Filmul “Demonul din lumina reflectoarelor”/ O analiză Vigilant Citizen despre adevărata faţă a elitei oculte

feb. 1, 2017 5653 0 http://bit.ly/2qFhhlt

“Demonul din lumina reflectoarelor” ne arată adevărata faţă a elitei oculte

“Demonul din lumina reflectoarelor”  (The Neon Demon) este un film despre industria modei şi obsesia ei pentru tinereţe şi frumuseţe. Totuşi, prin povestea şi simbolismul său, filmul scoate la iveală mentalitatea lumii modei şi elita ocultă din spatele ei.

“Demonul din lumina reflectoareloreste dureros de vizionat. Nu doar că este împânzit de secvenţe hipnotice care accentuează superficialitatea importanţei de sine a lumii modei, el stăruie în mod deliberat asupra unora dintre cele mai smintitoare practici umane incluzând pedofilia, necrofilia, canibalismul şi uciderile ritualice. Toate aceste orori sunt prezentate într-o manieră plăcută estetic şi încadrate într-un context mişto, la modă, în încercarea aparentă de a le normaliza.

Ca majoritatea peliculelor analizate de Vigilant Citizen, acest film lasă o senzaţie de scârbă, ca şi cum propriul suflet ţi-ar fi fost violat de ceea la ce ai fost martor. Desigur, genul acesta de rezultat este de aşteptat de la un “film psihologic de groază”, dar cea mai deranjantă parte a sa nu este ficţiunea: Sunt adevărurile îmtunecate ale “realei lumi” pe care se pare că o celebrează. Într-adevăr, atunci când cineva ştie despre partea neagră a industriei de divertisment – şi despre elita ocultă care o deţine – filmul devine un manifest îngrijorător, o celebrare indulgentă din partea oamenilor care benchetuiesc în întuneric. Pe scurt, dezvăluie despre ce este de fapt industria, modul real de funcţionare, şi cine este cu adevărat în spatele ei.

Prin povestea unei tinere inocente care se mută la Los Angeles cu visuri mari de a deveni un super-model, “Demonul din lumina reflectoarelor” arată adevărata faţă urâtă a industriei de divertisment.

Să analizăm “Demonul din lumina reflectoarelor”.

Cultura morţii

Deschizându-te la genul acesta de film înseamnă să te expui la mentalitatea viciată a celor din spatele său. Şi chiar dintru început, Demonul din lumina reflectoarelor ne oferă tuturor o privelişte încântătoare asupra a ceea ce înseamnă lumea modei: serbarea unei culturi a morţii în timp ce vânează tinereţea şi inocenţa.

În prima scenă a filmului Jesse pozează într-o şedinţă foto în care pare a fi moartă după ce i-a fost tăiat gâtul.

Dacă aţi citit ediţii anterioare ale rubricii Imaginile Simbolice ale Lunii., aţi luat deja cunoştinţă despre acest curent care se manifestă în şedinţele foto. Iată un exemplu dintr-o şedinţă foto reală în care manechinul pare un “cadavru monden”.

Prădarea tineretului

Manechinul din şedinţa foto însângerată este Jesse, un model în vârstă de 16 ani care este “nouă în oraş”. Ea face cunoştinţă cu Ruby, o artistă care asigură machiajul, ce în mod nonşalant îi adresează întrebări foarte particulare.

Pe măsură ce Jesse se dezvăluie drept un manechin tânăr şi vulnerabil, Ruby îi aruncă priviri intense ca şi cum ar zice: “Aş vrea să te consum”… la propriu.

Tocmai ai ajuns la L.A., Jesse?

Cum ţi-ai dat seama?

Ai acea privire. Nu te îngrijora scumpo. Acest aspect de căprioară-surprinsă-de-farurile-maşinii este exact ceea ce ei vor (caută).

Chestia de căprioară-surprinsă-de-farurile-maşinii înseamnă tinereţe şi inocenţă. “Ei” o vânează şi se hrănesc cu ea… literalmente.

După ce află despre situaţia vulnerabilă a lui Jesse, Ruby o invită la o petrecere. Aşa sunt introduşi nou-veniţii în bula socială claustrofobică ce reprezintă lumea modei.

