repercursiunile sunt imediate, la adresa mediului social și a mediului natural!
Mediul social este, în clipa de față FOARTE ALIENAT, e înstrăinat de mediul natural…noi am reușit să facem o societate foarte artificială, și ne adaptăm foarte greu la ea, am deseori discuții cu părinții care-mi spun: ”Da, domnule profesor, dar copilul meu trebuie să învețe să trăiască în această societate!”
”Nu, Doamnă! Copilul dumitale, trebuie să învețe să schimbe societatea, s-o facă mai bună! Investește-n asta!”
RAREȘ BOGDAN: Adică, cheia în momentul de față, spuneți Dvs…am trecut de la concurență, la cooperare.
FLORIN COLCEAG: Concurența a fost până-acuma, foarte puternic scoasă în față, de filozofia economică keynesiană, care a plecat de la ideea că, omul este o ființă hedonistă care vrea să aibă maxim de avantaje, cu minim de efort.
A transformat omenirea în această direcție, a surâs unora care au devenit bogați, și CINICI!
Iar în clipa de față, avem situația absolut dezechilibrată financiar, în care 1% din populația lumii, are 99% din averea lumii. Și opt oameni dețin jumătate din averea lumii și fac ce vor cu ea, FĂRĂ SĂ FIE TRAȘI LA RĂSPUNDERE…pentru că așa au gândit…oamenii au acceptat punctul ăsta de vedere că, cine este mai bogat, e mai deștept și e de ”admirat”.
Deci noi, în clipa de față, dacă nu reușim să trecem de nivelul ăsta de competiție, toate resursele pe care le-avem, sunt în zadar, nu mai folosesc la nimic.
Să iau de exemplu, România…noi, încă ne luptăm unii cu alții, cu multă ardoare, în loc să ne strângem în jurul unor programe și proiecte, care să salveze națiunea, să salveze populația, cultura…
Ne uităm la popoarele care avanseză în perioada asta…SUNT POPOARE ÎN CARE COOPERAREA, ESTE O NORMĂ!
Unde se duc, inclusiv în războaiele-astea, cei care colaborează…REUȘESC!
Bun! Avem în clipa de față, un război multi-polar, pe toate căile.
Nu putem considera desene animate ca fiind armă de război?
Ba da! Pentru că influențează gândirea copilului mic, în așa fel încât mai târziu, el nu poate să-și mai depășească limitele impuse.
Când un popor ajunge de pildă, să producă NON-CULTURĂ, ANTI-CULTURĂ și care se duce către etape de vârstă timpurii, din clipa aia, populația respectivă își pierde cultura ei clasică, și ajunge să fie subordonată unei NON-CULTURI – ”Dezbină și stăpânește!”
Ajung, să cucerească fără arme, DOAR CU MANIPULAREA IMAGINII!
FLORIN COLCEAG: Hauard Gardner spre exemplu, a relatat un experiment extraordinar – a pus copii din mai multe, diverse culturi, în fața unui experiment: în fața unei gropițe de nisip, în gropița respectivă era un gândac care încerca să iasă din groapă, dar nu putea, pentru că îi fugeau firele de nisip, de sub picioare.
Și a vrut să vadă cum se comportă.
Copilul arab, a călcat pe gândac și l-a scutit de chinuri…l-a omorât.
Copilul evreu, a stat și s-a uitat, și n-a făcut nimic.
Copilul creștin, l-a luat și i-a rupt picioarele, ca să vadă ce se-ntâmplă dacă-i rupi picioarele.
Copilul Indian, a făcut un șențuleț pe margine, ca să faciliteze evadarea gândacului, dar…atât.
A repetat cu mai mulți copii din diversele culturi, și rezultatul a fost identic, ceea ce a arătat că de fapt, MEMA-CULTURALĂ, contează enorm!
Ce-nvață de-acasă, contează extraordinar de mult cum văd ei lucrurile.
Omul este o ființă, din păcate, manipulabilă, ÎNVAȚĂ GREU SĂ GÂNDEASCĂ!
Foarte greu…să gândească!
FLORIN COLCEAG: De la vârsta de 8-9 ani, se duc copiii la o petrecere de Paști sau de Crăciun, se-așează pe canapéa, își scoate fiecare telefonul, și încep să comunice cu altcineva…NU SE MAI VĂD UNII PE ALȚII!
Deci, oamenii au ajuns să nu se mai vadă, nu să colaboreze!
Iar singura ieșire din crizele-astea, se poate face numai pe rețele profesionale, DE LA TOATE VÂRSTELE…poți avea o rețea profesională de elevi care-și dau unii altora practici, și-și împărtășesc cunoștințe care pot fi date mai departe, și care aduc valoare adăugată.
Noi trebuie să înțelegem că, în clipa de față, SUNTEM ÎN MARE PERICOL CA SPECIE UMANĂ pentru că, ceea ce ne-a făcut la începutul începutului să avem succes – COLABORAREA – începe să se topească!
Și nimeni nu câștigă nimic…ăsta este un război în care toată lumea pierde!
În clipa de față avem resurse, extraordinar de interesante, pe ȘTIINȚĂ și TEHNOLOGIE, dar NU MAI AVEM IDEALURI!
Avem instituții la toate nivelurile, dar NU MAI AU SCOP!
Ne uităm…în momentul în care, nu numai la noi…deci, asta e o situație mondială:
Sănătatea vinde medicamente, în loc să prevină bolile.
Învățământul vinde diplome, în loc să dezvolte personalități.
Băncile fac camătă, în loc să crediteze dezvoltarea economică.
Vreți să le luăm pe toate, să luăm și Serviciile…să luăm și DNA-ul…