La show, Jesse este introdusă altor două manechine, Gigi şi Sarah, care de asemenea o iau rapid la întrebări.

Ruby menţionează că nuanţele de ruj ce poartă denumiri de mâncare sau sex se vând mai bine. Apoi o întreabă pe Jesse:

Eşti mâncare sau sex?

Această întrebare ciudată devine foarte relevantă mai târziu în film. Într-adevăr, există două moduri prin care energia sa “vitală” poate fi consumată.

Apoi fetele urmăresc un spectacol bizar ce are în prim-plan un manechin legat cu funii. În punctul culminant al show-ului, aceasta este ridicată în aer şi aşezată într-o poziţie încărcată de o semnificaţie simbolică importantă.

În timp ce muzica urlă iar luminile scânteiază manechinul legat pluteşte în aer.

Poziţia modelului aminteşte puternic de “Arcul Isteriei” al lui Louise Bourgeois.

“Arcul Isteriei” de Louise Bourgeois

Acest exponat artistic şi poziţia s-a dovedit a fimportantă pentru elita ocultă. Ucigaşul în serie Jeffrey Dahmer şi-a aşezat una dintre victimele decapitate în această poziţie.

Dahmer era canibal. Demonul din lumina reflectoarelor se referă şi el la canibalism. Şi mai mult. De exemplu abuzarea minorilor.

Keanu Reeves joacă rolul unui proprietar de motel care închiriază camere manechinelor aspirante. Este un ciudat.

La un moment dat, proprietarul motelului îi spune prietenei lui Jesse să fie atentă la una dintre fetele din motel.

Aruncă o privire în camera 214 dacă ai ocazia. Fugită de acasă. În vârstă de 13 ani. Exact genul “lolita”. Trebuie văzută.

Mai târziu în film proprietarul de motel se furişează în camera lui Jesse spre a-i introduce un cuţit în gât. Este o trimitere smintitoare la abuzul violent asupra tinerelor modele.

Prin aceste variate scene, ne dăm seama că Jesse a intrat într-o lume dereglată care intenţionează să o consume.

Intrarea în industrie

Jesse este curând recrutată de către o agenţie de modă care îi va promite că va lucra cu toţi “marii designeri” ceea ce îi va aduce “succes internaţional”. Când Jesse recunoaşte că are doar 16 ani şi că nu a absolvit liceul, i se spune să zică oamenilor că are 19 ani.

Nimănui nu-i pasă că este minoră. De fapt, tinereţea ei îi conferă acel “ceva” pe care industria îl vânează cu disperare. Tinereţea nu este folosită numai pentru vinderea revistelor, ci este exploatată la un nivel mai adânc. Civilizaţiile primitive sacrificau tinere virgine zeilor deoarece se credea că ele posedă cea mai mare “potenţă magică”. Acest concept este viu încă şi astăzi. Oameni cu bunăstare ridicată, putere şi influenţă, cred în aceste concepte oculte pe care cei mai mulţi le consideră depăşite (învechite). Demonul din lumina reflectoarelor tratează aceste lucruri într-o manieră subţire voalată.

Când Jesse merge la prima ei şedinţă foto cu un fotograf “mare” lucrurile devin bizare.

La şedinţa foto Jesse are o chestie strălucitoare lipită pe faţă. Forma sa este reminiscentă capului lui Bahomet, cu tot cu coarne şi torţele iluminării. Deşi ar putea fi o coincindenţă, contextul filmului spune contrariul.

Când fotograful o vede pe Jesse cu stickerele aurii lipite, pare vrăjit de ea. Le spune tuturor să părăsească încăperea. Îi ordonă apoi lui Jesse să se dezbrace complet. Ea încă are 16 ani.

Apoi, într-o scenă ciudată, fotograful o unge pasional pe Jesse cu o chestie aurie, concentrându-se în mod bizar asupra gâtului într-o ipostază ce poate simultan face trimitere la ei facând amor şi la ea drept fata “de aur” a industriei.

Transformarea

Acel “ceva” al lui Jesse îi permite să figureze într-un show de modă. Acest spectacol începe normal însă se transformă în curând într-un ritual lung, hipnotic şi ocult care pare a o transforma profund pe Jesse.

În timp ce Jesse defilează pe scenă, o scenă alternativă are loc simultan într-o dimensiune mai “înaltă”. Parada de modă reprezintă iniţierea lui Jesse în industrie, unde face cunoştinţă cu noua sa alter persoană.

Jesse se află sub o piramidă iluminată – simbol al elitei oculte.

Asistăm la naşterea unei noi Jesse ce nu se poate opri din a se săruta pe sine.

După show, o nouă, sexy, ne-inocentă Jesse a luat naştere.

O nouă Jesse se dezvăluie. Aceasta nu mai este o mimoză pudică. Îşi doreşte să facă parte din lumea fermecătoare şi superficială a modei.

Sub ochiul a-tot-văzător

Pe măsură ce Jesse progresează în lumea modei, suntem introduşi subtil în întunecata lume ocultă ce o guvernează. Suntem familiarizaţi de asemenea agresiv cu simbolul ce o reprezintă: omniprezentul ochi a-tot-văzător (fireşte). În film, ochiul a-tot-văzător, cunoscut şi ca ochiul din cer, este asociat cu luna.

Sub o lună plină, Jesse vorbeşte despre cum ea nu are alt talent perceptibil, în afară de a fi drăguţă… şi despre cum obişnuia să vorbească cu Luna.

Când eram copilă, mă furişam pe acoperiş noaptea. Mi se părea că luna arată ca un ochi mare şi rotund. Şi priveam în sus şi o întrebam: Mă vezi?

Jesse îşi dorea să fie remarcată de către industria divertismentului. Îşi dorea ca “ochiul cel mare şi rotund” să o observe. Ei bine, a văzut-o. A fost iniţiată în industrie.

Când lucrurile devin periculoase la motel, Jesse este invitată să stea acasă la Ruby… iar lucrurile devin şi mai ciudate. Căprioara-surprinsă-de-farurile-maşinii este acum captivă într-o casă de elită, iar prădătorii îi dau târcoale.

La început, Ruby îi face avansuri forţat lui Jesse, care mărturiseşte că este virgină.

Când Jesse o respinge pe Ruby, aceasta o ia razna. Dacă Jesse nu poate fi sex, atunci va fi mâncare (vă amintiţi replica de mai sus?). Însă înainte de asta, Ruby trebui să facă ceva rapid.

În scena următoare, o vedem pe Ruby la cel de-al doilea serviciu al ei, la pompe funebre unde machiază cadavre. Când primeşte corpul unei tinere femei, devine foarte excitată.

Ruby sărută şi dezmiardă un cadavru. Da, filmul merge până acolo. Pentru un timp îndelungat.

În timp ce această scenă deranjantă are loc, altă scenă îi este juxtapusă.

În timp ce Ruby se desfată cu necrofilie sadea, Jesse se atinge în mod senzual.

Această secvenţă iritantă este prelungită mult timp. Pe măsură ce Ruby se excită şi gemetele se intensifică, ne dăm seama că producătorii filmului se străduie din greu să facă această scenă excitantă pentru privitori. E ca şi cum lor le place chestia asta şi vor să ne determine şi pe noi să o apreciem.

După această scenă superfluă, Jesse se îmbracă fără un motiv aparent. Ea devine mielul de sacrificiu.

Jesse îşi pune o rochie albă, arătând ca o tânără ce urmează a fi sacrificată zeilor.

Când Jesse iese afară, Ruby şi cele două prietene manechine ale sale merg după ea şi o ucid.

Sacrificiul sângeros. Producătorii filmului fac această scenă a morţii să pară cât mai de bun gust.

Ruby şi prietenele ei nu doar că o ucid pe Jesse. Ci o consumă… la propriu.

Ruby efectiv se îmbăiază în sângele lui Jesse. Celelalte două manechine sunt îmbibate cu sânge la duş.

După această scenă greţoasă, o vedem pe Ruby luând parte la un ritual bizar sub luna plină – “ochiul mare şi rotund”. Ea demonstrează supunere Ochiului A-Tot-Văzător.

Ruby stă întinsă pe podea, tolănindu-se sub lumina lunii.

Ca pentru a evidenţia cultura morţii, Ruby este apoi văzută şezând pe locul unde a fost îngropată Jesse.

Între timp, celelalte două modele care au consumat-o pe Jesse au parte de o şedinţă foto cu mare ştaif. Aparent, mâncând-o pe Jesse li s-a transmis acel “ceva” ce le face din nou dorite de către industria modei. Însă, în timpul şedinţei uneia dintre ele i se face rău.

Manechinul nu face faţă la a o avea pe Jesse înăuntrul ei. Se înjunghie în stomac şi aruncă… ochiul lui Jesse.

Celălalt manechin ridică globul ocular nedigerat.

Ce face cu pupila? Ghiciţi.

O mănâncă. O mănâncă în întregime!

Apoi, cu o figură inexpresivă pe faţă, se întoarce la şedinţa foto.

Aşadar, ce tocmai s-a întâmplat? Care este morala poveştii?

Ei bine, “morala” nu este chiar cuvântul de cuviinţă aici. “Moral” înseamnă “preocupare faţă de principiile de bine şi rău în comportament şi bunătatea sau răutatea caracterului uman.” Nu există nici o “morală” aici, doar o expunere a ceea ce este lumea modei.

Demonul din lumina reflectoarelor ilustrează cum industria vânează fete tinere (de preferinţă foarte tinere), captivându-le într-o lume din care nu pot evada. Filmul descrie cum oameni adânc poziţionaţi în industrie sunt implicaţi în practice bolnave motivate de ritualuri funebre.

Jesse, o fată simplă dintr-un oraş mic, era plină de vitalitatea şi frumuseţea naturală după care vampirii lipsiţi de suflet de la Hollywood tânjesc cu disperare. După ani de zile petrecuţi în această hazna ce este lumea modei, toată umanitatea a fost sorbită din ei, făcându-i să tânjească după sânge proaspăt.

Sufletele inocente nemânjite încă de industrie sunt momite către “cercul interior” ca apoi să fie exploatate. Când nu mai pot fi utilizate, sunt lichidate. Cei care reuşesc cu adevărat în industrie sunt cei care beneficiază din exploatare – cei care absorb forţa de viaţă a altora. Cei care dau lovitura sunt cei care şi-au vândut complet sufletul şi sunt dispuşi să înghită globul ocular al elitei oculte pentru a merge în continuare.

Demonul din lumina reflectoarelor este despre celebrarea acestui fenomen. La propriu.

La premiera peliculei Demonul din lumina reflectoarelor starurile au mâncat acadele pe băţ sub formă de ochi. În spatele lor se află o piramidă din vârful căreia lipseşte un ochi.

În concluzie

După vizionarea filmului Demonul din lumina reflectoarelor, nu este surprinzător să afli că a dat-o în bară la box office. Este o piesă promoţională auto-preaslăvitoare şi tolerantă făcută de industrie pentru industrie.

Şi nu, filmul nu este menit să expună sau să dezvăluie nimic. În fapt încearcă să facă totul mişto, pe val şi monden. Ce face acest film mai smintitor este faptul că există adevăr în spatele ficţiunii. Oamenii de la vârful acestei industrii sunt într-adevăr cufundaţi în abuz sistematic, exploatare, şi tot felul de alte practici bolnăvicioase. Sunt atât de protejaţi de sistem încât pot face filme despre această mizerie şi nimeni nu le întrerupe distracţia.

De ce le place atât de mult acest lucru? Păi, după ce înghiţi globul ocular al elitei oculte, ori devii infectat pe viaţă… ori mori.

tradus de Cristian

NOTĂ OrtodoxINFO

Elitele dirijează totul în lumea modei și a starurilor, iar cine vrea să pătrundă acolo sfârșește prin a face pactul cu diavolul sau ucis într-un sacrificiu ritualic. Ochiul masonic a-tot-văzător nu iartă pe nimeni odată ce l-a prins în mreje.

Citiți va rog si:

NU VA DISTRUGETI FETELE. NU LE BAGATI IN LUMEA MANECHINELOR SI A FOTOMODELELOR. Hartuire sexuala, droguri si infometare. Dezvaluiri-soc facute de primul sindicat international al modelelor

 

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
Scrie un comentariu

Scroll Up